Mosule ce darnic esti

Pentru ca am fost foarte cuminti tot anul, Mosu' ne-a gasit pe mine si pe iubitu' chiar si la capatul pamantului (cel mai sudic oras de pe glob - Ushuaia, Tierra del Fuego, Patagonia, Argentina) si ne-a adus un nou obiectiv pentru camera noastra foto, ca sa facem fotografii senzationale, asa cum merita locul asta incredibil in care ne aflam:

Un Craciun plin de surprize frumoase tuturor!!!

Vegan Christmas

Daca n-as fi tanjit dupa calatorii vacanta asta, as fi facut acasa un Craciun delicios vegano-vegetarian (amicii mei - spirituali cum ii stiu - m-ar corecta cu "delicios desi vegano-vegetarian", dar eu sunt consecventa cu ideea ca cele doua lucruri nu ar trebui sa fie contradictorii).

Mi-as fi cumparat un brad in ghiveci de aici (pe care l-as fi plantat in curte dupa aceea) sau unul artificial de aici, ca sa nu mai alerg dupa braduti in fiecare iarna...
L-as fi impodobit cam asa cu decoratiuni facute din plus, sfoara si paie:
...decoratiuni pe care, daca nu le-as fi avut deja, le-as fi cautat pe la Bam boo...
Mi-as fi pus un fes rosu in cap si cam asa as fi ars-o prin casa toata perioada; as fi pus un fes rosu si papusilor, sa se bucure si ele de Craciun:
Mi-as fi facut un cozonac dupa reteta asta, tarta de pere la care visez de ceva vreme si poate si-o placinta cu mere si scortisoara... Le-as fi macat pe toate cu ceai cald sau vin rosu fiert... Si in dimineata de Craciun as fi facut si-un eggnog, egg free sau chiar si traditional, ca doar o data pe an sunt sarbatorile...

As fi pregatit o masa gustoasa de pranz, cu bucate cat mai traditionale: aperitive reci drob si fasole batuta, aperitiv cald ciuperci umplute, iar ca fel principal bineinteles sarmale :) N-as fi suspinat prea tare dupa vreun vegetarian roast, desi recunosc ca nu mi-ar parea rau sa inceapa sa aduca si pe la noi...

Dar, cum mie mi-a trebuit o ditai calatoria, va urez tuturor de pe-acum sarbatori fericite, cumpatare la mancare, si sa ne re-ntalnim sanatosi si plini de energie! Iar daca gatiti de Craciun bucate vegane delicioase, lasati un mesaj ca sa stim de ele :) O masa romaneasca buna tot imi fac cand m-oi intoarce :)
Vacanta minunata!

The Excuse-Busting Workout

Doar 20 de minute.

Atat si tot e bine cand vorbim de stropul de sport pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l faca zilnic. Atat e tot ce-mi pot acorda si eu zilele astea cand, fiind ultima saptamana de munca inainte de vacanta, am de facut o multime de lucruri.

Asa ca am gasit un workout complet (implica mai toate grupele musculare) de doar 20 de minute. Tocmai l-am incercat in dimineata asta si e chiar foarte bun! Incercati-l si voi aici.

Spor la sport!

Paul McCartney Discusses His Vegetarian Lifestyle

Discutam astazi cu un prieten care abia s-a intors de la Paris unde l-a vazut in concert pe Paul McCartney. Povestea cat de bine se tine seniorul la cei 67 de ani ai sai, cata energie degaja, cat de "in forta" a concertat vreme de aproape 3 ore.
Asa ca m-am gandit ca e momentul oportun sa vedem ce spune Sir McCartney despre stilul lui de viata:

De unde mancam azi

Iubitu' si-a comandat ieri la pranz de la un libanez foarte bun, specializat in catering. I-a placut, asa ca m-am gandit sa ii urmez si eu exemplul.

Azi mancam mezze (reprezinta multitudinea de feluri de mancare de la inceputul oricarei mese traditionale cu specific libanez) de la... Mezze :)

Citatu' saptamanii

Supa crema de sparanghel cu busuioc

Dupa abaterea din weekend, astazi am simtit nevoia sa fiu foaaaarte riguroasa cu dieta mea. Asa ca la pranz am mancat salata cu legume, iar acum, seara, am gatit supa de... legume :)

Pentru ca-mi doream ceva deosebit, am ales sparanghelul - o leguma pretentioasa, considerata o delicatesa (asa cum am aflat aici). Legatura de sparanghel (vreo 15 tulpini) am luat-o de la supermarket-ul Nic din Piata Dorobanti (acolo au mai mereu tot felul de legume deosebite, pe care nu le vezi atat de des in alte magazine). Pentru supa mi-au mai trebuit:
- 3 tulpini de telina (de la Carrefour)
- 2 cartofi si jumatate de ceapa bio (BioGood)
- 3 cani mari de supa facute din apa si 1 cub de "vegetable bouillon" organic (BioGood)
- 1/2 cana de smanatana de soia si 1/2 cana de lapte de soia, ambele bio, de la Ki-life (se poate si doar cu 2 cani de lapte, dar atunci trebuie sa adaugati 1 lingurita de faina)
- 1 varf de lingurita de busuioc uscat bio (Plafar) - nu mai mult, ca sa nu umbreasca gustul fin al sparanghelului
- 1 lingurita ulei de masline special pentru gatit (Oliviers & Co.)
- sare si piper, dupa gust

Procesul de preparare a fost foarte simplu si a durat doar 30 de minute.
Am taiat in cubulete sparanghelul, telina si cartoful si le-am pus pe toate la fiert in cele 3 cani de supa. Separat am tocat ceapa, am calit-o in ulei de masline si am adaugat-o peste restul legumelor.
Dupa 25 de minute fiertura a fost gata, asa ca am luat-o de pe foc, am lasat-o sa isi astampere un pic caldura si apoi am pasat-o in blender exact cat sa devina o crema groasa.
Am pus crema astfel obtinuta inapoi in oala de supa, am adaugat si restul ingredientelor si am lasat totul pe foc inca 2 minute, pana a inceput sa clocoteasca.

Eu am servit supa ornata cu cateva fire de chives (inteleg ca traducerea e arpagic). Va recomand sa o mancati dupa ce se racoreste, ca sa ii puteti simti savoarea tuturor ingredientelor.
Nutrilicios!

Cum am dat-o in bara la Viena

De joi pana sambata seara am fost la Viena, intr-o calatorie de 3 zile cu motiv profesional: participarea la o gala de premiere a unei competitii europene importante din domeniul in care lucrez. Desi nu am stiut atunci cand am plecat, calatoria s-a dovedit a fi o grea competitie si din punct de vedere personal: o intrecere intre vegana din mine si cateva dintre senzatiile cele mai aprige.

Ca si la competitia profesionala, si la cea personala am plecat plina de speranta: ca o sa fiu o vegana desavarsita, ca nimic n-o sa ma abata din drumul meu, ca o sa ma intorc acasa victorioasa. Dar iata cum au stat de fapt lucrurile:

Mai intai, la gala de premiere, m-au incoltit emotiile; dupa cateva zeci de minute de zbatere am cedat: 3 tigari trase in graba in incetosatul, dar altfel frumosul salon destinat fumatorilor amenajat in Hofburg Palace. Am incercat sa ma pacalesc ca tutunul e vegetal, si deci se poate inscrie intr-o dieta vegana. N-a mers. M-am simtit atat de vinovata incat toata seara n-am mancat decat firava garnitura a minunatelor feluri care ni se serveau la masa.

Am crezut ca m-am lecuit, dar n-a fost asa. Mai multe ispite au venit a doua zi, in timp ce ma preumblam prin aparent inocentul targ de Craciun (Christkindlmarkt) din fata primariei Vienei (RATHAUSPLATZ). Printre adorabile ornamente de brad, globulete de cristal in care zapada apare la comanda si jucarii care ma faceau sa-mi doresc sa am iar 6 ani (chiar daca asta insemna sa incep din nou scoala la toamna), au inceput sa se insinueze cu dibacie, tinandu-se de mana, pofta si frigul.

Frigul mi-a intrat in oase si apoi mi-a scos in cale zeci de casute in care ma astepta vin fiert cu mult alcool si zahar. N-am opus nici cea mai mica rezistenta.
Pofta a venit la lupta cu magazine pline cu… carnati (sau WURST, daca vrem sa sune mai autentic, mai “vienez”) a caror aroma invada aerul. La astia trebuie sa recunosc ca am rezistat din rasputeri – o pravalie, doua pravalii, trei pravalii… pana m-am pravalit rapusa de atata lupta in fata celei mai teribile instigari pentru gurmanda (si adormita omnivora) din mine – KÄSEWURST, carnatii cu branza perpeliti pe gratar si serviti cu mustar delicios si paine neagra. Tot ce am putut face a fost sa limitez dezastrul la doar 4 felii din grozavul wurst – 4 felii al caror gust strasnic ma va bantui ceva vreme de acum inainte…

Oricat de cuminte am fost in rest (cu mic dejunuri cu salate si fructe si pranzuri cu paste cu verdeturi si legume la gratar) si chiar daca propria-mi regula (70% vegana, 25% vegetariana si 5% omnivora) imi permite sa mananc orice din cand in cand, trebuie sa recunosc ca… am cam dat-o in bara la Viena. N-am mancat carne pentru ca asa mi-am propus, ci pentru ca m-am lasat prada poftei nebune de moment (ceea ce dovedeste ca de fapt sunt si eu om, cum m-a incurajat iubitu’ cand i-am povestit).

Intoarsa acasa nu pot sa spun decat atat: e clar, in competitii e musai sa fac mai bine data viitoare!

Ajutoare de la Mos Craciun

Pentru ca de Craciun voi fi la capatul pamantului (fara nicio exagerare :) o sa povestesc in curand despre asta), Mosu' s-a gandit sa vina la mine mai devreme anul asta. Si pentru ca eu deja imi cumparasem un foarte simpatic si util tocator (Chop2Pot, the original folding chopping board) pe care il puteti achizitiona si voi de aici...
...el a decis ca imi trebuie si un chef's knife adevarat si mi-a adus in dar o bijuterie de la ZWILLING J.A. Henckels, gama Professional "S": un cutit de 20 de cm insotit de o teaca pe masura, un ascutitor potrivit si - bonus - un mic cutitas pentru fructe. L-am convins pe Mosu' sa-mi spuna de unde a facut cumparaturile. Mi-a dezvaluit bucuros, pentru ca i-a placut asa de tare locul incat a considerat ca merita promovat! Magazinul se numeste Kitchen Shop, a fost creat din "pasiune pentru gatit" si il gasiti in complexul Feeria (vis a vis de Carrefour), centrul comercial Baneasa. Acolo un specialist a avut rabdare cu el si i-a explicat pe indelete cum sa-mi aleaga cutitul ideal si ce accesorii s-ar potrivi. Kitchen Shop are si magazin on-line.

Multam Mosu'!

Un atlet vegan: Carl Lewis

Ca sa incheiem "ziua sportului" in forta (azi am scris numai despre sport pentru ca mi-am dat seama ca aveam doar 1 singur post cu acest subiect si asta nu reflecta corect rolul pe care miscarea o are in viata mea), iata opinia unui medaliat olimpic despre dieta vegana. Este doar un mit ca atletii trebuie sa manance carne pentr a avea performanta. Proteinele necesare sunt foarte usor de obtinut si din vegetale (in general, mai toate boabele si semintele contin proteine).

Cum sa faci sport cu antrenorul personal al Madonnei sau al lui Gwyneth

Dintre toate metodele de fitness pe care le-am vazut sau despre care am auzit, de departe cea mai tare pare sa fie cea a lui Tracy Anderson - o micuta femeie de 1.50 m si 43 de kg care se ocupa de trupurile unora dintre cele mai mari vedete ale lumii: Gwyneth Paltrow & Madonna.

Am citit prima data despre Tracy anul asta, intr-un articol din Harper's Bazaar pe care il puteti vedea aici. Mi-a atras privirea modul in care arata - supla, fina, ca o balerina, foarte tonifiata, dar deloc "bulky", deloc masculina asa cum se intampla cel mai adesea cu femeile care fac foarte mult sport. Imi plac foarte mult povestea ei, modul in care si-a dezvoltat metoda (bazata pe trezirea muschilor auxiliari), si cel mai mult promisiunea ei: anume ca m-ar putea face si pe mine sa arat la fel ca ea, tini tiny, cu muschi micuti, dar fermi.

Puteti citi totul despre Tracy direct de la ea aici, ii puteti downloada programele speciale aici (sunt pe format compatibil cu iPod-ul, asa ca le puteti lua cu voi oriunde), sau puteti exersa free of charge dand click aici.


Eu mi-am cumparat chiar si 2 din cele 3 DVD-uri ale ei, respectiv Dance Cardio si Mat Workout, dar nu vi-l recomand decat pe ultimul (pentru primul parerea mea e ca trebuie sa ai ceva background de dansator, altfel programul e foarte greu de invatat).

Spor la sport!

Sport - metoda si-si-si :)

De cateva luni, sportul a redevenit o constanta in viata mea. Si chiar se vede. Alaturi de dieta vegetariana, m-a ajutat sa slabesc rapid vreo 4 kg, sa-mi tonific corpul, sa-mi rearanjez postura si sa-mi cresc nivelul de energie.

Nu-mi este usor sa ma tin de promisiunea pe care mi-am facut-o, aceea de a nu trece nici macar o zi fara cateva zeci de minute de miscare. Imi este chiar foarte greu: pentru ca am un program foarte complicat si imprevizibil, cu multe necunoscute care fac uneori zadarnica planificarea, pentru ca - la fel ca mai toata lumea - si eu pic de oboseala dupa multele ore de munca, pentru ca in timpul liber as prefera adesea sa stau cu iubitu' meu, sa vad vreun film, sa ma intalnesc cu prietenii sau pur si simplu sa dorm, decat sa fac sport...
Dar mi-am dat seama ca este foarte important sa fac si din sport si sanatate o prioritate si am gasit o metoda care deocamdata da rezultate.

Solutia a fost ca, in loc de ori-ori-ori, sa adopt metoda si-si-si. Mai precis, in loc sa ma gandesc ce sa aleg: sa merg la sala de fitness sau la orele de aerobic sau sa fac yoga acasa sau sa imi cumpar un DVD cu un guru intr-ale sportului, am decis sa fac cate putin din toate, dupa cum am chef sau cum apuc :)

Asa ca acum merg ori de cate ori pot la gym la World Class, la clasele de aerobic. Daca am intarziat la o clasa si nu mai pot intra, urc la sala de fitness si combin aparatele cardio cu greutatile.

Daca nu am chef sa merg la gym, dar ma simt totusi destul de energica, fac acasa niste aerobic dupa DVD-uri (oferta pe Amazon e uriasa) sau, chiar mai simplu & free, dupa link-uri de pe YouTube (din 9730 de rezultate la cautarea "aerobic exercise", sigur sunt cateva zeci interesante pentru fiecare). Unele dintre preferatele mele sunt cele cu New York City Ballet Workout...

Iar atunci cand vin acasa franta de oboseala, yoga este solutia - imi exerseaza corpul in timp ce mi-l detensioneaza. Iata un program foarte simplu, pe care eu l-am facut chiar si la miezul noptii (se incheie cu cateva minute de relaxare care te ajuta sa dormi foarte bine dupa):

My favourite salad, Mad Men style

Madison Avenue, New York. Simbol pentru industria advertising-ului din America, (inca) gazda a birourilor unora dintre cele mai mari agentii de publicitate, readusa in atentia lumii intregi de serialul MAD MEN si, nu in ultimul rand, unul dintre cele mai "upscale" locuri de shopping de pe glob.

Printre magazine precum Gucci, Hermes, Prada sau Chanel, la 655 Madison Avenue se afla magazinul DKNY, unul din brandurile mele preferate de haine casual (cat si numele parfumului cu care m-am dat ani de zile). Hainele si accesoriile sunt foarte cool si destul de accesibile, au chiar si o linie de produse din fibre organice, dar nu despre asta povestim acum...

Surprinzator, la etajul 1 al magazinului exista locul unde gasesti - fara nicio exagerare - cea mai buna salata din lume! De 3 ani de cand merg la NY, acelasi baiat de la healthy bar-ul din DKNY, mi-o pregateste sub ochii mei, amestecand cat se poate de simplu, fara nicio metoda savanta, niste ingrediente la fel de simple, pentru o salata absolut delicioasa.

Aseara mi s-a facut un dor nebun de ea si am incercat sa o recreez: pentru mine, pentru voi si special pentru iubitu' meu advertiser :). Nu este o salata vegana, ci una vegetariana - contine si branza de capra (care este buna, asa de buna, incat una din colegele mele, care din nu stiu ce motiv nu vrusese nici macar sa o guste ani de zile, exclama zilele trecute "Nu stiu cum am putut trai fara goat cheese atat vreme!").

Ingredientele de care am avut nevoie sunt:
- rucola, baby spinach, rosii cerry, castravete (de la BioGood), ceapa verde (din piata)
- stafide, muguri de pin, miez de seminte de floarea soarelui, seminte de dovleac (eu le-am luat de la Plafar)
- sirop de artar, ulei de masline, otet de mere, sare himalayana (tot Plafar)
- branza de capra (tip camembert, de la Carrefour)

Ca si la locul minune de pe Madison Avenue, eu am servit-o infasurata in wraps de faina de orz (nu se gasesc la noi; le-am luat de la Londra de la Planet Organic); dar tot ca acolo, puteti sa o mancati si simpla…

Nutrilicios!

Citatu' saptamanii

Ca tot vine Craciunul...

Alicia Silverstone on being a vegan

Alicia este si ea un entuziast ambasador al veganismului. Eu am fost uimita sa aud asta, pentru ca mi se parea THE American Girl, foarte rock'n roll, mult mai into meat, decat into healthy eating.
In interviul dat pentru VegTV (si astfel am aflat ca exista o televiziune pentru vegani si vegetarieni!!!) vorbeste pe scurt despre beneficiile acestui stil de viata. Si e foarte sincera - eu insami am simtit pe propria-mi piele toate efectele despre care aminteste...

BIO Cleaning

Sunt foarte fericita sa am cel de-al doilea guest writer pe blog - primul a fost iubitu' pe post de sommelier al casei aici. Si de aceasta data e vorba tot de un mebru al familiei (family first! asa-i frumos!) - I give you SORELINA. Pe ea am rugat-o sa scrie un post despre cum e cu produsele de curatat ecologice.

So... de la sorelina citire:

Sunt iremediabil atinsa de virusul BIO. Venind din familie, dinspre sor’mea, evident ca l-am luat foarte repede (si - culmea - nici nu ma deranjeaza, dimpotriva: tnx sis!). Ei bine, odata ce am impartasit si eu principiile acestui nou stil de viata, m-am si pus pe treaba, pe research pe net si cumparaturi.

Am inceput cu alimentele: curatenie generala pe rafturile din camara si frigider. Am aruncat tot ce nu era bio/integral/organic si am inlocuit cu variantele sanatoase (magazinele cu produse organice se gasesc deja si pe strada si pe net - trebuie doar sa deschidem ochii). Mi-am achizitionat chiar si un aparat de facut paine in casa cu care fac o paine integrala organica absolut minunata...

Si nu m-am oprit aici. In research-ul meu, mi-am dat seama cat de important este ca si produsele de curatat care vin in contact cu pielea noastra sa nu aiba chimicale. Stiti, de exemplu, cat detergent de vase mancam intr-o viata? Cam cateva sticle... Si asta pentru ca nu reusim intotdeauna sa clatim indeajuns de bine vesela astfel incat sa nu mai ramana nicio urma de detergent. Asa ca m-am gandit: daca tot "ciugulim" detergent, ar fi bine sa fie unul cat mai sanatos. Si am trecut la nivelul urmator: inlocuirea tuturor produselor de curetenie din casa cu unele organice.

Am cautat pe net si am gasit un site foarte util pe care il puteti vedea aici de unde mi-am comandat o multime de produse pentru curatenia casei: de la detergent de vase, detergent de rufe, inalbitor & parfumant de rufe, la tot felul de solutii de curatat, igienizat si dezinfectat, toate fabricate in Germania, cu certificate bio, organic si vegan (voi puteti sa nu faceti ca mine :) e in regula si sa le luati pe rand :)). Pe acelasi site gasiti si cometice bio, foarte importante si ele, precum si... lenjerie de pat, hainute de casa si prosoape din bumbac... evident tot organic. Ce am mai gasit interesant pe net ar fi aici, aici si aici.

Saptamana asta voi incerca toate produsele cumparate si va voi tine la curent. Ce am inteles citind pe forumuri e ca voi avea nevoie de o perioada de obisnuire cu ele, pentru ca nu reactioneaza cand le folosesti la fel ca si cele cu chimicale (de exemplu, unele nu fac spuma). M-am bucurat insa sa aflu ca ar fi la fel de eficiente.

Oricum abia astept!

Fast food vs. Slow food

Carturesti gazduieste maine seara o dezbatere pe problema slow food - fast food, "pornind de la exemple din piaţa şi publicitatea produselor alimentare din ţara noastră. Discuţia va începe prin repertorierea clipurilor şi afişelor publicitare care marketizează tradiţiile culinare, precum şi pe observaţii directe de la Târgul Ţăranului din Bucureşti, continuînd cu restaurante cu specific tradiţional şi mergînd până în supermaketuri.

Invitaţii acestei ediţii vor fi: Vintilă Mihăilescu, director al Muzeului Ţăranului Român şi profesor la SNSPA, Violeta Dincă, proprietara restaurantului Violeta’s Vintage Kitchen, şi autoarea meniului slow-food al restaurantului, Florin Dumitrescu, freelancer în publicitate şi colaborator al revistelor Dilema Veche şi IQads, Emil Florescu invitat permanent al Târgului Ţăranului, producator de ţuică din Judeţul Argeş..."
Eu as trece...

Luni fara carne

Foarte multa lume stie ca Paul McCartney este vegetarian. Unul dintre cei mai militanti adepti al acestui regim de viata, el apare deseori ca purtator de cuvant al PeTA, pledand pentru drepturile animalelor si implicatiile dietei omnivore asupra mediului.

Ultima initiativa a lui McCartney (multam Claudiei pentru link) este de a cere in Parlamentul European stabilirea unei zile pe saptamana (luni) in care sa nu se consume carne. Reactiile au fost... cele de asteptat...

Gasiti toata stirea aici.

Vegan lunch box

Bine, bine - imi spun prietenii - am inteles: acasa gatesti, cand iesi in oras iti alegi restaurante vegan friendly, dar la birou? Ce poti sa-ti comanzi de mancare la pranz? Doar salata?

Am o rezolvare simpla, pe langa clasicele salate: garniturile :) De aproape oriunde comanda colegii mei de mancare (de exemplu, de la BunBun) pot comanda si eu, doar ca aleg de obicei din meniul de garnituri: orez, legume la gratar, cartofi aromati la cuptor, spanac sote... Daca am noroc (si, uite, acum ca e post chiar am!) gasesc preparate vegane si in restul meniului: ciuperci umplute, zacusca, ghiveci de legume, fasole verde, supe de legume delicioase...

Totusi firma mea de catering preferata, pe care o recomand cu mare caldura este Finesse. Imi place totul aici - de la concept ("daca iti pasa ce mananci"), la ingrediente (folosesc pe cat posibil legume si fructe din serele proprii sau eco) si pana la retete (azi, de exemplu, tocmai am comandat tagliatele bio integrale cu broccoli, ciuperci, ulei extravirgin de masline si condimente).

Despre misiunea lor, ce sa mai vorbesc, este intocmai ca a mea: "Vrem să demonstrăm că mancarea sanatoasa poate fi şi foarte gustoasă!" :)

Pofta buna!

Moby on being a vegan

Nu vei mai privi niciodata la fel in farfurie

Food Inc. este inca un documentar care va poate schimba felul in care va ganditi la alimentatie. Desi prezinta situatia din SUA, iar in Europa lucrurile stau destul de diferit, foarte multe fapte descrise in film raman in picioare si la noi.
Pe mine m-a convins de tot sa trec la produse organice, chiar daca sunt mai scumpe (By the way - chiar nu sunt mult mai scumpe! Decat cele din piata - poate... Dar decat cele din supermarket-uri, sincer nu!).
Vizionare utila!

Curry thailandez cu cartofi dulci + bonus!!!

Incurajata de aventurile culinare ale lui Crazy Mother Cooker si cu dor de mancarea asiatica pe care o savuram nu mai departe de acum cateva zile, azi m-am hotarat sa gatesc thai. Ca de obicei, nu am urmat o reteta anume, ci m-am documentat, am citit mai multe, si apoi am facut reteta mea.

Rezultatul a fost incredibil, o bogatie de arome tipic thailandeza, care l-a innebunit in sensul cel mai bun pe iubitu', iar pe mine m-a facut sa ma simt tare mandra de abilitatile mele de chef :)

Reteta este foarte usor de facut si nu mi-a luat decat 30 de minute. Pentru o cina in doi am folosit:
- 250 g de orez integral bio (de la BioGood)
- 1 cartof dulce destul de mare (cumparat chiar azi de la supermarketul Nic din piata Dorobanti), curatat de coaja si taiat cuburi de cca. 1 cm; probabil ar merge si cartof obisnuit sau dovleac
- 1 catel usturoi si 1 ceapa medie (bio, de la BioGood) taiate marunt
- 2 lingurite de ulei de cocos (de la Ki-life din piata Amzei)
- 1 lingura zdravana de pasta red curry
- 250 ml de lapte de cocos
- 2 linguri sos de soia
- un varf de lingura de ghimbir (toate de la Mega Image)
- un praf de chimion
- sare himalayana (ambele de la Plafar)

Pentru ca dureaza cel mai mult, am inceput cu orezul. L-am spalat putin, iar apoi l-am prajit vreme de 3 minute intr-o lingurita de ulei de cocos. Cand a inceput sa pocneasca usor, l-am inecat cu apa fiarta (in cantitate cam de 2 ori cat orezul) in care-am pus un varf de lingurita de sare si l-am lasat sa fiarba la foc domol.

Trecand la curry, am calit ceapa si usturoiul in uleiul de cocos ramas. Cand au devenit stravezii, am adaugat pasta red curry si am amestecat pe foc inca 2-3 minute. A venit apoi randul cuburilor de cartofi sa ajunga-n oala - le-am tavalit prin pasta picata pret de 4 minute bune. Au urmat un praf de sare, unui de chimion, ghimbirul, una din cele 2 linguri de sos soia si - per il gran finale - laptele de cocos. Totul a fost lasat sa fiarba sub atenta-mi supraveghere pana ce cartofii au devenit fragezi, dar nu sfaramiciosi, si sosul a scazut si s-a ingrosat un pic.

Intre timp am mai aruncat un ochi si peste orez, iar cand apa a scazut mult am adaugat lingura de sos soia pastrata si am amestecat bine ca sa se transforme intr-un sticky rice delicios.

In farfuria incalzita, am servit sweet potato thai curry-ul alaturi de delusoare de orez si patrunjel proaspat. Nu-tri-li-cios!

Nou! SENZATIONAL!!!
Azi, in premiera si in exclusivitate pentru Monoloagele Veganului, iubitu' recomanda vinul! :)
So... de la iubitu' = "sommelier-ul casei" citire:
Aromele exotice, un pic dulci dar savuroase asiatice (mai ales cand au rasfatat un risotto) fac o pereche minunata cu un vin alb, fresh, cu note de pere sau pepene galben. Sunt cateva vinuri chiliene sau frantuzesti care raspund perfect unei asemenea chemari (de la Semillon la Chardonnay sau Blanc de blancs). Noi l-am scos de la rece pe ultimul, de la J.P. Chenet.

Ceva dulce

Azi i-am descoperit pe JamJam - a surprisingly delicious combination of crispy biscuits with gorgeous fresh fruity filling. Sunt organici, facuti din faina integrala si fara zahar - adica si foarte sanatosi. Eu am dat deja iama si sunt excelenti!
I-am cumparat din piata Dorobanti, de la supermarket-ul Nic (care, by the way, este foarte vegan friendly si are si cateva standuri cu produse bio).

Amici grijulii

Azi, pentru prima data de cand sunt vegana, am fost la restaurant cu un grup maricel de omnivori. Tineri, cu IQ foarte ridicat, simpatici, dar necrutatori cand vine vorba de misto-uri.

Iata cateva dintre reactiile experimentate:
- Cand am ajuns la restaurant (nu printre primii) am aflat ca s-a aflat. "Pai ce faci, fata? Vegana? De cand? Si... de ce???"
- Dupa ce-am detaliat un pic motivele mele si dorinta de o sanatate mai buna, s-a concluzionat ferm "Aha! Deci tu vrei sa mori sanatoasa!" :))) (spirituali - I have to give them that!)
- Gazda restaurantului (o foooarte simpatica italianca, sosia perfecta a Lizei Minelli, care concepe, gateste si serveste minunatiile locului) m-a privit cu dragalasa compasiune toata seara si s-a straduit din rasputeri sa gaseasca ceva gustos si pentru mine. Si, Doamne, ce-a mai reusit (sote de legume, risotto cu dovlecei si paste cu ciuperci porcini, toate delicioase!!!)
- O amica ajunsa mai tarziu a venit si mi-a spus ca "Am auzit ca esti... altfel!" :)
- Ca nu mananc carne a parut sa inteleaga mai toata lumea. Dar ca am renuntat si la oua si lactate pare sa fie total de neconceput...

M-a amuzat sa vad ca, in timp ce se infruptau din incredibile retete savuroase fie inecate in sosuri onctuoase, fie debordand de cascavaluri topite, fie abundand de carnuri impanate, amicii mei se aratau foarte circumspecti, daca nu ingrijorati de-a dreptul, fata de cat de sanatoasa e dieta mea cu legume, cereale si fructe...

Ai voie inghetata?

...Ma intreaba cunoscutii (prieteni, colegi, parteneri de business) cu care se intampla sa ma aflu la masa. "Am voie orice", raspund eu cu rabdare.

Cel mai bun lucru al acestui regim de viata auto-impus este ca eu decid ce am voie. Cum spuneam: my diet, my rules. Nu ma opreste nimeni sa mananc ce vreau. Nu e o cura de slabire, nu ma cearta niciun nutritionist la vizita saptamanala, nu dau peste cap nicio combinatie savanta de substante menite sa ma faca top model in 2 saptamani... Si gandul asta - ca am voie orice - ma face parca si mai hotarata in ce priveste ce anume aleg.

Am voie inghetata dar aleg sa nu o mananc pentru ca ea contine lapte, si oua... Simplu.

O sa savurez un sorbet in loc :)

My diet, my rules

Orice dieta presupune niste reguli. Asa ca si eu mi-am setat propriul set pentru my healthy eating:

1. Nu carne (de niciun tip) - daca e musai o exceptie, atunci peste sau fructe de mare
2. Nu oua si lactate - cand trebuie, atunci preferabil lactate de capra
3. Cat mai multe vegetale (legume, verdeturi si fructe), cat mai variate
4. Preferabil legume, fructe si verdeturi crude
5. Preferabil legume gatite fara ulei (adica la cuptor, sau la aburi, sau fierte)
6. Zilnic o mana de seminte/fructe oleaginoase cat mai variate, crude (neprajite si fara sare)
7. Cereale (de la fulgi pentru micul dejun, pana la faina, paste, orez etc.) doar integrale
8. Zahar - de evitat si inlocuit cu sirop de agave, artar sau miere; cand nu poate fi evitat, zahar brun
9. Sare - himalayana (e roz si se gaseste si la noi in multe magazine)
10. Ulei - de masline extravirgin la salate; de cocos sau de masline special la gatit; pe cat posibil, foarte putin ulei
11. Otet - preferabil de mere
12. Nu alcool - doar vin rosu, maxim 2 pahare/saptamana
13. Nu cofeina - deci fara cafea si ceai negru
14. Apa plata cu ph cat mai ridicat
15. Sucuri 100% naturale si ceaiuri de plante
Si foarte important: pe cat posibil produse bio/organice, fara conservanti/aditivi si cat mai putin/deloc procesate!

In spatele fiecarei alegeri sunt foarte multe informatii (din carti, de pe net, de la experti, din documentare). O sa incerc sa le impartasesc in timp pe toate...

Cat respect aceste reguli? Cat pot de mult! Fara habotnicie, insa...
Mi-am setat aceste norme pentru a avea reperul corect, idealul, si nu pentru a ma impiedica din cauza lor sa traiesc frumos, sa ma bucur de viata.

De fapt... tot ce fac e tocmai ca sa ma pot bucura mai mult (adica mai tare si timp mai indelungat) de viata!

Marea confruntare

Azi dimineata am infruntat plina de curaj... cantarul. Dupa escapada culinara la Londra cu cate 3 mese zdravene pe zi (cand in mod normal abia daca mananc doua) si, in plus, si cateva mici exceptii de la propriile-mi reguli, imi era sincer groaza...
Aveam si de ce - am nenumarate exemple din trecutul meu recent de omnivora cand un mini-break de cateva zile m-a "costat" kilograme in plus (chiar si 4 kg - no kidding: 4 kilos in less than one week!).
Ei bine azi cantarul a aratat... 0,1 kg in MINUS! Ura!
Multumesc noului meu stil de viata: dietei mele vegane, celor 15-30 de minute de sport zilnic, celor 3 litri de apa plata... :)

Citatu' saptamanii

Pentru ca nu e bine sa ne luam pe noi insine prea in serios, iata si un citat care ia vegetarienii "la misto". Mor de ras! :))

Exceptii

...sigur ca am facut! Ca doar a fost vacanta :)
Am baut un chai latte si un eggnog latte la Starbucks (doua mari exceptii, dat fiind ca dieta mea vegana sanatoasa din ultimele luni nu include nicio bautura cu cofeina, deci nici cafea, nici ceai negru sau verde) si am mancat 2 creveti din supa Thom Ka Goong...
Dar atat! Cred ca-i destul de decent pentru 5 zile la Londra... :)

Experienta asiatica la Londra

Pentru un vegan/vegetarian, oriunde ar calatori in lumea civilizata, bucataria orientala (de la Orientul apropiat si pana la cel mai indepartat) este o adevarata plasa de salvare gastronomica. Nu se poate sa intri intr-un restaurant - fie el arabesc, chinezesc, japonez, indian sau thailandez - si sa nu gasesti feluri absolut savuroase preparate numai si numai din vegetale.

La Londra, de aceasta data am apucat sa incerc 3 astfel de restaurante: un indian si doua thailandeze (mancarea thailandeza, cu bogatia ei de arome exotice, mie mi se pare cea mai buna din lume). Am fost si la un japonez - Yo! Sushi (cel din Selfridges) - dar fiind mai mult un fel de fast food, nu se pune (cu tot dragul pentru lantul cu pricina).

Indianul se numeste Chutney Mary si este unul dintre cele mai bune restaurante cu acest specific din UK. Nu tocmai central pozitionat, a meritat sa mergem pana acolo. Locul arata absolut superb (au si o gradina acoperita, unde te relaxezi intre perne), iar mancarea este de vis (dupa cum se vede in fotografia facuta chiar acolo). Am luat supa traditionala mulligatawny delicios de spicy, curry cu chiftelute de ciuperci, cartofi picanti rumeniti in cuptor, orez aromat si naan (un tip de paine indiana). De baut am cerut un ceai de menta si mult m-am bucurat sa primesc o infuzie de menta proaspata...

Primul thailandez la care am mers e Mango Tree, un restaurant multi-premiat, catalogat pe unele site-uri chiar ca No. 1 Thai in London, unde mancarea a fost incredibil de buna, iar atmosfera incredibil de... absenta. Nu va luati dupa fotografia zen alaturata (desi este cat se poate de reala, facuta cu manuta mea) - inauntru la Mango Tree e lumina ca ziua-n amiaza mare si zgomot ca la pub (desi decorul este foarte stilish, modern si sofisticat, iar lumea buna si eleganta). Daca mergi acolo pentru o cina romantica (asa cum am facut eu) asta te poate dezamagi, dar daca te duci cu grupul de prieteni (asa cum erau mai toti mesenii) s-ar putea sa fie exact ce trebuie!
Sigur EXACT CE TREBUIE e mancarea de la Mango Tree. Eu am luat o supa Thom Ka cremoasa, fina, ireala, un Gaeng Kiew Wan Pak (adica green curry with pea aubergines and mixed vegetable) cu jasmine organic brown rice si desertul din foto: spicy mango sorbet on coconut rice. Totul a fost o nebunie pentru papilele gustative - o dovada clara ca mancarea vegana poate fi geniala!

Benja (din pacate nu au site), ultimul local vizitat, este the tiniest lovely thai restaurant. Perfect situat in Soho, fix in capatul faimoasei Carnaby (17 Beak Street), Benja are numai 8 mese si poate gazdui maxim 16 oameni. Fata de Mango Tree, aici atmosfera este super romantica - se mananca la lumina lumanarilor, oamenii vorbesc in soapta, se aude in surdina asian-flavoured lounge music...
Mancarea este foarte buna, dar trebuie sa recunosc ca, in comparatie cu cea de la Mango Tree, nu e la fel de senzationala.
Oricum merita vizitat, pentru un moment de rasfat thailandez, la final de shopping turbat pe Oxford, Regent si Carnaby...

Clar o sa-mi fie dor de Londra...

Hai ca se poate!

Povesteam zilele trecute despre prima mea (non)experienta de vegan in avion. Ei bine azi, la zborul de intoarcere, Tarom si-a luat revansa: un "VGML" ma astepta cald si bun (penne cu legume si sos de rosii cu busuioc si o salata de fructe), servit inaintea celorlalti pasageri (asa cum se face cu meniurile speciale), cu numele meu scris pe cutie. Asa da!

Sambata mea perfecta la Londra

Alarma a sunat tarziu dupa ora de acasa, dar devreme inca aici. Aveam intalnire cu amica mea care locuieste la Londra si care a fost poate cea mai influenta persoana in ce priveste noul meu stil de viata. M-am vazut cu ea in Chelsea, la o clasa de yoga (oare cand o sa imi pot da si in Bucuresti intalniri cu prietenele la sala, in loc de obisnuitele cafenele pline de fum) si am mai stat un pic la povesti zen si o cana de ceai de iasomie...

Am luat-o apoi spre Portobello market (de neratat in Londra sambata)– de data asta m-au interesat insa mai putin tarabele cu accesorii vintage, si mai mult cele cu fructe si legume proaspete (mentionate in unul dintre filmele mele preferate, Notting Hill, deci… célèbre ☺).
Am stat aici cu orele, fascinata de spectacolul strazii (ok, recunosc, si de obiectele vintage). Am rezistat cu greu, dar cu succes tentatiilor culinare al caror miros ademenitor umplea aerul, pregatite sub ochii trecatorilor (cel mai greu a fost la paella valenciana, placintele tipic englezesti umplute cu carne si clatitele felurite dulci si sarate). Mi-am alungat poftele fredonand, uneori chiar si cu voce tare, pe muzica Rat Pack ce rasuna de la taraba cu CD-uri ce cred ca a prins radacini la intersectia cu Westbourne Grove… Unde mi-am dat “romantic randez-vous” cu iubitu' meu (fara de care n-ar fi putut fi sambata perfecta! din pacate el n-a putut pleca odata cu mine din tara, si a venit la o zi distanta – dar asta ne-a dat ocazia unei intalniri in Notting Hill) si impreuna am pornit in cautarea restaurantului perfect pentru intalnirea noastra perfecta.

N-am mers mai mult de 5 minute (cum sa n-o adori pe Londra!). Se numeste Daylesford Organic si este un loc plin de farmec si caracter de pe Westbourne, genul ala de spatiu unde, desi este totul sofisticat, te simti ca acasa, si unde fiecare detaliu iti umple inima de bucurie…
Nu e doar restaurant, ci si magazin (un soi de Delicateria mai mare, muuult mai frumoasa si mai organica)– mesele sunt cumva asezate printre rafturile cu produse, care ofera astfel un décor ingenios si apetisant. Uneori, ca sa ajungi la nu stiu ce dulceata de masline delicioasa depozitata pe-o policioara, undeva, trebuie sa-ti faca loc omul de la masa de langa… Noi l-am gasit adorabil (si probabil la fel in gaseste foarte multa lume – nu era nicio masa libera si ne-au facut rezervare peste 45 min.).

In timpul ramas am dat peste alt loc minunat – Planet Organic, un supermarket care vinde doar produse organice si “food to go… or to stay”. Mi-am cumparat de aici goji berries (da, sorelina, ti-am luat si tie ☺!), un produs de negasit la noi despre care am auzit ca are foarte multi anti-oxidanti.



Reveniti la Daylesford Organic, descoperim ca in bucatarie se gateste absolut delicios numai si numai cu produse organice! Nu este un local vegetarian (de altfel iubitul meu a mancat o super aspectuoasa friptura de vita), dar au cateva feluri speciale pentru diverse diete. Eu am luat o salata si un spicy pad thai (destul de asemanatoare ca aspect, dar foarte diferite ca gust) insotite de un vin rosu (pinot noir de Chile).

Totul a fost senzational, dar… la Daylesford Organic, cand spun “slow food” chiar vorbesc serios in toate privintele☺ Servirea e destul de lenta si am stat in restaurant pana s-a facut seara. Locul este insa very lovely si a meritat!

Ziua s-a incheiat apoteotic cu o plimbare prin Notting Hill si apoi un shopping mic la Harrods, etajul cu echipamente sportive. E acolo un brand foarte simpatic, Sweaty Betty , care face haine foarte dragute pentru yoga (de departe sportul meu favorit - de ce nu exista si in Bucuresti mai multe gym-uri unde se practica hatha yoga n-o sa inteleg niciodata). Mi-am luat si eu o pereche de panataloni si cea mai buna saltea de yoga posibila! Inchei aici cu scrisul, ca sa ma duc sa-ncerc cateva serii pe noua mea saltea…

Un smoothie cu bungalouri, anyone?

Vineri la Londra a fost cu alergatura (cum mereu incerc sa imbin utilul cu placutul, am venit aici si cu putina treaba legata de job) – n-am avut timp sa fac cine stie ce sau sa mananc cine stie pe unde; mi-am rezolvat treburile si m-am multumit bucuroasa cu 2 smoothies Innocent, un sandvis vegan de la Starbucks si seara 2 salate mici de fructe (pe care, din fericire, aici le gasesti la orice mini-market de cartier).
You got to love Innocent drinks! Cele mai bune smoothies (daca n-ar fi si pasteurizate, ar fi de-a dreptul per-fec-te!), cele mai amuzante etichete (singurele etichete din lume pe care sa mor sa le citesc in intregime), cel mai simpatic brand.
Mi-a placut ca au reusit sa ma surprinda si de data asta: sticlutele aratau absolut adorabil cu niste caciulite tricotate colorate (un proiect caritabil genial, creativ si eficient – Marea Tricoteala). In plus, am mai observat ceva senzational: au inceput sa puna ingrediente “la misto” pe eticheta. De exemplu: ½ banana, 1 mar, ½ mango, 0 bungalouri din anii ’50… Absolutely hilarious!!!

Gust amar

In mini-vacanta de 1 decembrie am decis sa merg la Londra, unul din orasele pe care le iubesc cel mai tare. Sunt aici, in South Kensington, cand scriu aceste randuri. Afara ploua marunt, “England style” cum ar zice lumea, dar mie nu mi se pare normal – Londra mi-e buna amica si ma trateaza cu soare cam de fiecare daca cand vin…

Soare era si vineri, cand am aterizat. Si asta mi-a pus imediat un zambet pe fata, dupa dezamagirea pe care am avut-o pe zbor.

Am ales Tarom-ul, o linie aeriana pe care eu o apreciez (ca mai toti romanii) si cu care calatoresc destul de des. A fost insa pentru prima data cand am zburat in noua mea ipostaza de vegana declarata - eram chiar usor entuziasmata de asta, foarte curioasa cum o sa fie… Am comandat cuminte meniu vegan inca de cand mi-am cumparat biletul si am reamintit asta cand mi-am facut check-in-ul.
Din pacate insa cei de la Tarom au uitat de mine. Mai intai mi s-a spus ca – dat fiind ca am meniu special – trebuie sa astept pana termina de servit restul pasagerilor (sincer, eu am vazut ca la alte linii aeriene se face taman invers). Apoi o stewardesa simpatica, dar vadit depasita de situatie, m-a anuntat ca s-a petrecut o incurcatura si mancarea mea vegana lipseste. M-a asigurat ca vor gasi o solutie si a avut dreptate: a revenit in cca. 5 minute cu o chifla, margarina, un mar si piure pentru bebelusi (nu glumesc – chiar pentru bebelusi, ambalat in borcanasele acelea mici).
Am mancat mar si am baut ceai pana la Londra si am ramas cu un gust amar. Nu de la ceai, ci de la experienta ratata. Noroc cu soarele de la sosire la Londra…

Supa crema de praz si dovlecei

Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt foooarte prietena cu supa crema. Si pentru ca azi aveam prin casa dovlecei (vreo 3, marisori) si praz (tot 3, sa nu ma acuze apoi de favoritisme), bio amandoua bineinteles (de la BioGood), si pentru ca ardeam sa incerc noua mea smanatana de soia despre care povesteam aici, iata ca m-am apucat de treaba! Am ales sa experimentez din nou - deci e vorba iar de o reteta originala. Pregatitul mi-a luat cu totul cam jumatate de ora si mi-au iesit vreo 6 portii sanatoase de supa.

Ce-am mai folosit:
- 3 catei de usturoi bio
- ulei de masline special pentru gatit (Olivier's & Co)
- 1/2 legatura marar (de la mama din gradina)
- legume si verdeturi pentru zeama (eu am pus niste ardei gras, un morcov, 2 tulpini de telina si o mana de valeriana, dar se poate folosi cam orice: radacinoase, ceapa, orice tip de verdeata sau salata, chiar si cartof)
- curry dulce (cam 1/2 lingurita), piper negru macinat si sare himalayana, toate certificate ecologic (Plafar)

Mai intai am pus la fiert legumele si verdeturile in 1.5 l apa cu un pic de sare, ca sa faca o zeama buna de folosit mai tarziu la supa mea crema. 10 minute de cand incepe sa clocoteasca apa sunt suficiente pentru un "vegetable broth" gustos si sanatos (ceea ce nu stiu cat se poate spune despre cuburile sau concentratele pe care le gasim in magazine).

Intre timp, direct in oala de supa, am calit la foc mic, in putin ulei de masline, prazul taiat felii. Cand feliile au inceput sa devina sticloase (5-7 minute), am adaugat dovleceii taiati cubulete, mararul tocat, usturoiul maruntit bine, sare, piper si praf de curry. Pe toate le-am lasat la calit inca 5-7 minute.
Cand credeau ca am uitat de ele, le-am surprins cu zeama de legume strecurata si le-am tinut sa fiarba bine pret de 5 minute.

Inainte de marele final, i-am ingaduit supei sa se racoreasca putin, asa ca am luat-o de pe foc vreo 10 minute. Apoi am pus-o in blender si am pasat-o pana a devenit cremoasa.

Reintoarsa in oala, dar acum intr-o noua textura mult mai fina, i-am adaugat supei cateva linguri de smanatana de soia si am avut rabdare pana - la foc foarte mic - a clocotit din nou pentru a atinge perfectiunea :)
In farfurie am servit-o cu o crenguta de marar si un strop de ulei de masline.
Nutrilicios!

Ki-life

Astazi am dat din intamplare de un nou (pentru mine, ca el inteleg ca nu-i deschis recent) magazin de produse naturiste. Ki-life (nu are site) e in Piata Amzei nr. 17 si m-a surprins placut prin diversitate. Nu au alimente proaspete (adica fructe sau legume, ca BioGood), dar am gasit aici o multime de produse bio si preparate naturale foarte greu de gasit in alte locuri (de exemplu o multime de ingrediente pentru mancare asiatica, pe care nu le-am vazut nici macar la Mega Image sau Metro).
Mi-am cumparat de la ei Soya Cuisine bio - adica un fel de smantana lichida din soia, pentru gatit, pe care n-am mai vazut-o nicaieri pana acum.

Cum fotografiem mancarea

Reteta de Pasta Primavera e facuta de mine - nu am reprodus o reteta existenta, ci am luat bits and pieces de la diverse retete pe care le-am mai tot vazut, pentru o combinatie noua, speciala - a mea :)

Bineinteles, si fotografia de la Pasta Primavera e facuta de mine! Cu un Cannon EOS 400D, la lumina naturala plus lumina calda de bec, FARA blitz! Nu m-a invatat nimeni, dar se pare ca m-am priceput un pic! Azi am citit in Decat o revista (pag. 24 si 26, sus) un foarte mic dar util articolas despre "Cum sa-ti fotografiezi mancarea mai bine" si am descoperit ca am respectat cateva reguli.

Data viitoare o sa fotografiez insa exact ca la carte (sau ca la revista) si sper ca de-acum inainte sa surprind cu imagini chiar si mai mouth-watering...

Pasta primavera

Se fac in cca. 15 minute. Sunt absolut delicioase!

Ingrediente pentru 2 portii sanatoase (si la propriu si la figurat):
- 1/2 punga (125g) de tagliatelle integrale bio, sare himalayana (Plafar)
- 1 zucchini sau dovlecel bio, 1 pahar mazare congelata bio, 8-10 rosii cerry bio, 4 catei de usturoi bio, ulei masline bio, 1/2 lamaie bio (BioGood)
- ulei de masline special pentru gatit (Oliviers)
- 1 punga baby spinach, 3 fire de menta proaspata, verdeturi italiene, piper mozaic macinat si chili iute (Carrefour)

Tagliatellele se pun la fiert in 3 l apa cocotita cu 1/2 lingutita de sare.
Zucchini se decojeste si se taie in betisoare de lungime si grosimea unui deget de doamna fina.
Cu 4-5 minute inainte ca pastele sa fie "al dente", in apa se adauga betisoarele de zucchini si mazarea congelata si se lasa la fiert impreuna. Cand sunt gata, se scurge apa, se adauga 2 linguri mari de ulei de masline bio, putina sare, piper, verdeturi si chili, coaja rasa si zeama de la lamaie si usturoiul taiat marunt.

Separat, in putin (foooarte putin) ulei de masline special pentru gatit, se caleste la foc mic spanacul. Apoi se adauga peste paste si totul se amesteca bine (cu grija insa, sa nu se striveasca betisoarele din zucchini).

In tigaia in care a fost calit spanacul, se pun jumatatile de rosii cu pulpa in jos si se lasa cateva minute la foc mai iute sa se rumeneasca. Se pun si ele apoi peste paste si se amesteca usor.

In farfurie, tagliatellele primavera se servesc cu putina menta proaspata tocata deasupra.
Va garantez - totul este nutrilicious!!!

Slabanoaga afurisita

... sau Skinny Bitch este o carte absolut amuzanta, dar care iti poate zdruncina serios (daca nu chiar schimba definitiv) opiniile despre modul in care te alimentezi. Am gasit in ea bucatile cele mai interesante din multe alte carti pe care le-am citit, precum si o lunga si consistenta lista de lecturi recomandate la final, ceea ce o transfoma intr-un instrument foarte util. In plus, maniera foarte directa, chiar ireverentioasa de adresare, o face usor si placut de citit pentru oamenii tineri care apreciaza stilul "no bullshit, no sugar-coating".

Exista si in limba romana, scoasa de editura All . Eu mi-am cumparat-o de la Diverta (magazinul de pe Magheru). Din pacate insa traducerea este slaba, iar daca esti vorbitor cat de cat bun de limba engleza vei tanji dupa original... Titlul variantei romanesti a fost pastrat in engleza - Skinny Bitch - si bine au facut, pentru ca traducerea din textul cartii este... bestie slabanoaga!? Sunt o multime de perle in textul romanesc - iaca inca un exemplu: "don't be a pussy" tradus cu "nu fii mitza" (cu iertare pentru "tz", dar "nu fii mata" este asa de interpretabil... ce bine-ar fi uneori sa am diacritce!).

Din cuprinsul cartii: adevarul despre carbohidrati, dieta cu carne moarta, alterata, descompusa, dezastrul lactatelor, minciunile despre proteine... Adica orice trebuie sa stii ca sa nu devii sau sa nu mai fii "o scroafa grasa, balonata si nefericita" :)

Provoc fiecare om care nu crede in dieta vegetariana sa citeasca aceasta carte (subtirica - doar 170 pagini) cu o minte deschisa. A! si inca ceva: cele doua autoare au creat si pentru barbati o carte, care se numeste - cum altfel :) - Skinny Bastard!

Ajutor de nadejde

E foarte greu sa fii vegan. Fara un ajutor serios in bucatarie :)
Iar eu l-am gasit: un robot de la Philips, care face foarte multe chestii - ceea ce inseamna ca nu am nevoie de mai multe aparate, ci doar de unul singur.
Configuraţia 3-în-1 permite montarea storcătorului de fructe, blenderului sau vasului pe aceeasi unitate centrala, astfel încât e nevoie de un minim de spaţiu.
Cum se vede si-n imagine, arata foarte contemporan (e din Aluminium Collection), deci nu-i nevoie sa-l ascund prin vreun dulap - il tin la vedere si la-ndemana, chiar pe blatul de lucru.
Cu el ma ajut la facut sucuri de fructe si legume (are un super storcator, care lasa pulpa foarte uscata), smoothies si supe creme, salate de orice fel, sau granola delicioasa...

Thanks!

Se cuvine sa-i multumesc celui care mi-a furnizat inspiratia pentru numele acestui blog. Ben Shaberman este eseist umoristic, iar cartea lui, The Vegan Monologues - pe care inca n-am citit-o :(, se aude c-ar fi un succes.

Le multumesc si celor care-au creat G-girl, nume cu care semnez acest blog (fara sa-mi arog vreo asemanare cu personajul - nu's nici wonder woman, nici maniaco-posesiva). De ce un pseudonim? Pentru a sublinia ca acest blog nu are legatura cu job-ul meu de toate zilele.

Citatu' saptamanii

Razbunarea animalelor

Decizia de a nu mai manca niciun tip de carne la mine nu a venit din dragoste pentru animale.

Desi am vazut in ultimul timp foarte multe filme care dezbat tema cruzimii fata de conlocuitorii planetei noastre (Earthling este poate cel mai emotionant si il recomand), desi am avut animale (de companie) si-mi sunt dragi toate sufletele astea, din pacate - recunosc - nu compasiunea fata de ele ma tine departe de carnea lor.



Frica pentru mine a fost un factor infinit mai motivant.
Frica de ce? I se spune "razbunarea animalelor". Este vorba despre modul lent dar sigur prin care animalele pe care noi le omoram pentru a le manca ne omoara la randul lor. Este vorba despre efectele super nocive (pana la cancer, diabet, probleme cardiace etc.) pe care le are asupra sanatatii noastre asa-numita dieta cu lesuri (ca sa citez dintr-o carte despre care voi scrie in curand). Pentru ca, daca stai sa te gandesti, oricum ne-ar placea sa-i spunem fripturii, tot cadavru de animal/pasare/peste e (si cand spui cadavru, sincer nu mai conteaza cat e de "proaspat")... Un cadavru care - daca nu iei carnea de la ce creste bunica prin curte sau nu pescuiesti pestele din apa curata - mai e si plin de chimicale, substante toxice si alte cele...

Asa ca... buna dimineata! Sa-ncepem ziua cu un smoothy de fructe, zic!

In loc de "salut"

Imi place carnea! Foarte mult! De toate felurile: peste, fructe de mare, pui, vita, porc, vanat si ce-o mai fi.
Si chiar si mai tare-mi plac lactatele, cu branzeturile frantuzesti (cu cat mai cremoase si puturoase cu atat mai bine) sau celebra romaneasca de burduf in coaja de brad, sau cu laptele batut spumos si chefirul caucazian acidulat...
De oua ce sa mai spun - stiu sa prepar nenumarate retete, de la ochiuri romanesti delicioase pana la eggs benedict sofisticate (pentru care am de altfel si dispozitiv special de preparare!).

Mancarea nu mi-e deloc indiferenta. Dimpotriva. Sunt genul care calatoreste pentru explorari culinare - aleg destinatii ofertante gastronomic, imi caut cu grija pe net restaurante cu stele Michelin inainte sa plec, nu ma dau in laturi de la un "menu degustation" cu 5-7 feluri recomandate de chef...

Nu zic ca n-o sa mai mananc produse animale deloc, niciodata, vreodata, nicicand, in veci. Dar, uite, de 8 saptamani traiesc minunat fara ele! Da, de 2 luni sunt aproape vegana (cu 3 foarte mici exceptii cand am fost doar vegetariana) si destul de mandra de reusita asta!

Totul a-nceput neasteptat - mi-am pus aparat dentar (ce sa-i faci - mai bine mai tarziu decat deloc) si din cauza asta n-am mai putut mesteca vreo 2 saptamani. Asa ca am tinut-o pe supe creme de legume si smoothies de fructe...
Apoi intamplarea (sau norocul - am o meserie care ma ajuta sa cunosc mereu oameni interesanti si la curent cu tot ce-i nou sau pe val) a facut sa intalnesc cativa vegani convingatori care sa-mi spuna lucruri, sa-mi recomande filme, carti... Restul e evident.

Pentru viitor mi-am setat un obiectiv realist cred eu - 70% din timp vegana, 25% vegetariana, si 5% omnivora. 100% sanatoasa :)

Aici pe blog vreau sa vorbesc despre calatoria asta a mea - cu suisuri si coborasuri, cu bucurii si frustrari - de la omnivora mancacioasa la vegana cumpatata, de la sportiva de ocazie la activa constanta, practic de la un stil de viata comod la unul cu adevarat sanatos.

Sunt la inceput de drum - "vegana aspiranta" adica :) Sigur o sa am multe zile bune, dar si zile in care mai bine o sa trandavesc la un film prost decat sa ma duc la sala, sau o sa dau orice pe-un burger maison cu branza de capra de la French Bakery Le Restaurant si poate chiar o sa ma duc sa-l infulec - si voi vorbi deschis despre toate aceste momente.

O sa impartasesc ponturi - tot ce stiu sau ce descopar: restaurante unde se poate manca sanatos si totodata foarte gustos, retete geniale, ingrediente bio, magazine de unde ma aprovizionez, carti, filme, site-uri...

Sper astfel sa-mi exorcizez dorinta asta navalnica de a impartasi ceea ce aflu (ca sa nu-mi innebunesc prietenii cu subiectul asta) si, de ce nu, sa inspir pe cineva sa faca alegeri mai sanatoase...