Sunday, November 14, 2010

Mexican Brunch

Cand spui garbanzo, avocado, tomate, cebolla, queso, crema y tortilla spui TACOS. Vegetarian, por supuesto! Asta am mancat azi la brunch (pentru ca duminica nu reusesc aproape niciodata sa ma trezesc destul de devreme pentru micul dejun, si nici sa astept cuminte ora de pranz).

Tortilla (organica, din faina integrala, geniala) am avut pentru ca mi-am cumparat weekendul trecut cand am fost la Londra, din acelasi loc minunat despre care povesteam aici (daca nu gasiti si pe la noi, puteti face in casa - iata o reteta). 4-5 bucati pentru 2 persoane sunt de ajuns.

Garbanzo inseamna naut - se gasesc mai peste tot conserve cu boabe gata fierte (eu le-am luat de la superketul Nic, din Dorobanti, ca de altfel toate cumparaturile pentru aceasta reteta). Am folosit 1 conserva: am pus tot continutul la incalzit, iar dupa un clocot am luat vasul de pe foc, am scurs zeama si am adaugat peste boabe 1 catel de usturoi tocat, putin ulei de masline si zeama de lamaie.

In rest mai e nevoie de 1 avocado copt (curatat de coaja si taiat cubulete), 1 rosie (si ea taiata in cubulete), 1/3 ceapa (tocata marunt), 1 mana de cascaval ras (Hochland e foarte gustos si natural) si 1 cutiuta smantana (eu am luat bio, din gama aceea verde, Andechser, care se gaseste prin supermarketuri).

Toate ingredientele se pun in tortilla si tacos-ul e gata de infulecat!
Nutrilicios!!!

Sunday, October 10, 2010

Special mushroom risotto

Pentru cina de diseara pe care i-am pregatit-o lui iubitu' (el a fost plecat cateva zile din tara, asa ca trebuia sa fie un strop mai speciala) am ales un risotto de ciuperci.

Aceasta reteta este usoara, sofisticata, delicioasa, merge foarte bine cu vin rosu si deci e perfecta pentru o seara romantica.

Am folosit un mix de ciuperci de padure (se gaseste congelat in multe supermarketuri) si, pentru o nota deosebita, 5 palariute de shiitake mushrooms (sunt considerate o delicatesa - se gasesc pe net; mie mi-au fost aduse tocmai de la Londra de o prietena; sunt uscate, dar le pui in apa calda 20 de minute si devin ca cele proaspete; apa o folosesti apoi la mancare). Am mai folosit 1 ceapa medie tocata, ulei de masline (special pentru gatit, de la Oliviers&Co), 1 pahar de vin rosu, sare si piper, si bineinteles orez (integral, bio).

Am inceput cu ciupercile pe care le-am rumenit in putin ulei. Am adaugat apoi ceapa, am calit-o bine alaturi de ciuperci si am stins totul cu vin rosu (cat mai bun - preferabil acelasi pe care il aveti la masa), lasand sa fiarba putin pana a iesit tot acoolul si a ramas doar aroma. Am adaugat apoi orezul bine spalat, apa de la ciupercile shiitake (trebuie sa fie apa suficienta cat sa fiarba orezul), sare si piper, si am lasat pe foc mic (amestecand din cand in cand) vreo 40 de minute.

Rezultatul este incredibil! Shiitake dau un gust si mai pronuntat de ciuperci, usor afumat, iar alaturi de ceapa calita si restul ciupercilor stinse cu vin fac o mancare cu adevarat deosebita. Intr-o exceptie de veganism si pentru un plus de savoare, voi amesteca in orezul cremos si putin parmezan ras, pe care-l voi presara si deasupra, pentru decor. Abia astept sa ajunga iubitu' acasa :)

Saturday, October 9, 2010

Easy peasy minty soup

Azi am facut cea mai rapida si mai usoara supa crema! In doar 15 minute! De mazare cu menta!

Am folosit 1 ceapa, 1 punga de 450g de mazare congelata (eu le-am avut pe ambele bio), 1 cub de legume (tot bio), frunzele de pe 4 fire de menta, smantana (eu am pus de soia, bio, Provamel), putina sare (himalayana, ca-i mai sanatoasa) si piper. A! si apa - 750 ml.

Am pus apa la incalzit in fierbator (ca sa nu dureze prea mult), timp in care direct in oala de supa am tocat si inabusit ceapa. Peste ceapa am adaugat apoi mazarea, cubul de legume, sarea si apa fiarta. Le-am lasat sa clocoteasca vreo 8 minute. Apoi amestecul l-am pus in blender impreuna cu menta si smantana. Un pic de piper proaspat rasnit peste supa cremoasa si... gata! Nutrilicios!!!

Tuesday, September 28, 2010

Dip thoughts

Pentru momentele cand aveti prieteni in vizita si vreti sa insotiti cu ceva nelipsitele beri, sau pentru cand pur si simplu aveti chef sa ciuguliti ceva in fata televizorului, nimic nu e mai potrivit ca un perfect dip - parerea mea...

Dip-urile nu-s deloc greu de facut (daca aveti un aparat bun in casa ca acesta pe care il am eu), sunt foarte gustoase, nepretentioase, iar - cu un pic de atentie la ingrediente - sunt si foarte sanatoase! In plus, ca un little guilty pleasure, ai senzatia la fiecare imbucatura ca... parca intingi in farfurie (ce mi-a zis mama intotdeauna ca nu-i frumos, da' ce eu recunosc ca mai fac uneori, pe ascuns, cand mancarea de acasa e fooooarte buna!)

Duminica trecuta eu asa mi-am petrecut amiaza - cu filme bune si dipping (si, rogu-va, nu va ganditi la prostii :))! Am avut niste zacusca de la Bacania Veche (facuta cu un pic de miere - o minunatie!), si moutabal si guacamole facute de mine in casa.

Moutabal - un fel de salata de vinete orientala - a luat un pic mai mult timp, pentru ca-i facut din vinete coapte, iar coacerea dureaza. Pentru mine si iubitu' n-am folosit decat 2 vinete medii, pe care le-am intepat cu o furculita din loc in loc si le-am lasat pe o plita pusa pe flacara de la aragaz (din cand in cand le-am intors, ca sa se faca bine pe toate partile).

Cat timp vinetele se coceau, mi-am pregatit restul ingredientelor:
- 2 linguri de tahini = pasta de susan cumparata de la Mega Image
- 3 linguri de suc de lamaie
- sare
- 1 catel de usturoi zdrobit bine (pana e aproape pasta)
Cand vinetele au fost coapte si moi le-am curatat de coaja, le-am lasat sa se racoreasca si le-am pus in mixerul meu minunat alaturi de toate celelalte ingrediente. Cateva apasari pe buton si moutabalul a fost gata. L-am servit cu putin ulei de masline si patrunjel deasupra, si l-am mancat cu bucati de paine neagra.

Guacamole e inca si mai simplu de facut - cu conditia sa ai in casa minim 2 avocado bine coapte (eu le cumpar cum le gasesc, adica verzi si tari, si le las la temperatura camerei cateva zile, pana sunt numa' bune).

Am taiat cele 2 avocado in jumatati (grija la samburele urias si tare) si am scos cu o lingura toata pulpa (ca sa scap de coaja). Am zdrobit apoi pulpa cu o furculita, pana a devenit aproape ca un piure (nu trebuie sa fie insa prea fin - e mai gustos sa gasesti din loc in loc bucatele intregi de avocado).

Separat am pus in robotelul meu minune:
- 5 rosii cherry (merge si jumatate de rosie taiata in bucati)
- frunzele de la 1 legatura de patrunjel (puteti pune si un pic de cilantro, daca aveti)
- zeama de la 1 lamaie
- sare si piper
- un pic de ardei iute
...si le-am taiat foarte fin.
Amestecul l-am pus peste pasta de avocado si... guacamolele a fost ready to dip. Incercati cu genialele tortilla chips bio de la Mega Image (multam Oana pentru pont!).
Nutrilicios!!!

Thursday, September 23, 2010

Bacania Veche


Cu mare drag anunt si eu deschiderea oficiala a Bacaniei Vechi a lui Marius Tudosiei!

Am avut bucuria de a merge si la deschiderea neoficiala, mai pentru cei de-ai casei, acum cateva saptamani si va spun cu mana pe inima ca-i un loc special, facut cu mult suflet si daruire, in care merita sa mergeti si sa va faceti cumparaturile. Au tot felul de bunatati de tip slow food (deh, cele mai multe non-vegane! sorici, si carne-n untura, si branzeturi care mai de care) si multa mancare naturala sau bio, toate intr-un decor cu aer un pic magic; despre bacan, ce sa mai vorbim - o placere sa stai la taclale cu el! Te cucereste cu povesti despre fiecare produs pe care-l are-n grija si cu pasiunea sincera care-i vibreaza-n ochi cand iti spune despre cum a gandit fiecare coltisor al locului!

Programul deschiderii oficiale Bacania Veche - de la bacan insusi citire il gasiti aici.

Pofta buna! Adresa Bacaniei Vechi este Str. Barbu Vacarescu nr. 49.

Marele castigator la Antena 1

In fiecare joi seara la Antena 1 puteti vedea versiunea romaneasca a celebrului show Biggest Loser - Marele Castigator. M-am uitat in seara asta la prima emisiune si am fost socata de cat de mult imbatranesc kilogramele in plus - participantii sunt muuult mai tineri decat arata. O concurenta are doar 21 de ani - i-as fi dat si 40 cu usurinta...

Desi recunosc ca nu-mi prea place cum sunt expusi participantii pentru entertainment-ul general (e clar ca sunt obezi - nu-i prea OK ca-i arata mai non stop "la bustul gol" pe barbati sau "cu vedere la buric" pe doamne), eu una aplaud faptul ca Antena 1 a adus acest format si la noi. Marele Castigator reprezinta o modalitate in plus de a educa masele intru miscare si mancare sanatoasa (tot in grupul lor, pe Euforia, e show-ul lui Dr. Oz).

Bafta tuturor concurentilor! Sa castige cel care pierde cel mai mult!

Wednesday, May 26, 2010

Eat, Pray, Love

O, ce veste minunata! Pe 13 august (15 octombrie in Romania) se lanseaza filmul facut dupa "Eat, Pray, Love" a lui Elizabeth Gilbert (cartea mea preferata de-un an incoace). In rolul lui Liz este Julia Roberts, pe Felipe il joaca my all time favorite actor, Javier Bardem, iar unul din producatori este Brad Pitt :)
Trailerul arata amazing! Il puteti vedea si voi aici.
Ura!

Tuesday, May 25, 2010

7 days DETOX in Bodrum

Atentie! Postul asta nu este pentru cei sfiosi :)

Cand scriu aceste randuri sunt in Bodrum, la un centru de detoxifiere (nu dezintoxicare:)). Mi-am programat aceasta experienta inca in urma cu cateva luni, cand imi propusesem ca luna mai sa fie una raw vegan - mi s-a parut atunci finalul perfect pentru cele 4 saptamani de provocare. Chiar daca regimul raw nu m-a tinut, la centru tot m-am dus. Si iata-ma, deci, in plina dieta detox!

Ce fac aici? Pai... vreme de 7 zile nu mananc. Nimic. Nici macar fructe, nici macar legume, nici macar o... aluna :)

As zice ca-i ca un post negru, numai ca beau! Mult! Zilnic vreo 4 litri de apa alcalina (cu ph-ul foarte ridicat de cca. 10 - daca va veti uita pe sticlele de apa plata veti vedea ca au in jur de 7), cam 1 litru de supa clara (zeama in care-au fiert legumele, plina de minerale), si vreo 5 sucuri fresh de fructe sau legume (nu va inchipuiti insa vreun smoothie delicios - shake-urile de aici sunt gandite sa fie in primul rand sanatoase, facute din suc foarte mult indoit cu apa, si amestecat fie cu psyllium husk, fie cu bentonite clay, ingrediente menite sa curete organismul).

Iau astfel pauza de digestie, permitandu-i corpului sa se purifice, sa-si intareasca sistemul imunitar, sa se relaxeze in interior... Sunt in a 4-a zi deja si ma simt bine, considering... Dar asta pentru ca am stiut exact la ce sa ma astept si pentru ca am venit pregatita sufleteste. Locul nu e vreun pampering spa - vorbim de un centru de sanatate, nu un resort de lux.

Programul e de-a dreptul militaresc - oamenii de aici se tin scai de tine, asa ca, practic, you can run, but you cannot hide! Sigur, pana la urma nu te poate nimeni obliga sa respecti programul cu strictete, dar daca nu te tii de el... de ce-ai mai venit?! La cat de dificil e, macar sa obtii maximum de eficienta!

Trezirea e la 8 dimineata, iar la fiecare ora si jumatate ai ceva de facut. Nu-i timp de leneveala. Sunt cca. 3 ore de miscare pe zi (spre norocul meu - yoga), exercitii de respiratie, meditatie, sauna vreo 40 de minute, discutii si filme despre nutritie sanatoasa. Din cand in cand mai ai parte de: vitamina C in vena (la propriu - faci perfuzie cu vitamina C), liver flush (o combinatie apoteotica de ghimbir, usturoi, ulei de masline si zeama de lamaie)...

Cea mai frumoasa parte a programului zilnic e masajul - 1 ora de rasfat in care poti opta pentru aromatherapy, Bali, Thai sau masaj medical. Iar in timpul care-ti ramane la dispozitie intre activitatile din program mai poti sta la soare langa piscina, poti merge 10 minute pana la mare, sau trage o fuga in satucul de langa. Iesirile din centru nu sunt insa recomandate - mirosurile de mancare de la tavernele de la mal plutesc prin aer si postul cu sucuri devine si mai chinuitor.

Cel mai ingrozitor moment al zilei este... well... clisma. Nu exista program serios de detox fara macar o clisma zilnic (spun "macar" pentru ca in trecut chiar si la acest centru se faceau 2 pe zi!). Pentru ca lucrurile sa fie si mai interesante, in a 4-a zi de detox - dap, pentru mine chiar azi :( - ai parte de ceea ce se numeste "hydro colon": o curatire mai in forta, foarte eficienta se pare...

Dupa 7 zile te intorci acasa cu organismul purificat, mai sanatos si mai suplu. Detoxifierea are o multime de beneficii pentru intreg corpul - puteti citi mai mult aici.

La fel de benefic insa, odata cu detoxifierea corpului, datorita mediului linistit, simplitatii locului si oamenilor care lucreaza aici si care vibreaza cu energie pozitiva (special thanks for Melek & Mirey), se intampla si un mind detox. Pentru oamenii care vin la centru cu inima deschisa, grijile incep sa paleasca, problemele care mai ieri pareau vitale devin ridicole, valorile se reaseaza pe un fagas mai normal...

La finalul programului realizezi de fapt un lucru foarte important, care apare aproape subliminal in centru, sub forma unei taieturi din ziar prinsa cu piuneze pe-un oarecare panou de pluta:

"It's amazing how full of shit we are..."

P.S. Sunt nenumarate astfel de centre in Europa si in lume; eu sunt aici.

Where I draw the line

Se apropie sfarsitul lunii mai, luna in care imi propusesem in urma cu ceva timp aici ca voi manca raw vegan. Cum m-am descurcat? Pai hai sa vedem...

N-am inceput chiar pe 1 mai, ca era weekend si sarbatoare. Si nici pe 2 mai, ca pe 3 trebuia sa merg intr-un business trip pan' la Sighisoara unde stiam ca nu voi putea manca raw, deci n-avea niciun sens...

Pe 4 am inceput in forta: salate, smoothies, guacamole, gazpacho, pana si desert (o crema de caju)... Dar m-am oprit sambata pe 8 mai, cand impreuna cu iubitu' am fost parinti de weekend - adica am avut-o 2 zile la noi pe Deea, finutza noastra cuminte, frumoasa si desteapta, care are 5 anisori :)

I-o spune Deea salatei "mancarea printilor" (bravo mamei ei, care o invata sa mananace sanatos inca de mica!), dar cum totusi nu puteam sa pun copilu' la dieta mea raw vegan, am adoptat eu dieta ei. Oricum a fost vegetariana, micuta - carne n-a vazut deloc tot weekendul si nici nu cred ca i-a simtit lipsa.

Din 10 mai tot on&off am fost... Ceea ce se cheama ca de fapt am ramas tot vegan/vegetarian.... Se pare ca asta mi-e limita in materie de nutritie sanatoasa. Iertare Ina (a ei a fost provocarea de 4 saptamani de raw food pe care am acceptat-o in urma cu cateva luni) - am incercat, dar... nu e pentru mine. Sunt totusi prea gurmanda pentru asta ;)

Povestea insa nu se opreste aici. Revin indata cu ceva interesant :)

Monday, April 12, 2010

Jamie Oliver at TED

Incredibile informatii in discursul lui Jamie la TED. Stiati ca "our children will live lives 10 years shorter than us because of what they eat"?. Sau ca "diet related diseases are the biggest killer right now"?
Please watch Jamie's speech:

Sunday, April 11, 2010

New books, new recipes

Cartile mele de bucataras vegetarian se inmultesc pe zi ce trece :)

De la sorelina mea am primit cea mai tare carte de bucatarie vegetariana - un must have pentru orice veggie cook care se respecta! E plina de retete super yummy insotite de niste poze care te fac sa-ti vina cheful de gatit imediat! O puteti cumpara si voi de pe net, de aici de exemplu.

Pe langa cele peste 300 de idei de bucatarit, cartea explica in ce consta un regim vegetarian sanatos, prezinta toate grupele de alimente din dieta unui vegetarian si da detalii despre efectele benefice ale acestor alimente.

Eu am facut deja din ea reteta de guacamole de la pagina 184. N-am poze pentru ca a iesit asa de buna incat am mancat tot inainte sa apuc sa iau aparatul de fotografiat :)


De la prietenii mei Ioana si Cata am acum o carte numai si numai cu supe... crema :) Mi-au adus-o de la Paris, pentru ca stiu cat de innebunita sunt dupa astfel de supe! Ce-i foarte interesant la cartea asta este ca aproape fiecare supa vine cu o reteta de baza si alte 4 variante.

Eu am gatit de exemplu supa de dovleac (in franceza "veloute de potiron"), care mi-a demonstrat ca poate fi foarte usor modificata la gust (desi ramane la fel de delicioasa) daca-i adaug ori smantana (de soia i-am pus eu - o vedeti mai jos), ori lapte de cocos (pentru o varianta thai), ori avocado, ori scortisoara...

Saturday, April 3, 2010

Paste linistit!

Pentru cei mai multi postul nici n-a existat. Pentru unii el se termina azi. Pentru mine - si vegani in general - mancarea asa-numita "de post" este mancarea normala.

Sigur ca voi sarbatori Pastele, dar desigur ca nu mancand miel (pe el il las sa... pasca linistit). Pregatesc drob de zucchini, salata de vinete, supa crema de dovleac, chiftelute de cartofi si tofu cu salata de spanac si patrunjel, iar ca desert prajitura cu banane. Poate ca nu-i foarte traditional romanesc, dar fara carne de la un animalut sacrificat parca e mult mai in spiritul acestei sarbatori...

Sarbatori cu pace tuturor!

Sunday, March 28, 2010

Dieta japoneza sau... dezlegare la peste!

Cu o bucatarie recunoscuta in intreaga lume ca una dintre cele mai sanatoase, cu folosirea unei mari varietati de ingrediente, dintre care foarte multe aflate pe lista "superfoods" (alimente cu proprietati extraordinare pentru sanatate) si o viata activa cu mers pe bicicleta si multa... munca, japonezii sunt oamenii care traiesc cel mai indelungat si cel mai sanatos din lume. As simple as that.

Japonia este tara in care populatia are cea mai mare speranta de viata (85 de ani la femei). Ceea ce este chiar si mai important - batranii lor traiesc mult mai mult fara sa aiba nevoie de ajutor; 75 de ani este media de la care varstnicii incep sa aiba probleme de sanatate semnificative si eventual nevoie de asistenta. Iar ca si cum n-ar fi de ajuns, japonezii mai au si cel mai mic procent de obezi din lume: 3% (vs. 11% la francezi sau 32% la americani).

Toate aceste lucruri le-am aflat special pentru plecarea mea la Tokyo, Kyoto si Osaka, de la Naomi Moriyama, autoarea cartii "Japanese women don't get old or fat", o replica la mult mai cunoscuta "French women don't get fat" (recent am dat si de un articol foarte interesant pe baza cartii ei - il gasiti aici). Tot asa am aflat si care sunt pilonii dietei japoneze:
- legumele si verdeturile - cu accent extraordinar pe sea vegetables - adica alge
- orez alb - sau mai sanatosul orez brun
- soia - tofu, miso, pastai sau sos
- taitei (noodles) - soba, udon, ramen sau somen
- ceai
- fructe
Faina si painea nu exista pentru japonezi. Carnea de vita sau pui este considerata mai degraba un condiment. Oul nu e folosit decat in anumite mancaruri. Din dieta lactatele lipsesc in totalitate si sunt inlocuite cu minunata soia si incredibila tofu.

Cu toate acestea n-am plecat plina de speranta in Japonia in ce priveste regimul meu de viata vegan. Ba chiar, foarte sincer, nu mi-am facut niciun fel de iluzie ca voi putea fi avea un animal product free diet in cele 10 zile petrecute acolo. Si asta pentru ca daca spui Japonia spui... peste.

Nu doar bucataria, ci intreaga cultura a acestei tari e profund legata de peste. Japonezii sunt o natie insulara (stiati ca Japonia e formata din 6852 de insule?) si, cum citeam mai demult pe site-ul BBC: "of all the island nations on Earth, there is, perhaps, none quite so obsessed by fish as Japan. Whether for food or entertainment, fish are at the very core of Japanese identity".

Pestele este omniprezent in mesele japoneze (pana si in micul dejul!), iar bucatarii adevarati sunt judecati in arta lor cu precadere dupa maiestria pe care o dovedesc in modul de pregatire a... pestelui. Ca vorbim de forma sa cea mai pura sashimi (practic felii de peste crud), de arhi-cunoscutul sushi (orez fiert cu peste) sau de dashi, supa pe care japonezii o folosesc in mai toate mancarurile, chiar si cele aparent vegane, si care contine extras de... peste (bonito), este foarte greu sa te tii departe de acest ingredient.

Obsesia japonezilor are insa si o parte cat se poate de pozitiva: nicaieri nu gasesti peste mai proaspat si mai bun ca in Japonia. Asa ca daca esti vegan ca mine, genul care nu-ti repugna ideea de a manca produse animale ci doar ai ales sa nu le mananci din ratiuni de sanatate, atunci Japonia este cu siguranta tara in care merita sa faci exceptie de la veganism si sa-ti acorzi, asa cum eu insami am facut, "dezlegare la peste".

Posturile despre Japonia sunt abia la inceput, so... stay tuned :) Iertare de pauza lunga; nu-i de la jet lag - nici macar mie nu-mi ia asa mult timp sa-mi revin. E de la multa treaba la birou si evenimente profesionale extraordinare care meritau onorate ca atare.
Dar... I'm back!

Tuesday, March 16, 2010

Back from Japan

Uite c-am facut-o si pe asta: calatoria mult visata in Japonia! Multe sunt de povestit - si promit s-o fac deindata ce ma dezmeticesc un pic - intotdeauna sufar teribil din cauza jet lag-ului :(

Pana atunci, cum vreme de 9 zile am mancat numai cu bete, m-am gandit ca ar fi numerit un tutorial despre "how to use chopsticks". Eu am invatat sa le folosesc in Londra, acum vreo 12 ani. De perfectionat am reusit acum vreo 7 ani in Coreea de Sud - o tara unde betele cele mai folosite sunt din inox (adica foarte alunecoase si foarte grele - daca reusesti sa mananci cu ele, cu orice altceva ti se pare floare la ureche). Acum in Japonia am invatat mult despre eticheta ceruta de folosirea betelor...

Iata mai jos cel mai bun tutorial pe care l-am gasit pe net. Pe curand! sau Dewa kore de :)



Chinese:
How To Use Chopsticks

Thursday, March 4, 2010

Jamie Oliver's Eat To Save Your Life show

Plec cateva zile, dar va las pe maini bune: ale lui Jamie. Si cu ceva food for thought. Multam, sorelina, pentru link!





Restul emisiunii il gasiti aici.

Pe curand!

Tuesday, March 2, 2010

Call to arms

Cand e vorba de corpul lor, in general femeile sunt obsedate de marimea fundului si celulita de pe coapse. Personal, mie mult mai importante mi se par bratele. Pentru ca sunt mai aproape de nivelul ochilor privitorului, mai usor de observat din cauza gesturilor si mai greu de ascuns in haine. Si astfel tradeaza imediat nivelul tonifierii intregului corp.

Sa aveti bratele frumos definite, cu umeri fermi si spate tonifiat, nu-i treaba usoara (mai ales daca ati depasit anii adolescentei). Cum se apropie vara (mai sunt doar 3 luni!), daca vreti sa purtati rochite cu bretele si bluze fara maneci, ar fi bine sa treceti ca si mine la treaba!

In cautarea retetei perfecte, am gasit azi un articol pe site-ul CNN despre sotia presedintelui SUA, Michelle Obama, ale carei brate tonifiate au devenit trademark si "a source of inspiration". Articolul se numeste "How to get Michelle Obama's toned arms" si il puteti citi si voi aici. Contine sfaturi de la nutritionisti si antrenori personali celebri.

De la iubitu' am insa o solutie mult mai simpla - nimic revolutionar, ci... the good old push-ups: flotarile din scoala generala! El face zilnic 20-30, de vreo 2 ani. Din ianuarie am inceput si eu in fiecare dimineata (imi iau mai putin de 1 minut) si rezultatele clar se vad. In prima saptamana n-am reusit decat 3 flotari pe zi, dar azi am ajuns la 8-10. Uitati mai jos un filmulet despre cum se executa corect flotarile in genunchi (mai potrivite pentru fete). Spor la treaba!

Monday, March 1, 2010

Citatu' saptamanii

“The animals of the world exist for their own reasons. They were not made for humans any more than black people were made for white, or women created for men.”
Alice Walker

Friday, February 26, 2010

Vino, mama, sa ma vezi...

...la spitalul de obezi. Asa se intituleaza un articol aparut ieri in presa.

Ca sa citez din introducerea articolului, un reporter al "Jurnalului National" (felicitari Viorel Ilisoi) s-a internat incognito la Institutul National de Endocrinologie "C. I. Parhon" ca sa afle mai multe despre obezitate si sa scrie despre această maladie şi despre victimele ei. Aceasta experienta a reporterului, el insusi obez, s-a materializat într-o marturie - una extrem de sincera si frumos scrisa.


O puteti citi (si chiar va rog sa o faceti) si voi aici. Bravo Jurnalul pentru ca promoveaza astfel de subiecte si altfel de scriitura. Multam Ralu pentru link :)

Wednesday, February 24, 2010

Dr. Oz show on Euforia TV



De luni, in fiecare seara de la 10 p.m., pe Euforia TV a inceput difuzarea unui show care in America face senzatie inca din septembrie anul trecut: The Dr. Oz Show.

Doctorul Oz (chiar asa il cheama: Mehmet Oz, fiul unei familii de imigranti turci) este un excelent chirurg cardiovascular american, cu un CV impresionant, care a devenit cunoscut si iubit in lumea intreaga datorita aparitiilor sale in emisiunea celebrei Oprah (al carei show il puteti vedea tot pe Euforia, de la 11 p.m.). El si-a luat pare-se ca misiune educarea natiei americane in ce priveste sanatatea. Tough job, but somebody's gotta do it!

Datorita succesului pe care l-a inregistrat cu aparitiile sale la Oprah, doctorul a reusit sa capete propriul sau show - o decizie foarte inteleapta din partea producatorilor, pentru ca acest om are o abordare foarte proaspata si digerabila, care chiar are sanse sa schimbe ceva in mentalitatea americanului de rand atat de iubitor de junk food. Emisiunea lui Dr. Oz e tot ce ti-ai putea dori de la un show despre sanatate: desi se discuta teme serioase, totul e distractiv si amuzant, informatia e spusa simplu (nu in jargon), scurt si la obiect, sunt date foarte multe sfaturi practice, raspunsuri la intrebari dintre cele mai jenante si cate si mai cate.

Mai sus gasiti o frantura din emisiunea de aseara, in care Dr. Oz il convinge pe un cowboy cat se poate de carnivor sa accepte pentru 28 de zile o dieta vegana! :)

Felicitari Euforia TV pentru aducerea acestui show foarte ultil!

Saturday, February 20, 2010

Japan, coming soon on this blog!



E batut in cuie: in prima jumatate a lunii martie merg in Japonia!!! 8 zile intregi de traveling cu iubitu' in Tokyo, Kyoto si Osaka!!

Ca un (gourmet) traveler care se respecta :), am inceput deja documentarea!

In primul rand am intrebat cunoscutii care au fost deja in aceasta tara si am primit niste sfaturi foarte utile, ca de exemplu cam in ce zona ar trebui sa stam in Tokyo pentru a fi aproape de orice sau cat de important e un ghid de conversatie (arigato gozaimas, Roxana).

Pe youtube am gasit emisiunea lui Anthony Bourdain despre Japonia (o puteti vedea si voi aici); mi-a placut la nebunie ca in calatoria lui l-a avut ca ghid pe Morimoto, unul dintre cei mai faimosi chefs japonezi, a carui carte The New Art of Japanese Cooking o am si eu acasa, primita in dar de la o prietena draga (multam, Ioana). Abia astept sa ma bucur si eu in Tokyo de soba noodles sau (intr-o exceptie de veganism) de sushi la Sukiyabashi Jiro, rumored to have the best sushi in the world. Iar in Kyoto, mi-e pofta deja de cina kaiseki de la Hiiragiya Ryokan (cel mai bun han traditional japonez din Kyoto, unde de altfel a stat si Bourdain).

Din aeroportul de la Bruxelles mi-am cumparat un ghid foarte bun din care am aflat tot felul de reguli de eticheta japoneza, ca de exemplu ca e foarte urat sa-ti sufli nasul cu alti oameni de fata, ca e musai sa te descalti cand intri intr-o casa (sau intr-un ryokan) sau ca trebuie sa fii foarte atent ce anume din mancarea de pe un platou atingi cu betigasele, pentru ca - odata atinsa - mancarea trebuie si mancata :)

Inarmata cu toate aceste informatii, ma simt destul de pregatita de drum! So, Japan, we're coming! :)

Friday, February 19, 2010

Pacat de unul; noroc cu altul!

Nu mai exista Finesse :( Scriam aici ca este firma mea de catering preferata pentru masa de pranz...
Am crezut initial ca este doar ceva temporar, am continuat sa sper, am injurat criza care face sa moara chiar si initiative de business misto, am ajuns la momentul in care m-am prins ca trebuie sa accept realitatea, am suferit cateva saptamani, am fost intr-o confuzie totala tot incercand sa gasesc un inlocuitor ok...

Dar iata azi pot declara: am gasit!
FruFru este noul meu preferat in materie de vegan/vegetarian lunch box! Ce sa mai zic de faptul ca la ei gasesc Innocent, my favourite smoothies :)

Pofta buna!

Sunday, February 14, 2010

Vegan Tagine with Raisin Couscous

Scriam in postul anterior ca am facut un delicios tagine marocan. Fara alte introduceri, iata reteta :)

Ingredientele folosite...
...pentru tagine (toate cele de la BioGood si Plafar sunt bio):
- 2 linguri ulei masline special de gatit (Oliviers & Co.)
- 1 morcov mare, 1 ardei gras, 1 praz, 2 cartofi medii, toate taiate felii de cca. 5 mm grosime (BioGood)
- 1 ceapa medie taiata in 4 (BioGood)
- 3 linguri pasta de tomate (de la mamica mea)
- zeama de la 1 lamaie (BioGood)
- 1 lingurita rasa de condiment ras el hanout (de la nashu')
- 1 praf sare himalayana
- 1 bucata de cca. 1 cm de ghimbir curatata si tocata (BioGood)
- 3 catei usturori tocati (BioGood)
- 1 zucchini feliat si 5 rosii cherry taiate in jumatati (BioGood)
- o mana de mazare congelata (BioGood)
- 10-12 curmale taiate feliute (Plafar)
- 10-15 migdale crude zdrobite (Carrefour)
- 1 lingura miere (Plafar)
- cateva fire de coriandru si de patrunjel proaspete, tocate (Carrefour)

...pentru couscous:
- 1 cana mare de couscous (bio, de la Carrefour)
- 3 linguri ulei masline bio (Oliviers & Co.)
- o mana stafide (bio, de la Plafar)
- un praf sare himalayana (Plafar)

Timp necesar: 1 ora; portii: 4; dificultate: medie.

Mod de preparare:

In tagine-ul asezat pe aragaz la foc foarte mic se pune uleiul de masline si cand acesta s-a incins se aseaza pe rand feliile de morcov si ardei gras. Se pune capacul si se lasa vreo 5 minute.

In timpul acesta se pregateste un amestec din pasta de tomate, zeama de lamaie, sare, condimente si apa fiarta (cca. 1 cana mare). Se adauga in tagine feliile de cartofi, cele de praz si sferturile de ceapa si se toarna deasupra jumatate din amestecul facut. Se acopera si se lasa iar pe foc cca. 15 minute.

Este randul usturoiului, ghimbirului, feliilor de zucchini si rosiilor sa ajunga in tagine. Peste ele se adauga restul amestecului de condimente, lamaie si pasta de tomate. Totul se acopera si se lasa iar pe foc. Dupa 5-10 minute se adauga si mazarea congelata, feliile de curmale si migdalele si se lasa apoi iar pe foc inca 10-15 minute. Sosul nu trebuie sa scada de tot - e foarte bun cu couscous. Cu 1 minut inainte ca mancarea sa fie gata se adauga o lingurita de miere.

Couscous-ul se prepara foarte repede (cel putin acesta pe care l-am cumparat eu). Trebuie doar sa torni peste el o cantitate egala de apa fiarta in care ai pus un praf de sare si 2 linguri de ulei de masline, sa il amesteci, sa ii pui un capac si sa astepti cca. 5 minute pentru a se umfla. Cand e aproape gata se pune si ultima lingura de ulei, se mai amesteca putin si... gata. Pentru un gust mai interesant eu am adaugat inca de la inceput si stafide.

In farfurie, tagine-ul se serveste peste couscous cu putin patrunjel si coriandru proaspat deasupra.

Pregatiti-va sa va minunati de cat de bun e la fiecare imbucatura! :) Nutrilicios!!!

Surprize marocane de la nashu'

Sunt norocoasa! N-am nicio urma de indoiala! E drept ca foarte adesea norocul meu e din ala de si-l face omu' cu mana lui, dar tot drept e ca si destinul m-a ajutat scotandu-mi in cale oportunitati interesante si oameni misto.

Uite de exemplu in ce priveste gatitul... Cati au norocul de a-l avea drept nash (nash pe bune - adica omu' care ne-a casatorit pe mine si pe iubitu') pe Crazy Mother Cooker? Va dati seama ca asta vine la pachet cu tot soiul de avantaje, ca de exemplu ca eu m-am bucurat de cateva dintre retetele lui "signature", precum scoicile gratinate despre care povestea aici sau sushi-ul facut in casa a carui reteta o gasiti aici, inca dinainte sa devina publice pe blogul lui :)

Aseara dragul de nashu' alaturi de dragalasha de nasha ne-au facut o vizita si, cum nu ne mai vazusem inca dinainte de ziua mea de nastere, mi-au adus un cadou :) Norocoasa cum sunt, ce credeti ca am primit de la blogger-ul chef specializat in aventuri culinare exotice?

Ei bine, de la Emile Henry, unul dintre cele mai cunoscute branduri de ceramica pentru gatit, am acum un super tagine de culoarea antracitului: un vas din ceramica specific bucatariei traditionale marocane, care poate fi folosit direct pe flacara si are un capac tuguiat ce lasa aburul si caldura sa circule, astfel incat poti gati relativ usor niste mancaruri incredibil de gustoase! Mai mult decat atat, Crazy Mother Cooker mi-a adus si niste super condimente marocane, respectiv celebrul ras el hanout, ca sa pot face un tagine (si de data asta ma refer la un anumit fel de mancare) cat mai autentic!

Tot ce pot sa spun e un mare MULTUMESC nashilor mei inspirati si sa va dezvalui ca am gatit deja un tagine de legume cu ras el hanout la tagine, alaturi de un couscous cu stafide, si a iesit incredibil!!! Pun in curand reteta; pana atunci... o fotografie marturie :)

Saturday, February 13, 2010

Creamy Mushroom Soup

Supa crema de ciuperci este una dintre mancarurile mele preferate. O comand aproape de fiecare data cand o gasesc in meniul unui restaurant bun, iar in Bucuresti, dintre toate cele pe care le-am gustat, le recomand cu maxim de extuziasm pe cea de la Mandragora (unde chef-ul Paul Peter Kopij a inventat o minunatie cu ciuperci shiitake) si pe cea de la French Bakery Le Restaurant (mai putin surprinzatoare, mai traditionala as zice, dar foarte gustoasa).

Ieri a fost insa pentru prima data cand am gatit supa crema de ciuperci acasa. Am luat reteta asta de pe youtube:


...dar sigur ca am modificat-o un pic pentru a o face vegana si mai pe gustul meu din punct de vedere al aromelor.
Ce-am schimbat:
- la calitul ciupercilor, in loc de unt am pus ulei de masline special pentru gatit
- in loc de zeama de pui am pus zeama de legume si nu doar 250 ml cum se spune in video, ci vreo 500 ml (si si-asa a iesit destul de groasa)
- am pus doar o crenguta de cimbru (nu un manunchi ca in imagini) si nu am lasat-o pana la finalul fierberii, pentru ca mi s-a parut ca ar da o aroma prea puternica ce ar risca sa o acopere pe cea a ciupercilor; dupa doar vreo 5 minute am scos-o (si ce dreptate am avut!)
- in loc de smantana normala am pus smantana si lapte de soia (in cantitati egale)

Rezultatul a fost unul demn de un bucatar-inventator (asa am gasit tradus chef in romana) - o supa delicioasa, care surprinde!

Culinaria France

M-am gandit sa va mai scriu despre un cadou primit de ziua mea (de aceasta data e de la finii mei - thanx & hugs D&A&T!!!). O super carte despre gastronomia franceza, cu fotografii de-ti lasa gura apa, si retete pe care vrei sa le-ncerci chiar in secunda aia, si descrieri ale minunatiilor culinare traditionale din fiecare zona a tarii, ca de exemplu cate tipuri de paine exista in Franta, si cate feluri de branzeturi de capra, cat despre vinuri ce sa mai vorbim :)...

Sigur, multe dintre retete sunt pentru omnivori (precum Coq Au Vin de Bourgogne sau Bas Rond de Lapin la Gaillarde), dar chiar si ele sunt superb de citit ca poezie gurmanda...

Am aflat ca de fapt cartea face parte dintr-o serie-ntreaga, numita Culinaria, pe care o puteti gasi si chiar comanda si voi aici.

Friday, February 12, 2010

Masa de pranz

Saptamana asta am avut mult de treaba. Prea mult, as zice. Iar asta a venit la pachet ca de obicei cu o portie zdravana de stres si cel putin in cazul meu si cu o pofta de mancare exagerata...

Pe stres l-am diminuat cat am putut cu yoga (cred ca as fi reusit chiar sa-l elimin daca as fi ajuns si pe la sala, la un cardio intensiv, dar cine mai poate cardio dupa 12 ore de birou...). Cu munca si pofta de mancare nu prea am avut ce face - nu scapi de ele decat... muncind/mancand :)

La pranz m-au ajutat La Mama si Snack Attack. De la La Mama se comanda si prin quicky.ro si au un meniu destul de maricel de preparate de post super gustoase. Eu va recomand iahnia de fasole sau tocanita de ciuperci cu mamaliguta, portie mare :) La Snack Attack din pacate trebuie musai sa ajungi, ca nu stiu sa aiba delivery service, dar cel putin in Bucuresti au foarte multe locatii, pozitionate in general pe langa zone cu birouri. Ieri mi-am luat supa crema de telina si fasole batuta si sandwich de humus cu ardei copt - foarte bun!

Daca mai stiti locuri unde poti comanda bun, sanatos si satios pentru pranz (mancare vegana/de post), puneti va rog frumos un comment. Nici saptamana viitoare nu se anunta mai relaxata.

Wednesday, February 10, 2010

Casa de Tango

Dragii mei profesori de tango, Andreea si Andrei, tocmai isi deschid un nou studio, cu un nou concept.

Casa de tango, despre care puteti citi mai mult aici, va fi incepand cu 15 februarie locul in care veti putea face cursuri de tango argentinian si de actorie.

Eu va recomand aceasta experienta cu mare entuziasm! Tango-ul este un dans incredibil, iar profesorii mei sunt chiar geniali - foarte buni si... foarte rabdatori :)

Tuesday, February 9, 2010

Deviza saptamanii

Am cumparat multa ciocolata din Belgia. Cica pentru prietenii care vin in vizita... Cu ninsorile astea prieteni in vizita n-au prea venit, si totusi azi m-am uitat in ultima cutie si... nada. Oops!

Sunday, February 7, 2010

Trufele din Bruxelles

In micuta si voioasa mea familie de doua persoane s-a impamantenit deja obiceiul de a ne sarbatori aniversarile cu o mini-vacanta. In felul asta stim sigur ca facem ceva special de fiecare data si ca ne oferim un cadou de neuitat: calatoria in sine.

Plecam intotdeauna in ianuarie, de ziua mea, in martie, cand ne aniversam data casatoriei, in iunie, cand ne serbam nunta, si in septembrie, cand e ziua lui iubitu'. Incercam sa mergem in locuri in care macar unul dintre noi n-a mai fost, ca sa avem bucuria descoperirii, sau in orasele preferate de care nu ne saturam niciodata (Paris, Londra, New York - ca pe cutiile de parfum :)) si unde cautam noi lucruri care sa ne surprinda (si - spre cinstea celor 3 orase - reusim de fiecare data).

Weekendul trecut, de ziua mea, am fost la Bruxelles. A fost solutia lui iubitu' dupa ce a picat prima varianta, Istanbulul (unde am aflat ca urmau sa plece prietenii nostri buni, carora n-am vrut sa le transformam weekendul romantic mult-asteptat in vacanta cu gasca). Bruxelles pentru ca nu mai fusesem niciunul dintre noi niciodata, pentru ca sunt niste curse de avion super bune (plecare dimineata devreme si intoarcere seara tarziu, astfel incat poti profita de weekend in intregime) si pentru ca orasul e o excelenta destinatie gourmet perfect potrivita pentru momente aniversare.

Ne-am cazat (si ce mult ne-a placut!) la Be Manos, un design boutique-hotel family owned situat foarte aproape de zonele interesante dpdv turistc din capitala Belgiei. Ne-am amuzat sa vedem ca toata camera noastra era decorata cu fotografiile unui cuplu in care ea era... foarte insarcinata - ne-am intrebat daca nu cumva si aici cineva ne face o aluzie (iubitu' si cu mine n-avem inca porniri parintesti, lucru care ii intriga oarecum pe mai toti prietenii nostri cu copii). In finala Be Manos s-a batut cu Hotel Cafe Pacific, pe care l-am si vazut in preumblarile noastre si e si el foarte bine pozitionat, deci poate fi o alternativa reusita.

Bruxelles ne-a dat pe spate la capitolul restaurante. Am fost in 4 locuri si toate ne-au placut la nebunie (nota: cum acest blog este unul de gourmet travelling, I'm not talking budget restaurants; experienta culinara pe care aceste restaurante o ofera merita insa - dupa parerea noastra de impatimiti aventurieri culinari - toti banii). Ele sunt rezultatul cercetarilor asidue ale lui iubitu' si... doamne, baby, bine le-ai mai gasit!

Primul este rastaurantul hotelului: Be Lella, unde (desi locuiam in hotel) abia am gasit o masa la pranz. Locul e foarte bine cotat si deci o rezervare e binevenita.

Felurile vegetariene sunt clar in minoritate in meniul casei, dar ele exista si sunt minunate. Noi am luat Crusty Brie and caramelised Pears with Balsam Sauce si Pan fried Zucchini stuffed with cheese over diced Tomatoes ca starter, iar la main course am ales ceva din meniul lor special: o reteta cu melanzane eu, si o reteta de paste cu ciuperci si vin iubitu'...



Urmatorul restaurant in care-am mers e ideal pentru o cina romantica. Localul se numeste Bleu de toi (o expresie belgiana de iubire ce inseamna "sunt nebun dupa tine" - foarte lovely, nu?) si este decorat extrem de cochet si intim cu foarte mult... bleu :) Meniul este renumit pentru ca se invarte in jurul a doua mari specialitati: bintjes umpluti si homar. Bintje este un tip de cartof despre care se spune ca ar fi plin de vitamine; se coace la cuptor in propria-i coaja si se serveste umplut cu tot felul de bunatati. Eu am comandat bintje umplut cu 3 feluri de ciuperci, crema de porto si ulei de trufe si a fost incredibil. Iubitu' s-a delectat cu homar. Pont: cand faceti rezervare, cereti cum am facut noi "cea mai romantica masuta din restaurant" sau direct "masa din fata semineului, de la etaj" - cea din foto, adica :)

Chiar de ziua mea, am fost la 2 restaurante apreciate cu stele Michelin.

Pranzul l-am luat la Comme Chez Soi, un local foarte elegant deschis in 1926, decorat in stil art nouveau, ale carui scoruri oscileaza mereu intre 2 si 3 stele Michelin (restaurantele cu 3 stele sunt extrem de rare - mai putin de 30 de localuri din lume s-au calificat pentru aceasta onoare).
Totul a fost pur si simplu... WOW! Super sofisticat si delicat, surprinzator prin alaturarile de arome (fara absolut nicio legatura cu ceva ce ti-ai putea prepara acasa - Comme chez soi insemana "ca acasa" - cu exceptia cazului in care esti la randul tau chef bucatar premiat...) La finalul mesei, pentru ca iubitu' le-a spus ca este ziua mea, mi-au adus un platou intreg de deserturi din partea casei si niste mici artificii in loc de lumanari, si ne-au facut fotografii pe care ni le-au dat la plecare... M-am simtit intr-adevar sarbatorita! :)

Pentru cina de ziua mea iubitu' m-a dus intr-un restaurant rar, special si fin ca o trufa, si el detinator de stele Michelin. Este vorba despre localul detinut de Luigi Ciciriello - un adevarat personaj, un italian cu o figura plina de personalitate care aduce oarecum cu Dustin Hoffman, supranumit the godfather of Truffles si care ne-a facut onoarea de a ne gati la masa aperitivele. Restaurantul se numeste - cum altfel - La Truffe Noir si este bineinteles specializat in trufe. Eram pregatita sa scriu in detaliu despre acest loc incredibil, dar am gasit intamplator recenzia facuta de Peter Imre si la cat de superb de bine i-a iesit nu pot decat sa ma inclin si sa va las sa o cititi aici.

Inchei spunandu-va ca de ziua mea am inchinat un pahar de vin pentru voi toti: un vin bun, din '76, anul nasterii mele :) Multa sanatate si fericire tuturor!

Saturday, February 6, 2010

My new favorite thing

Am primit de ziua mea de la iubitu' cel mai tare cadou: o super biblioteca! E foarte incapatoare si poate cuprinde pana la 1500 de carti, dar in acelasi timp e practica si deloc voluminoasa. Si pentru ca nu-i frumos sa dai cuiva ceva lipsit de continut, si biblioteca mea a venit cu o carte inauntru: The New Oxford American Dictionary, ca sa pot cauta rapid orice cuvant sau sens special.

Ce-mi mai place la biblioteca mea: o pot lua cu mine tot timpul fara sa ma deranjeze la carat, imi citeste daca uneori am chef doar sa ascult, imi pastreaza si un carnetel cu notite si cu citatele preferate, tine minte la ce pagina am ramas, imi aduce aproape orice carte sau revista scrisa in Engleza in cca. 60 de secunde si alte super chestii...

Fara alte introduceri, imi face o deosebita onoare sa va prezint: Kindle.

I like this week's scoop from goop

Gwyneth Paltrow ii da cuvantul lui Paul McCartney pentru a vorbi despre campania sa Meet Free Monday si impactul pe care cresterea animalelor o are asupra mediului - scriam si eu despre campanie aici la finalul anului trecut.
Get the scoop here.

Thursday, January 28, 2010

In weekend e ziua mea :)


Pe bune! Asa ca de vineri pana duminica iubitu' ma duce intr-o mini-vacanta (la Bruxelles - ca nu fusesem niciodata pana acum), sa ma serbeze.
Povestesc cand ma-ntorc!

Supa verde

In Argentina, la Casimirio Bigua, am mancat o delicioasa supa verde. Asa ca m-am gandit sa scornesc si eu una, cat de cat asemanatoare :)

Ca ingrediente am folosit (pentru 4 portii mari de supa):
- 1 praz taiat rondele
- 1 catel usturoi tocat marunt
- 3 cartofi medii curatati de coaja si taiati cubulete
- 1 l supa de legume (din apa fiarta si 2 cuburi de legume)
- coaja rasa de la o lamaie
...toate bio, de la BioGood;
- 3 linguri ulei de masline special pentru gatit (Oliviers & Co.)
- 1 punguta chives, una de menta proaspata si 1/3 punguta de coriandru (Carrefour), toate tocate
- 1 punga si jumatate de spanac = 150 g (Carrefour)
- 1/2 lingurita boia ardei dulce
- sare himalayana si piper, dupa gust

Am inceput prin a cali prazul si usturoiul in 2 linguri de ulei de masline, timp de 2-3 minute, direct in oala de supa. Am adaugat cuburile de cartofi si le-am calit si pe ele 1-2 minute. Au urmat sarea, piperul si supa de legume, apoi am lasat totul sa fiarba timp de cca. 15 minute (sau pana cand cartofii au fost moi). Am pus in oala 1 punga de spanac (100 g), menta (pastrati cateva fire pentru ornat), coriandrul, firele de chives si coaja rasa de lamaie si le-am fiert si pe ele cca. 3 minute.

Am luat oala de pe foc si am lasat-o la racit vreo 5 minute. Am turnat apoi continutul in blender impreuna cu restul de jumatate de punga de spanac si le-am transformat in crema. Ca intotdeauna la supa, crema se toarna din nou in oala si se mai aduce inca o data, pentru cateva secunde, la fierbere.

Separat intr-un ibric mic se toarna lingura ramasa de ulei si praful boia si se amesteca usor pe foc mic, pana ce sosul se omogenizeaza.

In farfurie, peste supa verde se stropeste putin ulei cu boia, iar pentru un efect vizual de restaurant elegant se orneaza cu un fir de menta proaspata.

Nutrilicios!

Wednesday, January 27, 2010

Citatu' saptamanii

Supa thai de morcovi - a MUST TRY!!!

Am ajuns sa gatesc aceasta supa pentru ca asta aveam in frigider - morcovi! Imi cumparasem o punga intreaga, cu gandul ca o sa-mi fac suc dimineata, inainte sa plec la treaba... Suc n-am apucat sa fac, asa ca stateam cu punga plina-n frigider!

Am zis sa fie thailandeza tot din cauza de ingrediente - aveam in casa lapte de cocos, lemongrass, ghimbir si coriandru, elemente foarte des intalnite in bucataria din Asia de sud-est.

Ce-a iesit este... o capodopera! :p
Acum, sincer de tot: my very best soup yet! O reteta ce chiar merita incercata!
Timp de preparare: 40 minute.

Ce va trebuie (pentru 4 portii de supa):
- morcovi, desigur! vreo 5 marisori (de la BioGood, deci... bio), taiati rondele nu foarte groase (cca. 5 mm) - eu am folosit celebra razatoare Borner (perfecta in astfel de situatii)
- 1 ceapa si 3 catei usturoi tocati marunt (BioGood)
- 1 bucata ghimbir de cca. 1 cm taiata marunt (BioGood)
- 1 lingura lemongrass (am avut din cel murat, la borcanas, de la Mega Image)
- ulei de masline special pentru gatit (Oliviers & Co.)
- 1 l supa legume (facuta din apa fiarta si 2 cuburi de legume de la BioGood)
- praf de cayenne pepper, sare himalayana si chimen - dupa gust (de la Plafar)
- 250 ml lapte cocos (Mega Image)
- 1 lingura sos soia (nu mai stiu de unde...)
- suc de la jumatate de lamaie (BioGood)
- coriandru si busuioc proaspete (de la Carrefour) tocate marunt

Incepeti punand la calit ceapa, usturoiul, ghimbirul si lemongrass-ul cu putin ulei de masline, direct in oala de supa. Cand ceapa devine transparenta (1-2 minute), adaugati supa de legume, condimentele si morcovii si lasati totul la fiert cca. 15 minute, pana cand morcovii devin moi. Adaugati laptele de cocos si amestecati 1 minut. Luati oala de pe foc, lasati-o sa se racoreasca vreo 5 minute si apoi turnati continutul in blender pentru a-l transforma in crema. Turnati crema inapoi in oala de supa, adaugati sosul de soia si sucul de lamaie, asteptati pana ce da in clocot si... gata! Puteti manca incredibila supa thailandeza de morcovi, cu putin coriandru si busuioc deasupra :)

Veeeery nutrilicios!

P.S. La capitolul retete o sa urmeze multe supe-creme si alte mancaruri la fel de moi in urmatoarea perioada pentru ca... a venit randul dintisorilor de jos sa-si primeasca aparatul dentar si iar nu mai pot mesteca deloc :( Noroc ca mie imi plac supitele, cremitele si spumitele :)

Sunday, January 24, 2010

Perfect vegan dip

Azi am incercat o reteta inedita: maioneza de avocado. Am gasit-o aici (multam, Ina, si... bravo!).
Rezultatul il puteti vedea in fotografie, iar despre gust pot sa spun cu toata sinceritatea ca e incredibil de bun si atat de asemanator cu maioneza incat data viitoare voi incerca aceasta crema in combinatie cu legume taiate pentru o salata de boeuf vegana.

Going raw - the ultimate frontier

Una din deciziile pentru anul asta e sa mananc timp de o luna intreaga, candva prin primavara-vara (probabil in mai), o dieta raw vegan. Am inceput deja sa ma documentez despre asta - azi am descoperit ca exista chiar si un film care se numeste Raw for 30 Days (filmul arata povestea unor bolnavi de diabet considerati de medici ca "incurabili" care dupa dieta raw tinuta vreme de o luna au scapat de insulina).

Pe youtube am gasit si un scurt interviu cu Woody Harrelson despre beneficiile raw diet - si el a avut la un anumit moment aceeasi new year's resolution:



Despre mancatul raw, retete etc. se poate citi si pe blogul Inei de retete vegane. Ea a lansat si o provocare de a manca raw timp de 4 saptamani pe care, iata, o accept! :)

Eating Animals

Inca n-am apucat sa citesc cartea Eating Animals. Mi-am propus sa o iau ca lectura pentru vacanta, dar nu s-a intamplat. Iar de cand am inceput anul, n-am prea avut timp din pacate pentru much reading.

Dar iata ca prin bunavointa cuiva drag (multam, Cristi!) am dat de un articol din The New Yorker care ia in discutie cartea lui Jonathan Safran Foer. Il puteti citi si voi aici.

Citind comentariul de doar cateva pagini asupra cartii in loc de cartea propriu zisa cu sute de file m-am simtit cam ca-n scoala primara, cand pacaleam profesorii... Dar articolul e el insusi good reading, asa ca merita!

Millions of Americans are turning vegan

Foarte interesant:

Saturday, January 23, 2010

Astea doua si gata :)

Mai sunt doar 2 localuri despre care trebuie sa povestesc pentru a considera inchis subiectul Argentina, cel putin din punct de vedere gastronomic.

Primul este BIO - SOLO ORGANICO un "Restaurant, Almacén y Servicio de Catering" care este singurul loc din Buenos Aires unde, asa cum ii spune si numele, se gateste exclusiv cu ingrediente organice. Situat in Palermo, cel mai cool cartier din Buenos Aires, dar din pacate in zona neatractiva (Calle Humboldt 2199), Bio ne-a surprins cu niste feluri creative si absolut nutrilicious si cu o atmosfera foarte primitoare. Pentru vegani si/sau vegetarieni, este un must try!



Pentru un final glorios, am lasat la urma (si in vacanta - pentru ca am mancat aici in ultima seara, si acum pe blog) TOMO 1, un restaurant cu un pedigree impresionant de aproape 40 de ani, considerat ca punand in evidenta cel mai bine specificul bucatariei din Buenos Aires: "porteña gourmet". Situat la o aruncatura de bat de Obeliscul din Buenos Aires, nu trebuie ratat de cei ce cauta experiente culinare desavarsite.