Pacat de unul; noroc cu altul!

Nu mai exista Finesse :( Scriam aici ca este firma mea de catering preferata pentru masa de pranz...
Am crezut initial ca este doar ceva temporar, am continuat sa sper, am injurat criza care face sa moara chiar si initiative de business misto, am ajuns la momentul in care m-am prins ca trebuie sa accept realitatea, am suferit cateva saptamani, am fost intr-o confuzie totala tot incercand sa gasesc un inlocuitor ok...

Dar iata azi pot declara: am gasit!
FruFru este noul meu preferat in materie de vegan/vegetarian lunch box! Ce sa mai zic de faptul ca la ei gasesc Innocent, my favourite smoothies :)

Pofta buna!

Creamy Mushroom Soup

Supa crema de ciuperci este una dintre mancarurile mele preferate. O comand aproape de fiecare data cand o gasesc in meniul unui restaurant bun, iar in Bucuresti, dintre toate cele pe care le-am gustat, le recomand cu maxim de extuziasm pe cea de la Mandragora (unde chef-ul Paul Peter Kopij a inventat o minunatie cu ciuperci shiitake) si pe cea de la French Bakery Le Restaurant (mai putin surprinzatoare, mai traditionala as zice, dar foarte gustoasa).

Ieri a fost insa pentru prima data cand am gatit supa crema de ciuperci acasa. Am luat reteta asta de pe youtube:


...dar sigur ca am modificat-o un pic pentru a o face vegana si mai pe gustul meu din punct de vedere al aromelor.
Ce-am schimbat:
- la calitul ciupercilor, in loc de unt am pus ulei de masline special pentru gatit
- in loc de zeama de pui am pus zeama de legume si nu doar 250 ml cum se spune in video, ci vreo 500 ml (si si-asa a iesit destul de groasa)
- am pus doar o crenguta de cimbru (nu un manunchi ca in imagini) si nu am lasat-o pana la finalul fierberii, pentru ca mi s-a parut ca ar da o aroma prea puternica ce ar risca sa o acopere pe cea a ciupercilor; dupa doar vreo 5 minute am scos-o (si ce dreptate am avut!)
- in loc de smantana normala am pus smantana si lapte de soia (in cantitati egale)

Rezultatul a fost unul demn de un bucatar-inventator (asa am gasit tradus chef in romana) - o supa delicioasa, care surprinde!

Masa de pranz

Saptamana asta am avut mult de treaba. Prea mult, as zice. Iar asta a venit la pachet ca de obicei cu o portie zdravana de stres si cel putin in cazul meu si cu o pofta de mancare exagerata...

Pe stres l-am diminuat cat am putut cu yoga (cred ca as fi reusit chiar sa-l elimin daca as fi ajuns si pe la sala, la un cardio intensiv, dar cine mai poate cardio dupa 12 ore de birou...). Cu munca si pofta de mancare nu prea am avut ce face - nu scapi de ele decat... muncind/mancand :)

La pranz m-au ajutat La Mama si Snack Attack. De la La Mama se comanda si prin quicky.ro si au un meniu destul de maricel de preparate de post super gustoase. Eu va recomand iahnia de fasole sau tocanita de ciuperci cu mamaliguta, portie mare :) La Snack Attack din pacate trebuie musai sa ajungi, ca nu stiu sa aiba delivery service, dar cel putin in Bucuresti au foarte multe locatii, pozitionate in general pe langa zone cu birouri. Ieri mi-am luat supa crema de telina si fasole batuta si sandwich de humus cu ardei copt - foarte bun!

Daca mai stiti locuri unde poti comanda bun, sanatos si satios pentru pranz (mancare vegana/de post), puneti va rog frumos un comment. Nici saptamana viitoare nu se anunta mai relaxata.

Trufele din Bruxelles

In micuta si voioasa mea familie de doua persoane s-a impamantenit deja obiceiul de a ne sarbatori aniversarile cu o mini-vacanta. In felul asta stim sigur ca facem ceva special de fiecare data si ca ne oferim un cadou de neuitat: calatoria in sine.

Plecam intotdeauna in ianuarie, de ziua mea, in martie, cand ne aniversam data casatoriei, in iunie, cand ne serbam nunta, si in septembrie, cand e ziua lui iubitu'. Incercam sa mergem in locuri in care macar unul dintre noi n-a mai fost, ca sa avem bucuria descoperirii, sau in orasele preferate de care nu ne saturam niciodata (Paris, Londra, New York - ca pe cutiile de parfum :)) si unde cautam noi lucruri care sa ne surprinda (si - spre cinstea celor 3 orase - reusim de fiecare data).

Weekendul trecut, de ziua mea, am fost la Bruxelles. A fost solutia lui iubitu' dupa ce a picat prima varianta, Istanbulul (unde am aflat ca urmau sa plece prietenii nostri buni, carora n-am vrut sa le transformam weekendul romantic mult-asteptat in vacanta cu gasca). Bruxelles pentru ca nu mai fusesem niciunul dintre noi niciodata, pentru ca sunt niste curse de avion super bune (plecare dimineata devreme si intoarcere seara tarziu, astfel incat poti profita de weekend in intregime) si pentru ca orasul e o excelenta destinatie gourmet perfect potrivita pentru momente aniversare.

Ne-am cazat (si ce mult ne-a placut!) la Be Manos, un design boutique-hotel family owned situat foarte aproape de zonele interesante dpdv turistc din capitala Belgiei. Ne-am amuzat sa vedem ca toata camera noastra era decorata cu fotografiile unui cuplu in care ea era... foarte insarcinata - ne-am intrebat daca nu cumva si aici cineva ne face o aluzie (iubitu' si cu mine n-avem inca porniri parintesti, lucru care ii intriga oarecum pe mai toti prietenii nostri cu copii). In finala Be Manos s-a batut cu Hotel Cafe Pacific, pe care l-am si vazut in preumblarile noastre si e si el foarte bine pozitionat, deci poate fi o alternativa reusita.

Bruxelles ne-a dat pe spate la capitolul restaurante. Am fost in 4 locuri si toate ne-au placut la nebunie (nota: cum acest blog este unul de gourmet travelling, I'm not talking budget restaurants; experienta culinara pe care aceste restaurante o ofera merita insa - dupa parerea noastra de impatimiti aventurieri culinari - toti banii). Ele sunt rezultatul cercetarilor asidue ale lui iubitu' si... doamne, baby, bine le-ai mai gasit!

Primul este rastaurantul hotelului: Be Lella, unde (desi locuiam in hotel) abia am gasit o masa la pranz. Locul e foarte bine cotat si deci o rezervare e binevenita.

Felurile vegetariene sunt clar in minoritate in meniul casei, dar ele exista si sunt minunate. Noi am luat Crusty Brie and caramelised Pears with Balsam Sauce si Pan fried Zucchini stuffed with cheese over diced Tomatoes ca starter, iar la main course am ales ceva din meniul lor special: o reteta cu melanzane eu, si o reteta de paste cu ciuperci si vin iubitu'...



Urmatorul restaurant in care-am mers e ideal pentru o cina romantica. Localul se numeste Bleu de toi (o expresie belgiana de iubire ce inseamna "sunt nebun dupa tine" - foarte lovely, nu?) si este decorat extrem de cochet si intim cu foarte mult... bleu :) Meniul este renumit pentru ca se invarte in jurul a doua mari specialitati: bintjes umpluti si homar. Bintje este un tip de cartof despre care se spune ca ar fi plin de vitamine; se coace la cuptor in propria-i coaja si se serveste umplut cu tot felul de bunatati. Eu am comandat bintje umplut cu 3 feluri de ciuperci, crema de porto si ulei de trufe si a fost incredibil. Iubitu' s-a delectat cu homar. Pont: cand faceti rezervare, cereti cum am facut noi "cea mai romantica masuta din restaurant" sau direct "masa din fata semineului, de la etaj" - cea din foto, adica :)

Chiar de ziua mea, am fost la 2 restaurante apreciate cu stele Michelin.

Pranzul l-am luat la Comme Chez Soi, un local foarte elegant deschis in 1926, decorat in stil art nouveau, ale carui scoruri oscileaza mereu intre 2 si 3 stele Michelin (restaurantele cu 3 stele sunt extrem de rare - mai putin de 30 de localuri din lume s-au calificat pentru aceasta onoare).
Totul a fost pur si simplu... WOW! Super sofisticat si delicat, surprinzator prin alaturarile de arome (fara absolut nicio legatura cu ceva ce ti-ai putea prepara acasa - Comme chez soi insemana "ca acasa" - cu exceptia cazului in care esti la randul tau chef bucatar premiat...) La finalul mesei, pentru ca iubitu' le-a spus ca este ziua mea, mi-au adus un platou intreg de deserturi din partea casei si niste mici artificii in loc de lumanari, si ne-au facut fotografii pe care ni le-au dat la plecare... M-am simtit intr-adevar sarbatorita! :)

Pentru cina de ziua mea iubitu' m-a dus intr-un restaurant rar, special si fin ca o trufa, si el detinator de stele Michelin. Este vorba despre localul detinut de Luigi Ciciriello - un adevarat personaj, un italian cu o figura plina de personalitate care aduce oarecum cu Dustin Hoffman, supranumit the godfather of Truffles si care ne-a facut onoarea de a ne gati la masa aperitivele. Restaurantul se numeste - cum altfel - La Truffe Noir si este bineinteles specializat in trufe. Eram pregatita sa scriu in detaliu despre acest loc incredibil, dar am gasit intamplator recenzia facuta de Peter Imre si la cat de superb de bine i-a iesit nu pot decat sa ma inclin si sa va las sa o cititi aici.

Inchei spunandu-va ca de ziua mea am inchinat un pahar de vin pentru voi toti: un vin bun, din '76, anul nasterii mele :) Multa sanatate si fericire tuturor!

Astea doua si gata :)

Mai sunt doar 2 localuri despre care trebuie sa povestesc pentru a considera inchis subiectul Argentina, cel putin din punct de vedere gastronomic.

Primul este BIO - SOLO ORGANICO un "Restaurant, Almacén y Servicio de Catering" care este singurul loc din Buenos Aires unde, asa cum ii spune si numele, se gateste exclusiv cu ingrediente organice. Situat in Palermo, cel mai cool cartier din Buenos Aires, dar din pacate in zona neatractiva (Calle Humboldt 2199), Bio ne-a surprins cu niste feluri creative si absolut nutrilicious si cu o atmosfera foarte primitoare. Pentru vegani si/sau vegetarieni, este un must try!



Pentru un final glorios, am lasat la urma (si in vacanta - pentru ca am mancat aici in ultima seara, si acum pe blog) TOMO 1, un restaurant cu un pedigree impresionant de aproape 40 de ani, considerat ca punand in evidenta cel mai bine specificul bucatariei din Buenos Aires: "porteña gourmet". Situat la o aruncatura de bat de Obeliscul din Buenos Aires, nu trebuie ratat de cei ce cauta experiente culinare desavarsite.

Buenos Aires a la milaneze

Sa fii vegetarian in Argentina nu-i treaba usoara (iar sa fii vegan e practic imposibil daca esti turist), de vreme ce cele mai multe restaurante sunt de fapt "parilla", localuri specializate in carne la gratar (o curiozitate: parilla inseamna si o forma de tortura, cum am aflat de aici).

Salvarea vine insa din faptul ca argentinienii sunt un popor de imigranti, majoritatea (peste 80%) din Europa, si foarte multi dintre acestia din Italia. Asa ca, dupa restaurantele de carne, bucataria intalnita cel mai des in Argentina este cea cu specific italienesc - iar ea e foarte prietenoasa cu vegetarienii.

In Buenos Aires am gasit doua restaurante italienesti excelente - nu doar prin mancare, ci si prin pozitionare.

Primul este in cartierul Recoleta, cel mai elegant si mai scump cartier din Buenos Aires, unde sunt hotelurile vechi si luxoase, mai toate magazinele de top, foarte multe centre culturale si unde traieste the upper class in capitala Argentinei.

Restaurantul se numeste San Babila, un foarte simpatic local cu terasa situat pe strada R. M. Ortiz 1815. Il recomand cu culdura pentru un pranz gustos si un vin alb tinut la rece inainte de a vizita obiectivul turistic aflat chiar peste drum: La Recoleta, cimitirul cel mai luxos si mai important din intreaga America Latina, datorita personalitatilor care se odihnesc aici (printre care si Eva Peron), precum si mormintelor (absolut spectaculoase prin grandoarea lor).



Cel de-al doilea resturant este in boemul San Telmo, cartierul care a devenit de-a lungul anilor aproape sinonim cu Tango-ul si unde e foarte pitoresc de venit duminica dimineata, pentru ca se transforma intr-un imens targ in aer liber, asemanator cu Portobello din Londra sau poate mai degraba cu El Rastro din Madrid.



Amici Miei, cel mai romantic loc'sor din Buenos Aires, este pozitionat chiar in Plaza Dorrego, inima San Telmo, pe strada Defensa 1072. Intrarea este ingusta si daca nu esti atent poti sa n-o vezi, iar restaurantul este la etaj, motiv pentru care oaspetii au un view excelent asupra intregii piete si personajelor care isi fac veacul aici.




Pe langa bunatatile pe care le au in meniu, punctul cu adevarat forte al restaurantului sunt cele 4 masute de cate 2 persoane situate in miculete balconase ale cladirii - o poezie! Ne-a placut asa de mult incat am fost la Amici Miei chiar si o a doua data :)

Unde se mananca bine in Patagonia

Sa incep cu El Calafate (desi a fost cel de-al treilea popas in calatoria sud-americana), pentru a continua ce incepusem in postul anterior...

Pai in afara de Casimirio Bigua (toate cele 3 localuri), noi am fost foarte incantati chiar de ce am gasit in hotelul nostru Esplendor (pe care il recomandam cu maaare caldura).

Restaurantul are un view superb la lacul Argentino, un meniu sofisticat desi nu foarte mare, o lista foarte buna de vinuri, precum si ospatari care se pricep sa recomande feluri care sa se potriveasca de minune. In barul montagnard chic ne-am relaxat langa o ceasca de ceai fierbinte, dupa o zi intreaga de ghetari si frig patagonian.

Am fi vrut, dar nu am ajuns la Pura Vida (Av. del Libertador 1876), singurul restaurant din zona despre care se spunea ca ar fi foarte vegetarian friendly. Din pacate programul acestui local (19.30-23.00) este aproape imposibil pentru turistul flamand dupa o zi intreaga de calatorii. La ora 7.30 noi de regula terminam deja cina...

Ne-a mai placut insa la bistro-ul La Cucina (Av. del Libertador 1245), un restaurant foarte simpatic (din pacate n-am poze de aici) un am mancat clatite frantuzesti sarate si paste cu spanac, amandoua foarte gustoase.

Pentru o ceasca de ciocolata calda adevarata (adica pe bune chiar ciocolata) sau un drink, plin de farmec este Libro Bar. Situat la etajul unei cladiri aflate tot pe strada principala, de la geamurile lui poti vedea de sus Av. del Libertador.

Trecand la Ushuaia (cel mai sudic oras de pe glob sau orasul de la capatul pamantului), trebuie sa remarc un lucru amuzant: mai toate restaurantele se numesc un fel de "La Tanti Cutarica" sau "LaMatusa Xuleasca". De altfel cele doua cele mai recomandate restaurante cu bucatarie locala sunt Tante Nina si Tia Elvira.

Noi am fost doar la primul dintre ele, unde iubitu' a mancat Centolla - faimosul King Crab pescuit proaspat chiar de-acolo, din apele pure de la capatul lumii care se vedeau de la geam.
Cina de Craciun am luat-o la restaurantul hotelului nostru Los Yamanas (pe care l-am iubit pentru atmosfera si pentru view-ul incredibil - pe geam vedeam... Chile).
Numele hotelului vine de la poporul bastinas - oameni care traiau cu intreaga familie pe apa si care se incalzeau la focul pe care-l faceau chiar acolo, in barci. Ei si flacarile lor l-au inspirat pe Magellan sa denumeasca insula de la capatul pamantului Tierra del Fuego. Puteti citi mai multe despre los yamanas la rubrica "history" de pe site-ul hotelului.

Singurul porc de la masa noastra de Craciun a fost o figurina aflata pe tejgheaua localului... Iubitul a incercat miel patagonian si a calificat experienta drept memorabila, iar eu am mancat supa traditionala de dovleac si ravioli cu legume si am fost foarte fericita.

Un alt restaurant care merita vizitat este Gustino, un restaurant sofisticat, cu un meniu pe care se vedea amprenta unui chef bun. De incercat musai aici si-un desert!

Si pentru ca nu poti veni pana in Argentina fara sa incerci un mate, ne-am dus la cel mai plin de personalitate loc din Ushuaia, Ramos Generales - El Almacen: un bistro foarte cool situat intr-o cladire veche din 1906.

Am fost curajosi si am incercat un mate asa cum il beau oamenii locului: amargo, fara pic de zahar.

A fost cumplit. Ca si cum ai bea un ceai din scrum de tigara... Brrr... Vom persevera insa - nu ne speriem noi asa, cu una cu doua! Ne-am luat acasa cani speciale si iarba mate si o sa incercam din nou - cu un pic de sirop de agave de data asta...

Ce-am furat din Argentina

Sunt o mare hoata de retete! Cu antecedente printr-o multime de restaurante din Bucuresti (preferatele mele, inainte sa fiu vegana, erau reteta de pui cu sos de smantana si rosii uscate de la Up Town si salata calda cu fromage bleu si ficatei de la Barka), dar chiar si prin restaurante din lumea larga (vezi salata furata de la NY despre care vorbeam aici, sau reteta - faimoasa printre prietenii mei - de tagliatelle cu creveti, mascarpone si marar, pe care am sterpelit-o de la Viena).

Bineinteles ca si din Argentina am furat nitel :) O supica de ici, niste paste de colo...

Astazi dau in vileag fapta pe care am savarsit-o in Patagonia, El Calafate, in poate cel mai bun restaurant din Argentina (cel putin dupa parerea mea si... le-am cam incercat pe mai toate cele recomandate de criticii din domeniu, nu doar in El Calafate, ci si in Buenos Aires si Ushuaia). Localul se numeste Casimirio Bigua, Restaurant & Wine Bar (important de tinut minte cu totul, pentru ca mai exista si un Casimirio Bigua Trattoria si unul Parrilla & Asador, chiar pe aceeasi strada - cea principala din micutul, dar foarte cochetul El Calafate).

Am mancat aici un delicios meniu format din bruschette cu rucola si rosii urcate, supa de spanac si menta, rizotto cu manatarci si vin, si gnocchi cu pesto de fistic. Toate insotite de cel mai bun vin rosu pe care l-am baut in Argentina, un Trapiche Iscay din 2002 despre care poate va va scrie mai mult (cand o sa aiba un strop de ragaz) iubitu' pe blogul lui...

Din elegantul restaurant din oraselul ghetarilor mi-am insusit - si sunt tare mandra de asta - o noua reteta de salata :) Spectaculoasa, desi foarte simplu de facut, mi-a placut inca de la denumire: Passion Salad!

Ca sa o reconstitui, am avut nevoie de:
- salata verde si rucola (cam o mana din fiecare)
- 1/2 mar si 1/2 para taiate julienne
- 1 kiwi taiat in bucati neregulate
- cateva fire de chives taiate marunt
- sare himalayana, 1 lingura ulei de masline si zeama de la 1/2 lamaie
- 1 passion fruit (sau maracuja)
Ca de obicei, toate ingredientele (mai putin maracuja si chives, de la Carrefour) au fost bio, de la Biogood.

Timp de preparare - 5 minute. Modalitate: copilaresc de simpla :) Se amesteca intr-un bol salata, firele de chives, marul, para si kiwi-ul; separat se prepara un dressing din ulei, lamaie, putina sare si miezul fructului pasiunii; se toarna dressing-ul peste salata si... gata!Rezultatul mie mi-a cam furat inima :) Sunt sanse sa v-o faca si voua!

Argentina: veni, vidi, vici!

Vacanta asta a fost - de departe - cea mai dorita dintre toate. Iubitu' o viseaza de-o viata, iar eu am invatat sa o astept alaturi de el de cand suntem impreuna...

Argentina are un sunet aventuros aparte: de la America de Sud, de la Patagonia, de la Tara de Foc si Ushuaia si Fin del Mundo , de la tango si milonga, si vinul rosu de Mendoza (asupra caruia nu voi insista, pentru ca sunt convinsa ca iubitu' va scrie o poveste intreaga pe blogul lui)... Dar pentru tanara vegana din mine si un suntet strident, de alarma, de la legendara beef steak.

Am planificat vacanta asta cu multe luni in urma, cand a fi vegan era ceva de domeniul fanteziei pentru mine, iar la auzul cuvintelor lomo de bife jugoso (muschi de vita in sange) imi lasa gura apa instantaneu. Argentina imi parea atunci - si culinar vorbind - taramul fagaduintei: tara fripturii perfecte!

Intre timp insa, iata-ma, vegana! Deci ce-i de facut?
Ce altceva decat sa fac apel la cele 5 procente in care, potrivit propriilor mele reguli, mi-am ingaduit sa fiu... omnivora! :) Ce altceva decat sa onorez cultura gastronomica argentiniana si sa dau curs viselor carnivore din trecut! Ce altceva decat sa merg si sa ma infrupt din cea mai buna friptura din lume!

In "Eat, pray, love" Elizabeth Gilbert aflata in Italia face un rationament simpatic: daca te gandesti ca cea mai buna pizza din lume se mananca in Italia, si cea mai buna pizza din Italia se mananca la Napoli, si cea mai buna pizza din Napoli se mananca la Pizzeria da Michele, si cea mai buna pizza de aici este Pizza Margherita cu mozzarella, inseamna ca aceasta pizza este... well... cea mai buna pizza din lume :)

Pe acelasi rationament mi-am cautat si eu festinul: cea mai buna friptura de vita din lume e in Argentina, cea mai buna din Argentina la Buenos Aires, cea mai buna de aici la celebra parrilla Cabana Las Lilas, iar cea mai laudata din meniu (their signature cut) "ojo de bife". Asa ca Ojo de Bife sa fie - in cinstea Argentinei!

Riscul (si-asa am inteles de ce amica mea vegana din Londra se amuza scriindu-mi beef stake) era ca ar fi putut sa-mi placa atat de tare incat sa-mi zdruncine toate convingerile vegane. Asa ca am asteptat-o emotionata dar si speriata de reintalnirea cu gustul atat de prieten odata, dornica dar si tematoare in acelasi timp sa aud cantandu-mi in cap "corul de ingeri", care n-apare decat cand savoarea atinge excelenta...

Dar n-a cantat. Oricum nu corul de ingeri. Mai degraba un cor de copii...
Cum nu ma indoiesc ca ojo de bife de la Cabana Las Lilas era intocmai pe cat de bun se presupunea ca trebuie sa fie (dupa plescaiturile pofticioase si satisfacute ale celor de la mesele vecine), nu pot decat sa concluzionez ca mi s-au schimbat gusturile, asa cum am fost avertizata ca se va intampla! Din toata minunatia de mancaruri aduse pe masa, eu m-am delectat cel mai tare cu savuroasele legume la gratar din garnitura...Asa ca, Argentina, cu tot respectul: veni, vidi, vici! Cu V de la vegan :)

De unde mancam azi

Iubitu' si-a comandat ieri la pranz de la un libanez foarte bun, specializat in catering. I-a placut, asa ca m-am gandit sa ii urmez si eu exemplul.

Azi mancam mezze (reprezinta multitudinea de feluri de mancare de la inceputul oricarei mese traditionale cu specific libanez) de la... Mezze :)

My favourite salad, Mad Men style

Madison Avenue, New York. Simbol pentru industria advertising-ului din America, (inca) gazda a birourilor unora dintre cele mai mari agentii de publicitate, readusa in atentia lumii intregi de serialul MAD MEN si, nu in ultimul rand, unul dintre cele mai "upscale" locuri de shopping de pe glob.

Printre magazine precum Gucci, Hermes, Prada sau Chanel, la 655 Madison Avenue se afla magazinul DKNY, unul din brandurile mele preferate de haine casual (cat si numele parfumului cu care m-am dat ani de zile). Hainele si accesoriile sunt foarte cool si destul de accesibile, au chiar si o linie de produse din fibre organice, dar nu despre asta povestim acum...

Surprinzator, la etajul 1 al magazinului exista locul unde gasesti - fara nicio exagerare - cea mai buna salata din lume! De 3 ani de cand merg la NY, acelasi baiat de la healthy bar-ul din DKNY, mi-o pregateste sub ochii mei, amestecand cat se poate de simplu, fara nicio metoda savanta, niste ingrediente la fel de simple, pentru o salata absolut delicioasa.

Aseara mi s-a facut un dor nebun de ea si am incercat sa o recreez: pentru mine, pentru voi si special pentru iubitu' meu advertiser :). Nu este o salata vegana, ci una vegetariana - contine si branza de capra (care este buna, asa de buna, incat una din colegele mele, care din nu stiu ce motiv nu vrusese nici macar sa o guste ani de zile, exclama zilele trecute "Nu stiu cum am putut trai fara goat cheese atat vreme!").

Ingredientele de care am avut nevoie sunt:
- rucola, baby spinach, rosii cerry, castravete (de la BioGood), ceapa verde (din piata)
- stafide, muguri de pin, miez de seminte de floarea soarelui, seminte de dovleac (eu le-am luat de la Plafar)
- sirop de artar, ulei de masline, otet de mere, sare himalayana (tot Plafar)
- branza de capra (tip camembert, de la Carrefour)

Ca si la locul minune de pe Madison Avenue, eu am servit-o infasurata in wraps de faina de orz (nu se gasesc la noi; le-am luat de la Londra de la Planet Organic); dar tot ca acolo, puteti sa o mancati si simpla…

Nutrilicios!

Vegan lunch box

Bine, bine - imi spun prietenii - am inteles: acasa gatesti, cand iesi in oras iti alegi restaurante vegan friendly, dar la birou? Ce poti sa-ti comanzi de mancare la pranz? Doar salata?

Am o rezolvare simpla, pe langa clasicele salate: garniturile :) De aproape oriunde comanda colegii mei de mancare (de exemplu, de la BunBun) pot comanda si eu, doar ca aleg de obicei din meniul de garnituri: orez, legume la gratar, cartofi aromati la cuptor, spanac sote... Daca am noroc (si, uite, acum ca e post chiar am!) gasesc preparate vegane si in restul meniului: ciuperci umplute, zacusca, ghiveci de legume, fasole verde, supe de legume delicioase...

Totusi firma mea de catering preferata, pe care o recomand cu mare caldura este Finesse. Imi place totul aici - de la concept ("daca iti pasa ce mananci"), la ingrediente (folosesc pe cat posibil legume si fructe din serele proprii sau eco) si pana la retete (azi, de exemplu, tocmai am comandat tagliatele bio integrale cu broccoli, ciuperci, ulei extravirgin de masline si condimente).

Despre misiunea lor, ce sa mai vorbesc, este intocmai ca a mea: "Vrem să demonstrăm că mancarea sanatoasa poate fi şi foarte gustoasă!" :)

Pofta buna!