Friday, February 26, 2010

Vino, mama, sa ma vezi...

...la spitalul de obezi. Asa se intituleaza un articol aparut ieri in presa.

Ca sa citez din introducerea articolului, un reporter al "Jurnalului National" (felicitari Viorel Ilisoi) s-a internat incognito la Institutul National de Endocrinologie "C. I. Parhon" ca sa afle mai multe despre obezitate si sa scrie despre această maladie şi despre victimele ei. Aceasta experienta a reporterului, el insusi obez, s-a materializat într-o marturie - una extrem de sincera si frumos scrisa.


O puteti citi (si chiar va rog sa o faceti) si voi aici. Bravo Jurnalul pentru ca promoveaza astfel de subiecte si altfel de scriitura. Multam Ralu pentru link :)

Wednesday, February 24, 2010

Dr. Oz show on Euforia TV



De luni, in fiecare seara de la 10 p.m., pe Euforia TV a inceput difuzarea unui show care in America face senzatie inca din septembrie anul trecut: The Dr. Oz Show.

Doctorul Oz (chiar asa il cheama: Mehmet Oz, fiul unei familii de imigranti turci) este un excelent chirurg cardiovascular american, cu un CV impresionant, care a devenit cunoscut si iubit in lumea intreaga datorita aparitiilor sale in emisiunea celebrei Oprah (al carei show il puteti vedea tot pe Euforia, de la 11 p.m.). El si-a luat pare-se ca misiune educarea natiei americane in ce priveste sanatatea. Tough job, but somebody's gotta do it!

Datorita succesului pe care l-a inregistrat cu aparitiile sale la Oprah, doctorul a reusit sa capete propriul sau show - o decizie foarte inteleapta din partea producatorilor, pentru ca acest om are o abordare foarte proaspata si digerabila, care chiar are sanse sa schimbe ceva in mentalitatea americanului de rand atat de iubitor de junk food. Emisiunea lui Dr. Oz e tot ce ti-ai putea dori de la un show despre sanatate: desi se discuta teme serioase, totul e distractiv si amuzant, informatia e spusa simplu (nu in jargon), scurt si la obiect, sunt date foarte multe sfaturi practice, raspunsuri la intrebari dintre cele mai jenante si cate si mai cate.

Mai sus gasiti o frantura din emisiunea de aseara, in care Dr. Oz il convinge pe un cowboy cat se poate de carnivor sa accepte pentru 28 de zile o dieta vegana! :)

Felicitari Euforia TV pentru aducerea acestui show foarte ultil!

Saturday, February 20, 2010

Japan, coming soon on this blog!



E batut in cuie: in prima jumatate a lunii martie merg in Japonia!!! 8 zile intregi de traveling cu iubitu' in Tokyo, Kyoto si Osaka!!

Ca un (gourmet) traveler care se respecta :), am inceput deja documentarea!

In primul rand am intrebat cunoscutii care au fost deja in aceasta tara si am primit niste sfaturi foarte utile, ca de exemplu cam in ce zona ar trebui sa stam in Tokyo pentru a fi aproape de orice sau cat de important e un ghid de conversatie (arigato gozaimas, Roxana).

Pe youtube am gasit emisiunea lui Anthony Bourdain despre Japonia (o puteti vedea si voi aici); mi-a placut la nebunie ca in calatoria lui l-a avut ca ghid pe Morimoto, unul dintre cei mai faimosi chefs japonezi, a carui carte The New Art of Japanese Cooking o am si eu acasa, primita in dar de la o prietena draga (multam, Ioana). Abia astept sa ma bucur si eu in Tokyo de soba noodles sau (intr-o exceptie de veganism) de sushi la Sukiyabashi Jiro, rumored to have the best sushi in the world. Iar in Kyoto, mi-e pofta deja de cina kaiseki de la Hiiragiya Ryokan (cel mai bun han traditional japonez din Kyoto, unde de altfel a stat si Bourdain).

Din aeroportul de la Bruxelles mi-am cumparat un ghid foarte bun din care am aflat tot felul de reguli de eticheta japoneza, ca de exemplu ca e foarte urat sa-ti sufli nasul cu alti oameni de fata, ca e musai sa te descalti cand intri intr-o casa (sau intr-un ryokan) sau ca trebuie sa fii foarte atent ce anume din mancarea de pe un platou atingi cu betigasele, pentru ca - odata atinsa - mancarea trebuie si mancata :)

Inarmata cu toate aceste informatii, ma simt destul de pregatita de drum! So, Japan, we're coming! :)

Friday, February 19, 2010

Pacat de unul; noroc cu altul!

Nu mai exista Finesse :( Scriam aici ca este firma mea de catering preferata pentru masa de pranz...
Am crezut initial ca este doar ceva temporar, am continuat sa sper, am injurat criza care face sa moara chiar si initiative de business misto, am ajuns la momentul in care m-am prins ca trebuie sa accept realitatea, am suferit cateva saptamani, am fost intr-o confuzie totala tot incercand sa gasesc un inlocuitor ok...

Dar iata azi pot declara: am gasit!
FruFru este noul meu preferat in materie de vegan/vegetarian lunch box! Ce sa mai zic de faptul ca la ei gasesc Innocent, my favourite smoothies :)

Pofta buna!

Sunday, February 14, 2010

Vegan Tagine with Raisin Couscous

Scriam in postul anterior ca am facut un delicios tagine marocan. Fara alte introduceri, iata reteta :)

Ingredientele folosite...
...pentru tagine (toate cele de la BioGood si Plafar sunt bio):
- 2 linguri ulei masline special de gatit (Oliviers & Co.)
- 1 morcov mare, 1 ardei gras, 1 praz, 2 cartofi medii, toate taiate felii de cca. 5 mm grosime (BioGood)
- 1 ceapa medie taiata in 4 (BioGood)
- 3 linguri pasta de tomate (de la mamica mea)
- zeama de la 1 lamaie (BioGood)
- 1 lingurita rasa de condiment ras el hanout (de la nashu')
- 1 praf sare himalayana
- 1 bucata de cca. 1 cm de ghimbir curatata si tocata (BioGood)
- 3 catei usturori tocati (BioGood)
- 1 zucchini feliat si 5 rosii cherry taiate in jumatati (BioGood)
- o mana de mazare congelata (BioGood)
- 10-12 curmale taiate feliute (Plafar)
- 10-15 migdale crude zdrobite (Carrefour)
- 1 lingura miere (Plafar)
- cateva fire de coriandru si de patrunjel proaspete, tocate (Carrefour)

...pentru couscous:
- 1 cana mare de couscous (bio, de la Carrefour)
- 3 linguri ulei masline bio (Oliviers & Co.)
- o mana stafide (bio, de la Plafar)
- un praf sare himalayana (Plafar)

Timp necesar: 1 ora; portii: 4; dificultate: medie.

Mod de preparare:

In tagine-ul asezat pe aragaz la foc foarte mic se pune uleiul de masline si cand acesta s-a incins se aseaza pe rand feliile de morcov si ardei gras. Se pune capacul si se lasa vreo 5 minute.

In timpul acesta se pregateste un amestec din pasta de tomate, zeama de lamaie, sare, condimente si apa fiarta (cca. 1 cana mare). Se adauga in tagine feliile de cartofi, cele de praz si sferturile de ceapa si se toarna deasupra jumatate din amestecul facut. Se acopera si se lasa iar pe foc cca. 15 minute.

Este randul usturoiului, ghimbirului, feliilor de zucchini si rosiilor sa ajunga in tagine. Peste ele se adauga restul amestecului de condimente, lamaie si pasta de tomate. Totul se acopera si se lasa iar pe foc. Dupa 5-10 minute se adauga si mazarea congelata, feliile de curmale si migdalele si se lasa apoi iar pe foc inca 10-15 minute. Sosul nu trebuie sa scada de tot - e foarte bun cu couscous. Cu 1 minut inainte ca mancarea sa fie gata se adauga o lingurita de miere.

Couscous-ul se prepara foarte repede (cel putin acesta pe care l-am cumparat eu). Trebuie doar sa torni peste el o cantitate egala de apa fiarta in care ai pus un praf de sare si 2 linguri de ulei de masline, sa il amesteci, sa ii pui un capac si sa astepti cca. 5 minute pentru a se umfla. Cand e aproape gata se pune si ultima lingura de ulei, se mai amesteca putin si... gata. Pentru un gust mai interesant eu am adaugat inca de la inceput si stafide.

In farfurie, tagine-ul se serveste peste couscous cu putin patrunjel si coriandru proaspat deasupra.

Pregatiti-va sa va minunati de cat de bun e la fiecare imbucatura! :) Nutrilicios!!!

Surprize marocane de la nashu'

Sunt norocoasa! N-am nicio urma de indoiala! E drept ca foarte adesea norocul meu e din ala de si-l face omu' cu mana lui, dar tot drept e ca si destinul m-a ajutat scotandu-mi in cale oportunitati interesante si oameni misto.

Uite de exemplu in ce priveste gatitul... Cati au norocul de a-l avea drept nash (nash pe bune - adica omu' care ne-a casatorit pe mine si pe iubitu') pe Crazy Mother Cooker? Va dati seama ca asta vine la pachet cu tot soiul de avantaje, ca de exemplu ca eu m-am bucurat de cateva dintre retetele lui "signature", precum scoicile gratinate despre care povestea aici sau sushi-ul facut in casa a carui reteta o gasiti aici, inca dinainte sa devina publice pe blogul lui :)

Aseara dragul de nashu' alaturi de dragalasha de nasha ne-au facut o vizita si, cum nu ne mai vazusem inca dinainte de ziua mea de nastere, mi-au adus un cadou :) Norocoasa cum sunt, ce credeti ca am primit de la blogger-ul chef specializat in aventuri culinare exotice?

Ei bine, de la Emile Henry, unul dintre cele mai cunoscute branduri de ceramica pentru gatit, am acum un super tagine de culoarea antracitului: un vas din ceramica specific bucatariei traditionale marocane, care poate fi folosit direct pe flacara si are un capac tuguiat ce lasa aburul si caldura sa circule, astfel incat poti gati relativ usor niste mancaruri incredibil de gustoase! Mai mult decat atat, Crazy Mother Cooker mi-a adus si niste super condimente marocane, respectiv celebrul ras el hanout, ca sa pot face un tagine (si de data asta ma refer la un anumit fel de mancare) cat mai autentic!

Tot ce pot sa spun e un mare MULTUMESC nashilor mei inspirati si sa va dezvalui ca am gatit deja un tagine de legume cu ras el hanout la tagine, alaturi de un couscous cu stafide, si a iesit incredibil!!! Pun in curand reteta; pana atunci... o fotografie marturie :)

Saturday, February 13, 2010

Creamy Mushroom Soup

Supa crema de ciuperci este una dintre mancarurile mele preferate. O comand aproape de fiecare data cand o gasesc in meniul unui restaurant bun, iar in Bucuresti, dintre toate cele pe care le-am gustat, le recomand cu maxim de extuziasm pe cea de la Mandragora (unde chef-ul Paul Peter Kopij a inventat o minunatie cu ciuperci shiitake) si pe cea de la French Bakery Le Restaurant (mai putin surprinzatoare, mai traditionala as zice, dar foarte gustoasa).

Ieri a fost insa pentru prima data cand am gatit supa crema de ciuperci acasa. Am luat reteta asta de pe youtube:


...dar sigur ca am modificat-o un pic pentru a o face vegana si mai pe gustul meu din punct de vedere al aromelor.
Ce-am schimbat:
- la calitul ciupercilor, in loc de unt am pus ulei de masline special pentru gatit
- in loc de zeama de pui am pus zeama de legume si nu doar 250 ml cum se spune in video, ci vreo 500 ml (si si-asa a iesit destul de groasa)
- am pus doar o crenguta de cimbru (nu un manunchi ca in imagini) si nu am lasat-o pana la finalul fierberii, pentru ca mi s-a parut ca ar da o aroma prea puternica ce ar risca sa o acopere pe cea a ciupercilor; dupa doar vreo 5 minute am scos-o (si ce dreptate am avut!)
- in loc de smantana normala am pus smantana si lapte de soia (in cantitati egale)

Rezultatul a fost unul demn de un bucatar-inventator (asa am gasit tradus chef in romana) - o supa delicioasa, care surprinde!

Culinaria France

M-am gandit sa va mai scriu despre un cadou primit de ziua mea (de aceasta data e de la finii mei - thanx & hugs D&A&T!!!). O super carte despre gastronomia franceza, cu fotografii de-ti lasa gura apa, si retete pe care vrei sa le-ncerci chiar in secunda aia, si descrieri ale minunatiilor culinare traditionale din fiecare zona a tarii, ca de exemplu cate tipuri de paine exista in Franta, si cate feluri de branzeturi de capra, cat despre vinuri ce sa mai vorbim :)...

Sigur, multe dintre retete sunt pentru omnivori (precum Coq Au Vin de Bourgogne sau Bas Rond de Lapin la Gaillarde), dar chiar si ele sunt superb de citit ca poezie gurmanda...

Am aflat ca de fapt cartea face parte dintr-o serie-ntreaga, numita Culinaria, pe care o puteti gasi si chiar comanda si voi aici.

Friday, February 12, 2010

Masa de pranz

Saptamana asta am avut mult de treaba. Prea mult, as zice. Iar asta a venit la pachet ca de obicei cu o portie zdravana de stres si cel putin in cazul meu si cu o pofta de mancare exagerata...

Pe stres l-am diminuat cat am putut cu yoga (cred ca as fi reusit chiar sa-l elimin daca as fi ajuns si pe la sala, la un cardio intensiv, dar cine mai poate cardio dupa 12 ore de birou...). Cu munca si pofta de mancare nu prea am avut ce face - nu scapi de ele decat... muncind/mancand :)

La pranz m-au ajutat La Mama si Snack Attack. De la La Mama se comanda si prin quicky.ro si au un meniu destul de maricel de preparate de post super gustoase. Eu va recomand iahnia de fasole sau tocanita de ciuperci cu mamaliguta, portie mare :) La Snack Attack din pacate trebuie musai sa ajungi, ca nu stiu sa aiba delivery service, dar cel putin in Bucuresti au foarte multe locatii, pozitionate in general pe langa zone cu birouri. Ieri mi-am luat supa crema de telina si fasole batuta si sandwich de humus cu ardei copt - foarte bun!

Daca mai stiti locuri unde poti comanda bun, sanatos si satios pentru pranz (mancare vegana/de post), puneti va rog frumos un comment. Nici saptamana viitoare nu se anunta mai relaxata.

Wednesday, February 10, 2010

Casa de Tango

Dragii mei profesori de tango, Andreea si Andrei, tocmai isi deschid un nou studio, cu un nou concept.

Casa de tango, despre care puteti citi mai mult aici, va fi incepand cu 15 februarie locul in care veti putea face cursuri de tango argentinian si de actorie.

Eu va recomand aceasta experienta cu mare entuziasm! Tango-ul este un dans incredibil, iar profesorii mei sunt chiar geniali - foarte buni si... foarte rabdatori :)

Tuesday, February 9, 2010

Deviza saptamanii

Am cumparat multa ciocolata din Belgia. Cica pentru prietenii care vin in vizita... Cu ninsorile astea prieteni in vizita n-au prea venit, si totusi azi m-am uitat in ultima cutie si... nada. Oops!

Sunday, February 7, 2010

Trufele din Bruxelles

In micuta si voioasa mea familie de doua persoane s-a impamantenit deja obiceiul de a ne sarbatori aniversarile cu o mini-vacanta. In felul asta stim sigur ca facem ceva special de fiecare data si ca ne oferim un cadou de neuitat: calatoria in sine.

Plecam intotdeauna in ianuarie, de ziua mea, in martie, cand ne aniversam data casatoriei, in iunie, cand ne serbam nunta, si in septembrie, cand e ziua lui iubitu'. Incercam sa mergem in locuri in care macar unul dintre noi n-a mai fost, ca sa avem bucuria descoperirii, sau in orasele preferate de care nu ne saturam niciodata (Paris, Londra, New York - ca pe cutiile de parfum :)) si unde cautam noi lucruri care sa ne surprinda (si - spre cinstea celor 3 orase - reusim de fiecare data).

Weekendul trecut, de ziua mea, am fost la Bruxelles. A fost solutia lui iubitu' dupa ce a picat prima varianta, Istanbulul (unde am aflat ca urmau sa plece prietenii nostri buni, carora n-am vrut sa le transformam weekendul romantic mult-asteptat in vacanta cu gasca). Bruxelles pentru ca nu mai fusesem niciunul dintre noi niciodata, pentru ca sunt niste curse de avion super bune (plecare dimineata devreme si intoarcere seara tarziu, astfel incat poti profita de weekend in intregime) si pentru ca orasul e o excelenta destinatie gourmet perfect potrivita pentru momente aniversare.

Ne-am cazat (si ce mult ne-a placut!) la Be Manos, un design boutique-hotel family owned situat foarte aproape de zonele interesante dpdv turistc din capitala Belgiei. Ne-am amuzat sa vedem ca toata camera noastra era decorata cu fotografiile unui cuplu in care ea era... foarte insarcinata - ne-am intrebat daca nu cumva si aici cineva ne face o aluzie (iubitu' si cu mine n-avem inca porniri parintesti, lucru care ii intriga oarecum pe mai toti prietenii nostri cu copii). In finala Be Manos s-a batut cu Hotel Cafe Pacific, pe care l-am si vazut in preumblarile noastre si e si el foarte bine pozitionat, deci poate fi o alternativa reusita.

Bruxelles ne-a dat pe spate la capitolul restaurante. Am fost in 4 locuri si toate ne-au placut la nebunie (nota: cum acest blog este unul de gourmet travelling, I'm not talking budget restaurants; experienta culinara pe care aceste restaurante o ofera merita insa - dupa parerea noastra de impatimiti aventurieri culinari - toti banii). Ele sunt rezultatul cercetarilor asidue ale lui iubitu' si... doamne, baby, bine le-ai mai gasit!

Primul este rastaurantul hotelului: Be Lella, unde (desi locuiam in hotel) abia am gasit o masa la pranz. Locul e foarte bine cotat si deci o rezervare e binevenita.

Felurile vegetariene sunt clar in minoritate in meniul casei, dar ele exista si sunt minunate. Noi am luat Crusty Brie and caramelised Pears with Balsam Sauce si Pan fried Zucchini stuffed with cheese over diced Tomatoes ca starter, iar la main course am ales ceva din meniul lor special: o reteta cu melanzane eu, si o reteta de paste cu ciuperci si vin iubitu'...



Urmatorul restaurant in care-am mers e ideal pentru o cina romantica. Localul se numeste Bleu de toi (o expresie belgiana de iubire ce inseamna "sunt nebun dupa tine" - foarte lovely, nu?) si este decorat extrem de cochet si intim cu foarte mult... bleu :) Meniul este renumit pentru ca se invarte in jurul a doua mari specialitati: bintjes umpluti si homar. Bintje este un tip de cartof despre care se spune ca ar fi plin de vitamine; se coace la cuptor in propria-i coaja si se serveste umplut cu tot felul de bunatati. Eu am comandat bintje umplut cu 3 feluri de ciuperci, crema de porto si ulei de trufe si a fost incredibil. Iubitu' s-a delectat cu homar. Pont: cand faceti rezervare, cereti cum am facut noi "cea mai romantica masuta din restaurant" sau direct "masa din fata semineului, de la etaj" - cea din foto, adica :)

Chiar de ziua mea, am fost la 2 restaurante apreciate cu stele Michelin.

Pranzul l-am luat la Comme Chez Soi, un local foarte elegant deschis in 1926, decorat in stil art nouveau, ale carui scoruri oscileaza mereu intre 2 si 3 stele Michelin (restaurantele cu 3 stele sunt extrem de rare - mai putin de 30 de localuri din lume s-au calificat pentru aceasta onoare).
Totul a fost pur si simplu... WOW! Super sofisticat si delicat, surprinzator prin alaturarile de arome (fara absolut nicio legatura cu ceva ce ti-ai putea prepara acasa - Comme chez soi insemana "ca acasa" - cu exceptia cazului in care esti la randul tau chef bucatar premiat...) La finalul mesei, pentru ca iubitu' le-a spus ca este ziua mea, mi-au adus un platou intreg de deserturi din partea casei si niste mici artificii in loc de lumanari, si ne-au facut fotografii pe care ni le-au dat la plecare... M-am simtit intr-adevar sarbatorita! :)

Pentru cina de ziua mea iubitu' m-a dus intr-un restaurant rar, special si fin ca o trufa, si el detinator de stele Michelin. Este vorba despre localul detinut de Luigi Ciciriello - un adevarat personaj, un italian cu o figura plina de personalitate care aduce oarecum cu Dustin Hoffman, supranumit the godfather of Truffles si care ne-a facut onoarea de a ne gati la masa aperitivele. Restaurantul se numeste - cum altfel - La Truffe Noir si este bineinteles specializat in trufe. Eram pregatita sa scriu in detaliu despre acest loc incredibil, dar am gasit intamplator recenzia facuta de Peter Imre si la cat de superb de bine i-a iesit nu pot decat sa ma inclin si sa va las sa o cititi aici.

Inchei spunandu-va ca de ziua mea am inchinat un pahar de vin pentru voi toti: un vin bun, din '76, anul nasterii mele :) Multa sanatate si fericire tuturor!

Saturday, February 6, 2010

My new favorite thing

Am primit de ziua mea de la iubitu' cel mai tare cadou: o super biblioteca! E foarte incapatoare si poate cuprinde pana la 1500 de carti, dar in acelasi timp e practica si deloc voluminoasa. Si pentru ca nu-i frumos sa dai cuiva ceva lipsit de continut, si biblioteca mea a venit cu o carte inauntru: The New Oxford American Dictionary, ca sa pot cauta rapid orice cuvant sau sens special.

Ce-mi mai place la biblioteca mea: o pot lua cu mine tot timpul fara sa ma deranjeze la carat, imi citeste daca uneori am chef doar sa ascult, imi pastreaza si un carnetel cu notite si cu citatele preferate, tine minte la ce pagina am ramas, imi aduce aproape orice carte sau revista scrisa in Engleza in cca. 60 de secunde si alte super chestii...

Fara alte introduceri, imi face o deosebita onoare sa va prezint: Kindle.

I like this week's scoop from goop

Gwyneth Paltrow ii da cuvantul lui Paul McCartney pentru a vorbi despre campania sa Meet Free Monday si impactul pe care cresterea animalelor o are asupra mediului - scriam si eu despre campanie aici la finalul anului trecut.
Get the scoop here.