Cum am dat-o in bara la Viena

De joi pana sambata seara am fost la Viena, intr-o calatorie de 3 zile cu motiv profesional: participarea la o gala de premiere a unei competitii europene importante din domeniul in care lucrez. Desi nu am stiut atunci cand am plecat, calatoria s-a dovedit a fi o grea competitie si din punct de vedere personal: o intrecere intre vegana din mine si cateva dintre senzatiile cele mai aprige.

Ca si la competitia profesionala, si la cea personala am plecat plina de speranta: ca o sa fiu o vegana desavarsita, ca nimic n-o sa ma abata din drumul meu, ca o sa ma intorc acasa victorioasa. Dar iata cum au stat de fapt lucrurile:

Mai intai, la gala de premiere, m-au incoltit emotiile; dupa cateva zeci de minute de zbatere am cedat: 3 tigari trase in graba in incetosatul, dar altfel frumosul salon destinat fumatorilor amenajat in Hofburg Palace. Am incercat sa ma pacalesc ca tutunul e vegetal, si deci se poate inscrie intr-o dieta vegana. N-a mers. M-am simtit atat de vinovata incat toata seara n-am mancat decat firava garnitura a minunatelor feluri care ni se serveau la masa.

Am crezut ca m-am lecuit, dar n-a fost asa. Mai multe ispite au venit a doua zi, in timp ce ma preumblam prin aparent inocentul targ de Craciun (Christkindlmarkt) din fata primariei Vienei (RATHAUSPLATZ). Printre adorabile ornamente de brad, globulete de cristal in care zapada apare la comanda si jucarii care ma faceau sa-mi doresc sa am iar 6 ani (chiar daca asta insemna sa incep din nou scoala la toamna), au inceput sa se insinueze cu dibacie, tinandu-se de mana, pofta si frigul.

Frigul mi-a intrat in oase si apoi mi-a scos in cale zeci de casute in care ma astepta vin fiert cu mult alcool si zahar. N-am opus nici cea mai mica rezistenta.
Pofta a venit la lupta cu magazine pline cu… carnati (sau WURST, daca vrem sa sune mai autentic, mai “vienez”) a caror aroma invada aerul. La astia trebuie sa recunosc ca am rezistat din rasputeri – o pravalie, doua pravalii, trei pravalii… pana m-am pravalit rapusa de atata lupta in fata celei mai teribile instigari pentru gurmanda (si adormita omnivora) din mine – KÄSEWURST, carnatii cu branza perpeliti pe gratar si serviti cu mustar delicios si paine neagra. Tot ce am putut face a fost sa limitez dezastrul la doar 4 felii din grozavul wurst – 4 felii al caror gust strasnic ma va bantui ceva vreme de acum inainte…

Oricat de cuminte am fost in rest (cu mic dejunuri cu salate si fructe si pranzuri cu paste cu verdeturi si legume la gratar) si chiar daca propria-mi regula (70% vegana, 25% vegetariana si 5% omnivora) imi permite sa mananc orice din cand in cand, trebuie sa recunosc ca… am cam dat-o in bara la Viena. N-am mancat carne pentru ca asa mi-am propus, ci pentru ca m-am lasat prada poftei nebune de moment (ceea ce dovedeste ca de fapt sunt si eu om, cum m-a incurajat iubitu’ cand i-am povestit).

Intoarsa acasa nu pot sa spun decat atat: e clar, in competitii e musai sa fac mai bine data viitoare!