Gust amar

In mini-vacanta de 1 decembrie am decis sa merg la Londra, unul din orasele pe care le iubesc cel mai tare. Sunt aici, in South Kensington, cand scriu aceste randuri. Afara ploua marunt, “England style” cum ar zice lumea, dar mie nu mi se pare normal – Londra mi-e buna amica si ma trateaza cu soare cam de fiecare daca cand vin…

Soare era si vineri, cand am aterizat. Si asta mi-a pus imediat un zambet pe fata, dupa dezamagirea pe care am avut-o pe zbor.

Am ales Tarom-ul, o linie aeriana pe care eu o apreciez (ca mai toti romanii) si cu care calatoresc destul de des. A fost insa pentru prima data cand am zburat in noua mea ipostaza de vegana declarata - eram chiar usor entuziasmata de asta, foarte curioasa cum o sa fie… Am comandat cuminte meniu vegan inca de cand mi-am cumparat biletul si am reamintit asta cand mi-am facut check-in-ul.
Din pacate insa cei de la Tarom au uitat de mine. Mai intai mi s-a spus ca – dat fiind ca am meniu special – trebuie sa astept pana termina de servit restul pasagerilor (sincer, eu am vazut ca la alte linii aeriene se face taman invers). Apoi o stewardesa simpatica, dar vadit depasita de situatie, m-a anuntat ca s-a petrecut o incurcatura si mancarea mea vegana lipseste. M-a asigurat ca vor gasi o solutie si a avut dreptate: a revenit in cca. 5 minute cu o chifla, margarina, un mar si piure pentru bebelusi (nu glumesc – chiar pentru bebelusi, ambalat in borcanasele acelea mici).
Am mancat mar si am baut ceai pana la Londra si am ramas cu un gust amar. Nu de la ceai, ci de la experienta ratata. Noroc cu soarele de la sosire la Londra…