In weekend e ziua mea :)

Pe bune! Asa ca de vineri pana duminica iubitu' ma duce intr-o mini-vacanta (la Bruxelles - ca nu fusesem niciodata pana acum), sa ma serbeze.
Povestesc cand ma-ntorc!

Supa verde

In Argentina, la Casimirio Bigua, am mancat o delicioasa supa verde. Asa ca m-am gandit sa scornesc si eu una, cat de cat asemanatoare :)

Ca ingrediente am folosit (pentru 4 portii mari de supa):
- 1 praz taiat rondele
- 1 catel usturoi tocat marunt
- 3 cartofi medii curatati de coaja si taiati cubulete
- 1 l supa de legume (din apa fiarta si 2 cuburi de legume)
- coaja rasa de la o lamaie
...toate bio, de la BioGood;
- 3 linguri ulei de masline special pentru gatit (Oliviers & Co.)
- 1 punguta chives, una de menta proaspata si 1/3 punguta de coriandru (Carrefour), toate tocate
- 1 punga si jumatate de spanac = 150 g (Carrefour)
- 1/2 lingurita boia ardei dulce
- sare himalayana si piper, dupa gust

Am inceput prin a cali prazul si usturoiul in 2 linguri de ulei de masline, timp de 2-3 minute, direct in oala de supa. Am adaugat cuburile de cartofi si le-am calit si pe ele 1-2 minute. Au urmat sarea, piperul si supa de legume, apoi am lasat totul sa fiarba timp de cca. 15 minute (sau pana cand cartofii au fost moi). Am pus in oala 1 punga de spanac (100 g), menta (pastrati cateva fire pentru ornat), coriandrul, firele de chives si coaja rasa de lamaie si le-am fiert si pe ele cca. 3 minute.

Am luat oala de pe foc si am lasat-o la racit vreo 5 minute. Am turnat apoi continutul in blender impreuna cu restul de jumatate de punga de spanac si le-am transformat in crema. Ca intotdeauna la supa, crema se toarna din nou in oala si se mai aduce inca o data, pentru cateva secunde, la fierbere.

Separat intr-un ibric mic se toarna lingura ramasa de ulei si praful boia si se amesteca usor pe foc mic, pana ce sosul se omogenizeaza.

In farfurie, peste supa verde se stropeste putin ulei cu boia, iar pentru un efect vizual de restaurant elegant se orneaza cu un fir de menta proaspata.

Nutrilicios!

Citatu' saptamanii

Supa thai de morcovi - a MUST TRY!!!

Am ajuns sa gatesc aceasta supa pentru ca asta aveam in frigider - morcovi! Imi cumparasem o punga intreaga, cu gandul ca o sa-mi fac suc dimineata, inainte sa plec la treaba... Suc n-am apucat sa fac, asa ca stateam cu punga plina-n frigider!

Am zis sa fie thailandeza tot din cauza de ingrediente - aveam in casa lapte de cocos, lemongrass, ghimbir si coriandru, elemente foarte des intalnite in bucataria din Asia de sud-est.

Ce-a iesit este... o capodopera! :p
Acum, sincer de tot: my very best soup yet! O reteta ce chiar merita incercata!
Timp de preparare: 40 minute.

Ce va trebuie (pentru 4 portii de supa):
- morcovi, desigur! vreo 5 marisori (de la BioGood, deci... bio), taiati rondele nu foarte groase (cca. 5 mm) - eu am folosit celebra razatoare Borner (perfecta in astfel de situatii)
- 1 ceapa si 3 catei usturoi tocati marunt (BioGood)
- 1 bucata ghimbir de cca. 1 cm taiata marunt (BioGood)
- 1 lingura lemongrass (am avut din cel murat, la borcanas, de la Mega Image)
- ulei de masline special pentru gatit (Oliviers & Co.)
- 1 l supa legume (facuta din apa fiarta si 2 cuburi de legume de la BioGood)
- praf de cayenne pepper, sare himalayana si chimen - dupa gust (de la Plafar)
- 250 ml lapte cocos (Mega Image)
- 1 lingura sos soia (nu mai stiu de unde...)
- suc de la jumatate de lamaie (BioGood)
- coriandru si busuioc proaspete (de la Carrefour) tocate marunt

Incepeti punand la calit ceapa, usturoiul, ghimbirul si lemongrass-ul cu putin ulei de masline, direct in oala de supa. Cand ceapa devine transparenta (1-2 minute), adaugati supa de legume, condimentele si morcovii si lasati totul la fiert cca. 15 minute, pana cand morcovii devin moi. Adaugati laptele de cocos si amestecati 1 minut. Luati oala de pe foc, lasati-o sa se racoreasca vreo 5 minute si apoi turnati continutul in blender pentru a-l transforma in crema. Turnati crema inapoi in oala de supa, adaugati sosul de soia si sucul de lamaie, asteptati pana ce da in clocot si... gata! Puteti manca incredibila supa thailandeza de morcovi, cu putin coriandru si busuioc deasupra :)

Veeeery nutrilicios!

P.S. La capitolul retete o sa urmeze multe supe-creme si alte mancaruri la fel de moi in urmatoarea perioada pentru ca... a venit randul dintisorilor de jos sa-si primeasca aparatul dentar si iar nu mai pot mesteca deloc :( Noroc ca mie imi plac supitele, cremitele si spumitele :)

Perfect vegan dip

Azi am incercat o reteta inedita: maioneza de avocado. Am gasit-o aici (multam, Ina, si... bravo!).
Rezultatul il puteti vedea in fotografie, iar despre gust pot sa spun cu toata sinceritatea ca e incredibil de bun si atat de asemanator cu maioneza incat data viitoare voi incerca aceasta crema in combinatie cu legume taiate pentru o salata de boeuf vegana.

Going raw - the ultimate frontier

Una din deciziile pentru anul asta e sa mananc timp de o luna intreaga, candva prin primavara-vara (probabil in mai), o dieta raw vegan. Am inceput deja sa ma documentez despre asta - azi am descoperit ca exista chiar si un film care se numeste Raw for 30 Days (filmul arata povestea unor bolnavi de diabet considerati de medici ca "incurabili" care dupa dieta raw tinuta vreme de o luna au scapat de insulina).

Pe youtube am gasit si un scurt interviu cu Woody Harrelson despre beneficiile raw diet - si el a avut la un anumit moment aceeasi new year's resolution:



Despre mancatul raw, retete etc. se poate citi si pe blogul Inei de retete vegane. Ea a lansat si o provocare de a manca raw timp de 4 saptamani pe care, iata, o accept! :)

Eating Animals

Inca n-am apucat sa citesc cartea Eating Animals. Mi-am propus sa o iau ca lectura pentru vacanta, dar nu s-a intamplat. Iar de cand am inceput anul, n-am prea avut timp din pacate pentru much reading.

Dar iata ca prin bunavointa cuiva drag (multam, Cristi!) am dat de un articol din The New Yorker care ia in discutie cartea lui Jonathan Safran Foer. Il puteti citi si voi aici.

Citind comentariul de doar cateva pagini asupra cartii in loc de cartea propriu zisa cu sute de file m-am simtit cam ca-n scoala primara, cand pacaleam profesorii... Dar articolul e el insusi good reading, asa ca merita!

Millions of Americans are turning vegan

Foarte interesant:

Astea doua si gata :)

Mai sunt doar 2 localuri despre care trebuie sa povestesc pentru a considera inchis subiectul Argentina, cel putin din punct de vedere gastronomic.

Primul este BIO - SOLO ORGANICO un "Restaurant, Almacén y Servicio de Catering" care este singurul loc din Buenos Aires unde, asa cum ii spune si numele, se gateste exclusiv cu ingrediente organice. Situat in Palermo, cel mai cool cartier din Buenos Aires, dar din pacate in zona neatractiva (Calle Humboldt 2199), Bio ne-a surprins cu niste feluri creative si absolut nutrilicious si cu o atmosfera foarte primitoare. Pentru vegani si/sau vegetarieni, este un must try!



Pentru un final glorios, am lasat la urma (si in vacanta - pentru ca am mancat aici in ultima seara, si acum pe blog) TOMO 1, un restaurant cu un pedigree impresionant de aproape 40 de ani, considerat ca punand in evidenta cel mai bine specificul bucatariei din Buenos Aires: "porteña gourmet". Situat la o aruncatura de bat de Obeliscul din Buenos Aires, nu trebuie ratat de cei ce cauta experiente culinare desavarsite.

Buenos Aires a la milaneze

Sa fii vegetarian in Argentina nu-i treaba usoara (iar sa fii vegan e practic imposibil daca esti turist), de vreme ce cele mai multe restaurante sunt de fapt "parilla", localuri specializate in carne la gratar (o curiozitate: parilla inseamna si o forma de tortura, cum am aflat de aici).

Salvarea vine insa din faptul ca argentinienii sunt un popor de imigranti, majoritatea (peste 80%) din Europa, si foarte multi dintre acestia din Italia. Asa ca, dupa restaurantele de carne, bucataria intalnita cel mai des in Argentina este cea cu specific italienesc - iar ea e foarte prietenoasa cu vegetarienii.

In Buenos Aires am gasit doua restaurante italienesti excelente - nu doar prin mancare, ci si prin pozitionare.

Primul este in cartierul Recoleta, cel mai elegant si mai scump cartier din Buenos Aires, unde sunt hotelurile vechi si luxoase, mai toate magazinele de top, foarte multe centre culturale si unde traieste the upper class in capitala Argentinei.

Restaurantul se numeste San Babila, un foarte simpatic local cu terasa situat pe strada R. M. Ortiz 1815. Il recomand cu culdura pentru un pranz gustos si un vin alb tinut la rece inainte de a vizita obiectivul turistic aflat chiar peste drum: La Recoleta, cimitirul cel mai luxos si mai important din intreaga America Latina, datorita personalitatilor care se odihnesc aici (printre care si Eva Peron), precum si mormintelor (absolut spectaculoase prin grandoarea lor).



Cel de-al doilea resturant este in boemul San Telmo, cartierul care a devenit de-a lungul anilor aproape sinonim cu Tango-ul si unde e foarte pitoresc de venit duminica dimineata, pentru ca se transforma intr-un imens targ in aer liber, asemanator cu Portobello din Londra sau poate mai degraba cu El Rastro din Madrid.



Amici Miei, cel mai romantic loc'sor din Buenos Aires, este pozitionat chiar in Plaza Dorrego, inima San Telmo, pe strada Defensa 1072. Intrarea este ingusta si daca nu esti atent poti sa n-o vezi, iar restaurantul este la etaj, motiv pentru care oaspetii au un view excelent asupra intregii piete si personajelor care isi fac veacul aici.




Pe langa bunatatile pe care le au in meniu, punctul cu adevarat forte al restaurantului sunt cele 4 masute de cate 2 persoane situate in miculete balconase ale cladirii - o poezie! Ne-a placut asa de mult incat am fost la Amici Miei chiar si o a doua data :)

Unde se mananca bine in Patagonia

Sa incep cu El Calafate (desi a fost cel de-al treilea popas in calatoria sud-americana), pentru a continua ce incepusem in postul anterior...

Pai in afara de Casimirio Bigua (toate cele 3 localuri), noi am fost foarte incantati chiar de ce am gasit in hotelul nostru Esplendor (pe care il recomandam cu maaare caldura).

Restaurantul are un view superb la lacul Argentino, un meniu sofisticat desi nu foarte mare, o lista foarte buna de vinuri, precum si ospatari care se pricep sa recomande feluri care sa se potriveasca de minune. In barul montagnard chic ne-am relaxat langa o ceasca de ceai fierbinte, dupa o zi intreaga de ghetari si frig patagonian.

Am fi vrut, dar nu am ajuns la Pura Vida (Av. del Libertador 1876), singurul restaurant din zona despre care se spunea ca ar fi foarte vegetarian friendly. Din pacate programul acestui local (19.30-23.00) este aproape imposibil pentru turistul flamand dupa o zi intreaga de calatorii. La ora 7.30 noi de regula terminam deja cina...

Ne-a mai placut insa la bistro-ul La Cucina (Av. del Libertador 1245), un restaurant foarte simpatic (din pacate n-am poze de aici) un am mancat clatite frantuzesti sarate si paste cu spanac, amandoua foarte gustoase.

Pentru o ceasca de ciocolata calda adevarata (adica pe bune chiar ciocolata) sau un drink, plin de farmec este Libro Bar. Situat la etajul unei cladiri aflate tot pe strada principala, de la geamurile lui poti vedea de sus Av. del Libertador.

Trecand la Ushuaia (cel mai sudic oras de pe glob sau orasul de la capatul pamantului), trebuie sa remarc un lucru amuzant: mai toate restaurantele se numesc un fel de "La Tanti Cutarica" sau "LaMatusa Xuleasca". De altfel cele doua cele mai recomandate restaurante cu bucatarie locala sunt Tante Nina si Tia Elvira.

Noi am fost doar la primul dintre ele, unde iubitu' a mancat Centolla - faimosul King Crab pescuit proaspat chiar de-acolo, din apele pure de la capatul lumii care se vedeau de la geam.
Cina de Craciun am luat-o la restaurantul hotelului nostru Los Yamanas (pe care l-am iubit pentru atmosfera si pentru view-ul incredibil - pe geam vedeam... Chile).
Numele hotelului vine de la poporul bastinas - oameni care traiau cu intreaga familie pe apa si care se incalzeau la focul pe care-l faceau chiar acolo, in barci. Ei si flacarile lor l-au inspirat pe Magellan sa denumeasca insula de la capatul pamantului Tierra del Fuego. Puteti citi mai multe despre los yamanas la rubrica "history" de pe site-ul hotelului.

Singurul porc de la masa noastra de Craciun a fost o figurina aflata pe tejgheaua localului... Iubitul a incercat miel patagonian si a calificat experienta drept memorabila, iar eu am mancat supa traditionala de dovleac si ravioli cu legume si am fost foarte fericita.

Un alt restaurant care merita vizitat este Gustino, un restaurant sofisticat, cu un meniu pe care se vedea amprenta unui chef bun. De incercat musai aici si-un desert!

Si pentru ca nu poti veni pana in Argentina fara sa incerci un mate, ne-am dus la cel mai plin de personalitate loc din Ushuaia, Ramos Generales - El Almacen: un bistro foarte cool situat intr-o cladire veche din 1906.

Am fost curajosi si am incercat un mate asa cum il beau oamenii locului: amargo, fara pic de zahar.

A fost cumplit. Ca si cum ai bea un ceai din scrum de tigara... Brrr... Vom persevera insa - nu ne speriem noi asa, cu una cu doua! Ne-am luat acasa cani speciale si iarba mate si o sa incercam din nou - cu un pic de sirop de agave de data asta...

Ce-am furat din Argentina

Sunt o mare hoata de retete! Cu antecedente printr-o multime de restaurante din Bucuresti (preferatele mele, inainte sa fiu vegana, erau reteta de pui cu sos de smantana si rosii uscate de la Up Town si salata calda cu fromage bleu si ficatei de la Barka), dar chiar si prin restaurante din lumea larga (vezi salata furata de la NY despre care vorbeam aici, sau reteta - faimoasa printre prietenii mei - de tagliatelle cu creveti, mascarpone si marar, pe care am sterpelit-o de la Viena).

Bineinteles ca si din Argentina am furat nitel :) O supica de ici, niste paste de colo...

Astazi dau in vileag fapta pe care am savarsit-o in Patagonia, El Calafate, in poate cel mai bun restaurant din Argentina (cel putin dupa parerea mea si... le-am cam incercat pe mai toate cele recomandate de criticii din domeniu, nu doar in El Calafate, ci si in Buenos Aires si Ushuaia). Localul se numeste Casimirio Bigua, Restaurant & Wine Bar (important de tinut minte cu totul, pentru ca mai exista si un Casimirio Bigua Trattoria si unul Parrilla & Asador, chiar pe aceeasi strada - cea principala din micutul, dar foarte cochetul El Calafate).

Am mancat aici un delicios meniu format din bruschette cu rucola si rosii urcate, supa de spanac si menta, rizotto cu manatarci si vin, si gnocchi cu pesto de fistic. Toate insotite de cel mai bun vin rosu pe care l-am baut in Argentina, un Trapiche Iscay din 2002 despre care poate va va scrie mai mult (cand o sa aiba un strop de ragaz) iubitu' pe blogul lui...

Din elegantul restaurant din oraselul ghetarilor mi-am insusit - si sunt tare mandra de asta - o noua reteta de salata :) Spectaculoasa, desi foarte simplu de facut, mi-a placut inca de la denumire: Passion Salad!

Ca sa o reconstitui, am avut nevoie de:
- salata verde si rucola (cam o mana din fiecare)
- 1/2 mar si 1/2 para taiate julienne
- 1 kiwi taiat in bucati neregulate
- cateva fire de chives taiate marunt
- sare himalayana, 1 lingura ulei de masline si zeama de la 1/2 lamaie
- 1 passion fruit (sau maracuja)
Ca de obicei, toate ingredientele (mai putin maracuja si chives, de la Carrefour) au fost bio, de la Biogood.

Timp de preparare - 5 minute. Modalitate: copilaresc de simpla :) Se amesteca intr-un bol salata, firele de chives, marul, para si kiwi-ul; separat se prepara un dressing din ulei, lamaie, putina sare si miezul fructului pasiunii; se toarna dressing-ul peste salata si... gata!Rezultatul mie mi-a cam furat inima :) Sunt sanse sa v-o faca si voua!

Shoe heaven

Recunosc, sunt that kind of girl. Care, atunci cand se decide sa mearga la sala, face in primul rand o tura de shopping prin magazine, dupa ultimul tip de echipament. Care, cand vrea sa invete sa mearga pe bicicleta, mai intai isi comanda cea mai simpatica bicicleta, cat si vreo 2-3 cosuri de nuiele ca accesoriu...

Asa ca bineinteles ca atunci cand mi-am pus in minte sa invat tango argentinian primul gand a fost ca trebuie sa-mi cumpar... pantofi! Si nu orice pantofi, ci Comme Il Faut - the world's most highly coveted tango shoes! Sa fiu sincera pana la capat, mi-as fi cumparat o pereche si daca n-as fi vrut sa invat tango. As fi gasit cu usurinta alt pretext, ca de exemplu ca... sunt the ultimate Buenos Aires souvenir :) Dar de data asta am avut si scuza perfecta: tango-ul, dansul cunoscut in intreaga lume ca fiind all about the shoes!

Exclusivistul Comme Il Faut se afla in cartierul cel mai luxos din Buenos Aires, Recoleta, pe Calle Arenales. Aici, la numarul 1239, e o intrare numita Rue des artisans, pe care daca o iei, mai in spate, pe stanga, la etaj, dai de apartamentul in care e ascuns showroom-ul celor mai celebri designer tango shoes.

Am sunat la usa si mi-a raspuns o doamna de 50 de ani, blonda, frumoasa si cu trasaturi foarte puternice, care semana cu Marisa Paredes in Todo sobre mi madre al lui Almodovar. Stia de ce sunt acolo, asa ca fara alte introduceri m-a invitat inauntru. M-a rugat sa ma asez, mi-a verificat marimea, a decretat ca nu pot proba decat pantofi cu deschiderea mai mica in fata, si apoi mi-a adus cutii, multe cutii, nesfarsite cutii de pantofi ASA CUM TREBUIE.

Nu am avut voie sa fac fotografii (imaginile alaturate sunt cele de pe site-ul lor) ca sa va pot arata, asa ca tot ce pot face e sa va spun cum m-am simtit: murisem si ajunsesem in raiul pantofilor!!! Am avut la Comme Il Faut cea mai frumoasa experienta de shopping, pornind de la modelele probate - cele mai girlish si mai sexi si mai creative pe care vi le puteti imagina (mult peste orice pereche de Monolos sau Louboutins pe care le-am vazut), la ambianta - scaune Louis XV cu un animal print twist si oglinzi uriase aurii in care sa te fandosesti cu pantofii-n picioare, si pana la prezenta doamnei blonde de 50 de ani (si 7 ani de munca la Comme Il Faut) care stia mai bine decat mine care anume tip de pantof e cel potrivit pentru piciorul meu. Cireasa de pe tort: la final am avut ocazia sa o cunosc si pe Alicia Muniz, the designer herself (care semana si ea izbitor cu cineva: cu Donatella Versace :).

Am plecat de pe Rue des Artisans cu nu mai putin de 4 perechi de pantofi de tango, cu zambetul mai mare decat fata, si cu promisiunea ca voi reveni pentru cele cateva alte 3-4 perechi pe care nu le-am putut cumpara de data asta...

PS: pantofii de tango sunt mai usori si mai flexibili decat pantofii normali, avand o talpa speciala care faciliteaza pivotarea - aceasta talpa se strica usor pe asfalt si de aceea ei nu sunt recomandati ca pantofi de strada.

Argentina: veni, vidi, vici!

Vacanta asta a fost - de departe - cea mai dorita dintre toate. Iubitu' o viseaza de-o viata, iar eu am invatat sa o astept alaturi de el de cand suntem impreuna...

Argentina are un sunet aventuros aparte: de la America de Sud, de la Patagonia, de la Tara de Foc si Ushuaia si Fin del Mundo , de la tango si milonga, si vinul rosu de Mendoza (asupra caruia nu voi insista, pentru ca sunt convinsa ca iubitu' va scrie o poveste intreaga pe blogul lui)... Dar pentru tanara vegana din mine si un suntet strident, de alarma, de la legendara beef steak.

Am planificat vacanta asta cu multe luni in urma, cand a fi vegan era ceva de domeniul fanteziei pentru mine, iar la auzul cuvintelor lomo de bife jugoso (muschi de vita in sange) imi lasa gura apa instantaneu. Argentina imi parea atunci - si culinar vorbind - taramul fagaduintei: tara fripturii perfecte!

Intre timp insa, iata-ma, vegana! Deci ce-i de facut?
Ce altceva decat sa fac apel la cele 5 procente in care, potrivit propriilor mele reguli, mi-am ingaduit sa fiu... omnivora! :) Ce altceva decat sa onorez cultura gastronomica argentiniana si sa dau curs viselor carnivore din trecut! Ce altceva decat sa merg si sa ma infrupt din cea mai buna friptura din lume!

In "Eat, pray, love" Elizabeth Gilbert aflata in Italia face un rationament simpatic: daca te gandesti ca cea mai buna pizza din lume se mananca in Italia, si cea mai buna pizza din Italia se mananca la Napoli, si cea mai buna pizza din Napoli se mananca la Pizzeria da Michele, si cea mai buna pizza de aici este Pizza Margherita cu mozzarella, inseamna ca aceasta pizza este... well... cea mai buna pizza din lume :)

Pe acelasi rationament mi-am cautat si eu festinul: cea mai buna friptura de vita din lume e in Argentina, cea mai buna din Argentina la Buenos Aires, cea mai buna de aici la celebra parrilla Cabana Las Lilas, iar cea mai laudata din meniu (their signature cut) "ojo de bife". Asa ca Ojo de Bife sa fie - in cinstea Argentinei!

Riscul (si-asa am inteles de ce amica mea vegana din Londra se amuza scriindu-mi beef stake) era ca ar fi putut sa-mi placa atat de tare incat sa-mi zdruncine toate convingerile vegane. Asa ca am asteptat-o emotionata dar si speriata de reintalnirea cu gustul atat de prieten odata, dornica dar si tematoare in acelasi timp sa aud cantandu-mi in cap "corul de ingeri", care n-apare decat cand savoarea atinge excelenta...

Dar n-a cantat. Oricum nu corul de ingeri. Mai degraba un cor de copii...
Cum nu ma indoiesc ca ojo de bife de la Cabana Las Lilas era intocmai pe cat de bun se presupunea ca trebuie sa fie (dupa plescaiturile pofticioase si satisfacute ale celor de la mesele vecine), nu pot decat sa concluzionez ca mi s-au schimbat gusturile, asa cum am fost avertizata ca se va intampla! Din toata minunatia de mancaruri aduse pe masa, eu m-am delectat cel mai tare cu savuroasele legume la gratar din garnitura...Asa ca, Argentina, cu tot respectul: veni, vidi, vici! Cu V de la vegan :)

La multi ani!

M-am intors! Acu' o saptamana ca sa fiu sincera, dar dupa o plecare lunga, si re-acomodarea ia ceva timp...

Inainte de orice: LA MULTI ANI!!! Sa aveti un an exact cum vi l-ati pus in minte si chiar mai bun decat atat! Sa va tineti de toate schimbarile si inceputurile pe care cu siguranta v-ati promis ca le faceti si sa va minunati la-nceputul anului viitor cat de eficace a fost 2010!

La mine 2010 din punctul asta de vedere a-nceput mult peste asteptari. Ca-n fiecare an, New Year's Resolution a fost destul de lunguta, cu o sumedenie de dorinte, de decizii pentru toate fatetele vietii mele... Ei, bine, doua dintre ele - dintre cele mai "grele" - au dat deja cele dintai semne chiar in prima si a doua zi din an.

Mi-am propus sa incep sa calaresc si... in cealalta jumatate de planeta, in Argentina, la cca. 80 de kilometri de Buenos Aires, in Estancia Santa Susana, am petrecut aproape o ora intreaga din 1 ianuarie calare!

Mi-am mai dorit ca eu si iubitu' sa invatam sa dansam tango argentinian si pe 2 ianuarie am luat prima noastra lectie privata la tangueria La Ventana, una dintre casele de tango cele mai faimoase din capitala Argentinei. Ne-a fost profesor Ramiro, unul dintre senzationalii dansatori pe care ii admirasem in spectacolul de revelion...
Daca o tin tot anul asa... o sa iubesc 2010! :)