Dieta japoneza sau... dezlegare la peste!

Cu o bucatarie recunoscuta in intreaga lume ca una dintre cele mai sanatoase, cu folosirea unei mari varietati de ingrediente, dintre care foarte multe aflate pe lista "superfoods" (alimente cu proprietati extraordinare pentru sanatate) si o viata activa cu mers pe bicicleta si multa... munca, japonezii sunt oamenii care traiesc cel mai indelungat si cel mai sanatos din lume. As simple as that.

Japonia este tara in care populatia are cea mai mare speranta de viata (85 de ani la femei). Ceea ce este chiar si mai important - batranii lor traiesc mult mai mult fara sa aiba nevoie de ajutor; 75 de ani este media de la care varstnicii incep sa aiba probleme de sanatate semnificative si eventual nevoie de asistenta. Iar ca si cum n-ar fi de ajuns, japonezii mai au si cel mai mic procent de obezi din lume: 3% (vs. 11% la francezi sau 32% la americani).

Toate aceste lucruri le-am aflat special pentru plecarea mea la Tokyo, Kyoto si Osaka, de la Naomi Moriyama, autoarea cartii "Japanese women don't get old or fat", o replica la mult mai cunoscuta "French women don't get fat" (recent am dat si de un articol foarte interesant pe baza cartii ei - il gasiti aici). Tot asa am aflat si care sunt pilonii dietei japoneze:
- legumele si verdeturile - cu accent extraordinar pe sea vegetables - adica alge
- orez alb - sau mai sanatosul orez brun
- soia - tofu, miso, pastai sau sos
- taitei (noodles) - soba, udon, ramen sau somen
- ceai
- fructe
Faina si painea nu exista pentru japonezi. Carnea de vita sau pui este considerata mai degraba un condiment. Oul nu e folosit decat in anumite mancaruri. Din dieta lactatele lipsesc in totalitate si sunt inlocuite cu minunata soia si incredibila tofu.

Cu toate acestea n-am plecat plina de speranta in Japonia in ce priveste regimul meu de viata vegan. Ba chiar, foarte sincer, nu mi-am facut niciun fel de iluzie ca voi putea fi avea un animal product free diet in cele 10 zile petrecute acolo. Si asta pentru ca daca spui Japonia spui... peste.

Nu doar bucataria, ci intreaga cultura a acestei tari e profund legata de peste. Japonezii sunt o natie insulara (stiati ca Japonia e formata din 6852 de insule?) si, cum citeam mai demult pe site-ul BBC: "of all the island nations on Earth, there is, perhaps, none quite so obsessed by fish as Japan. Whether for food or entertainment, fish are at the very core of Japanese identity".

Pestele este omniprezent in mesele japoneze (pana si in micul dejul!), iar bucatarii adevarati sunt judecati in arta lor cu precadere dupa maiestria pe care o dovedesc in modul de pregatire a... pestelui. Ca vorbim de forma sa cea mai pura sashimi (practic felii de peste crud), de arhi-cunoscutul sushi (orez fiert cu peste) sau de dashi, supa pe care japonezii o folosesc in mai toate mancarurile, chiar si cele aparent vegane, si care contine extras de... peste (bonito), este foarte greu sa te tii departe de acest ingredient.

Obsesia japonezilor are insa si o parte cat se poate de pozitiva: nicaieri nu gasesti peste mai proaspat si mai bun ca in Japonia. Asa ca daca esti vegan ca mine, genul care nu-ti repugna ideea de a manca produse animale ci doar ai ales sa nu le mananci din ratiuni de sanatate, atunci Japonia este cu siguranta tara in care merita sa faci exceptie de la veganism si sa-ti acorzi, asa cum eu insami am facut, "dezlegare la peste".

Posturile despre Japonia sunt abia la inceput, so... stay tuned :) Iertare de pauza lunga; nu-i de la jet lag - nici macar mie nu-mi ia asa mult timp sa-mi revin. E de la multa treaba la birou si evenimente profesionale extraordinare care meritau onorate ca atare.
Dar... I'm back!

Back from Japan

Uite c-am facut-o si pe asta: calatoria mult visata in Japonia! Multe sunt de povestit - si promit s-o fac deindata ce ma dezmeticesc un pic - intotdeauna sufar teribil din cauza jet lag-ului :(

Pana atunci, cum vreme de 9 zile am mancat numai cu bete, m-am gandit ca ar fi numerit un tutorial despre "how to use chopsticks". Eu am invatat sa le folosesc in Londra, acum vreo 12 ani. De perfectionat am reusit acum vreo 7 ani in Coreea de Sud - o tara unde betele cele mai folosite sunt din inox (adica foarte alunecoase si foarte grele - daca reusesti sa mananci cu ele, cu orice altceva ti se pare floare la ureche). Acum in Japonia am invatat mult despre eticheta ceruta de folosirea betelor...

Iata mai jos cel mai bun tutorial pe care l-am gasit pe net. Pe curand! sau Dewa kore de :)



Chinese:
How To Use Chopsticks

Jamie Oliver's Eat To Save Your Life show

Plec cateva zile, dar va las pe maini bune: ale lui Jamie. Si cu ceva food for thought. Multam, sorelina, pentru link!





Restul emisiunii il gasiti aici.

Pe curand!

Call to arms

Cand e vorba de corpul lor, in general femeile sunt obsedate de marimea fundului si celulita de pe coapse. Personal, mie mult mai importante mi se par bratele. Pentru ca sunt mai aproape de nivelul ochilor privitorului, mai usor de observat din cauza gesturilor si mai greu de ascuns in haine. Si astfel tradeaza imediat nivelul tonifierii intregului corp.

Sa aveti bratele frumos definite, cu umeri fermi si spate tonifiat, nu-i treaba usoara (mai ales daca ati depasit anii adolescentei). Cum se apropie vara (mai sunt doar 3 luni!), daca vreti sa purtati rochite cu bretele si bluze fara maneci, ar fi bine sa treceti ca si mine la treaba!

In cautarea retetei perfecte, am gasit azi un articol pe site-ul CNN despre sotia presedintelui SUA, Michelle Obama, ale carei brate tonifiate au devenit trademark si "a source of inspiration". Articolul se numeste "How to get Michelle Obama's toned arms" si il puteti citi si voi aici. Contine sfaturi de la nutritionisti si antrenori personali celebri.

De la iubitu' am insa o solutie mult mai simpla - nimic revolutionar, ci... the good old push-ups: flotarile din scoala generala! El face zilnic 20-30, de vreo 2 ani. Din ianuarie am inceput si eu in fiecare dimineata (imi iau mai putin de 1 minut) si rezultatele clar se vad. In prima saptamana n-am reusit decat 3 flotari pe zi, dar azi am ajuns la 8-10. Uitati mai jos un filmulet despre cum se executa corect flotarile in genunchi (mai potrivite pentru fete). Spor la treaba!

Citatu' saptamanii

“The animals of the world exist for their own reasons. They were not made for humans any more than black people were made for white, or women created for men.”
Alice Walker

Vino, mama, sa ma vezi...

...la spitalul de obezi. Asa se intituleaza un articol aparut ieri in presa.

Ca sa citez din introducerea articolului, un reporter al "Jurnalului National" (felicitari Viorel Ilisoi) s-a internat incognito la Institutul National de Endocrinologie "C. I. Parhon" ca sa afle mai multe despre obezitate si sa scrie despre această maladie şi despre victimele ei. Aceasta experienta a reporterului, el insusi obez, s-a materializat într-o marturie - una extrem de sincera si frumos scrisa.

O puteti citi (si chiar va rog sa o faceti) si voi aici. Bravo Jurnalul pentru ca promoveaza astfel de subiecte si altfel de scriitura. Multam Ralu pentru link :)

Citatu' saptamanii

Dr. Oz show on Euforia TV

De luni, in fiecare seara de la 10 p.m., pe Euforia TV a inceput difuzarea unui show care in America face senzatie inca din septembrie anul trecut: The Dr. Oz Show.

Doctorul Oz (chiar asa il cheama: Mehmet Oz, fiul unei familii de imigranti turci) este un excelent chirurg cardiovascular american, cu un CV impresionant, care a devenit cunoscut si iubit in lumea intreaga datorita aparitiilor sale in emisiunea celebrei Oprah (al carei show il puteti vedea tot pe Euforia, de la 11 p.m.). El si-a luat pare-se ca misiune educarea natiei americane in ce priveste sanatatea. Tough job, but somebody's gotta do it!

Datorita succesului pe care l-a inregistrat cu aparitiile sale la Oprah, doctorul a reusit sa capete propriul sau show - o decizie foarte inteleapta din partea producatorilor, pentru ca acest om are o abordare foarte proaspata si digerabila, care chiar are sanse sa schimbe ceva in mentalitatea americanului de rand atat de iubitor de junk food. Emisiunea lui Dr. Oz e tot ce ti-ai putea dori de la un show despre sanatate: desi se discuta teme serioase, totul e distractiv si amuzant, informatia e spusa simplu (nu in jargon), scurt si la obiect, sunt date foarte multe sfaturi practice, raspunsuri la intrebari dintre cele mai jenante si cate si mai cate.

Mai sus gasiti o frantura din emisiunea de aseara, in care Dr. Oz il convinge pe un cowboy cat se poate de carnivor sa accepte pentru 28 de zile o dieta vegana! :)

Felicitari Euforia TV pentru aducerea acestui show foarte ultil!

Japan, coming soon on this blog!

E batut in cuie: in prima jumatate a lunii martie merg in Japonia!!! 8 zile intregi de traveling cu iubitu' in Tokyo, Kyoto si Osaka!!

Ca un (gourmet) traveler care se respecta :), am inceput deja documentarea!

In primul rand am intrebat cunoscutii care au fost deja in aceasta tara si am primit niste sfaturi foarte utile, ca de exemplu cam in ce zona ar trebui sa stam in Tokyo pentru a fi aproape de orice sau cat de important e un ghid de conversatie (arigato gozaimas, Roxana).

Pe youtube am gasit emisiunea lui Anthony Bourdain despre Japonia (o puteti vedea si voi aici); mi-a placut la nebunie ca in calatoria lui l-a avut ca ghid pe Morimoto, unul dintre cei mai faimosi chefs japonezi, a carui carte The New Art of Japanese Cooking o am si eu acasa, primita in dar de la o prietena draga (multam, Ioana). Abia astept sa ma bucur si eu in Tokyo de soba noodles sau (intr-o exceptie de veganism) de sushi la Sukiyabashi Jiro, rumored to have the best sushi in the world. Iar in Kyoto, mi-e pofta deja de cina kaiseki de la Hiiragiya Ryokan (cel mai bun han traditional japonez din Kyoto, unde de altfel a stat si Bourdain).

Din aeroportul de la Bruxelles mi-am cumparat un ghid foarte bun din care am aflat tot felul de reguli de eticheta japoneza, ca de exemplu ca e foarte urat sa-ti sufli nasul cu alti oameni de fata, ca e musai sa te descalti cand intri intr-o casa (sau intr-un ryokan) sau ca trebuie sa fii foarte atent ce anume din mancarea de pe un platou atingi cu betigasele, pentru ca - odata atinsa - mancarea trebuie si mancata :)

Inarmata cu toate aceste informatii, ma simt destul de pregatita de drum! So, Japan, we're coming! :)

Pacat de unul; noroc cu altul!

Nu mai exista Finesse :( Scriam aici ca este firma mea de catering preferata pentru masa de pranz...
Am crezut initial ca este doar ceva temporar, am continuat sa sper, am injurat criza care face sa moara chiar si initiative de business misto, am ajuns la momentul in care m-am prins ca trebuie sa accept realitatea, am suferit cateva saptamani, am fost intr-o confuzie totala tot incercand sa gasesc un inlocuitor ok...

Dar iata azi pot declara: am gasit!
FruFru este noul meu preferat in materie de vegan/vegetarian lunch box! Ce sa mai zic de faptul ca la ei gasesc Innocent, my favourite smoothies :)

Pofta buna!

Reversed psychology

Iata ceva ce functioneaza la mine de fiecare data:

Vegan Tagine with Raisin Couscous

Scriam in postul anterior ca am facut un delicios tagine marocan. Fara alte introduceri, iata reteta :)

Ingredientele folosite...
...pentru tagine (toate cele de la BioGood si Plafar sunt bio):
- 2 linguri ulei masline special de gatit (Oliviers & Co.)
- 1 morcov mare, 1 ardei gras, 1 praz, 2 cartofi medii, toate taiate felii de cca. 5 mm grosime (BioGood)
- 1 ceapa medie taiata in 4 (BioGood)
- 3 linguri pasta de tomate (de la mamica mea)
- zeama de la 1 lamaie (BioGood)
- 1 lingurita rasa de condiment ras el hanout (de la nashu')
- 1 praf sare himalayana
- 1 bucata de cca. 1 cm de ghimbir curatata si tocata (BioGood)
- 3 catei usturori tocati (BioGood)
- 1 zucchini feliat si 5 rosii cherry taiate in jumatati (BioGood)
- o mana de mazare congelata (BioGood)
- 10-12 curmale taiate feliute (Plafar)
- 10-15 migdale crude zdrobite (Carrefour)
- 1 lingura miere (Plafar)
- cateva fire de coriandru si de patrunjel proaspete, tocate (Carrefour)

...pentru couscous:
- 1 cana mare de couscous (bio, de la Carrefour)
- 3 linguri ulei masline bio (Oliviers & Co.)
- o mana stafide (bio, de la Plafar)
- un praf sare himalayana (Plafar)

Timp necesar: 1 ora; portii: 4; dificultate: medie.

Mod de preparare:

In tagine-ul asezat pe aragaz la foc foarte mic se pune uleiul de masline si cand acesta s-a incins se aseaza pe rand feliile de morcov si ardei gras. Se pune capacul si se lasa vreo 5 minute.

In timpul acesta se pregateste un amestec din pasta de tomate, zeama de lamaie, sare, condimente si apa fiarta (cca. 1 cana mare). Se adauga in tagine feliile de cartofi, cele de praz si sferturile de ceapa si se toarna deasupra jumatate din amestecul facut. Se acopera si se lasa iar pe foc cca. 15 minute.

Este randul usturoiului, ghimbirului, feliilor de zucchini si rosiilor sa ajunga in tagine. Peste ele se adauga restul amestecului de condimente, lamaie si pasta de tomate. Totul se acopera si se lasa iar pe foc. Dupa 5-10 minute se adauga si mazarea congelata, feliile de curmale si migdalele si se lasa apoi iar pe foc inca 10-15 minute. Sosul nu trebuie sa scada de tot - e foarte bun cu couscous. Cu 1 minut inainte ca mancarea sa fie gata se adauga o lingurita de miere.

Couscous-ul se prepara foarte repede (cel putin acesta pe care l-am cumparat eu). Trebuie doar sa torni peste el o cantitate egala de apa fiarta in care ai pus un praf de sare si 2 linguri de ulei de masline, sa il amesteci, sa ii pui un capac si sa astepti cca. 5 minute pentru a se umfla. Cand e aproape gata se pune si ultima lingura de ulei, se mai amesteca putin si... gata. Pentru un gust mai interesant eu am adaugat inca de la inceput si stafide.

In farfurie, tagine-ul se serveste peste couscous cu putin patrunjel si coriandru proaspat deasupra.

Pregatiti-va sa va minunati de cat de bun e la fiecare imbucatura! :) Nutrilicios!!!

Surprize marocane de la nashu'

Sunt norocoasa! N-am nicio urma de indoiala! E drept ca foarte adesea norocul meu e din ala de si-l face omu' cu mana lui, dar tot drept e ca si destinul m-a ajutat scotandu-mi in cale oportunitati interesante si oameni misto.

Uite de exemplu in ce priveste gatitul... Cati au norocul de a-l avea drept nash (nash pe bune - adica omu' care ne-a casatorit pe mine si pe iubitu') pe Crazy Mother Cooker? Va dati seama ca asta vine la pachet cu tot soiul de avantaje, ca de exemplu ca eu m-am bucurat de cateva dintre retetele lui "signature", precum scoicile gratinate despre care povestea aici sau sushi-ul facut in casa a carui reteta o gasiti aici, inca dinainte sa devina publice pe blogul lui :)

Aseara dragul de nashu' alaturi de dragalasha de nasha ne-au facut o vizita si, cum nu ne mai vazusem inca dinainte de ziua mea de nastere, mi-au adus un cadou :) Norocoasa cum sunt, ce credeti ca am primit de la blogger-ul chef specializat in aventuri culinare exotice?

Ei bine, de la Emile Henry, unul dintre cele mai cunoscute branduri de ceramica pentru gatit, am acum un super tagine de culoarea antracitului: un vas din ceramica specific bucatariei traditionale marocane, care poate fi folosit direct pe flacara si are un capac tuguiat ce lasa aburul si caldura sa circule, astfel incat poti gati relativ usor niste mancaruri incredibil de gustoase! Mai mult decat atat, Crazy Mother Cooker mi-a adus si niste super condimente marocane, respectiv celebrul ras el hanout, ca sa pot face un tagine (si de data asta ma refer la un anumit fel de mancare) cat mai autentic!

Tot ce pot sa spun e un mare MULTUMESC nashilor mei inspirati si sa va dezvalui ca am gatit deja un tagine de legume cu ras el hanout la tagine, alaturi de un couscous cu stafide, si a iesit incredibil!!! Pun in curand reteta; pana atunci... o fotografie marturie :)

Creamy Mushroom Soup

Supa crema de ciuperci este una dintre mancarurile mele preferate. O comand aproape de fiecare data cand o gasesc in meniul unui restaurant bun, iar in Bucuresti, dintre toate cele pe care le-am gustat, le recomand cu maxim de extuziasm pe cea de la Mandragora (unde chef-ul Paul Peter Kopij a inventat o minunatie cu ciuperci shiitake) si pe cea de la French Bakery Le Restaurant (mai putin surprinzatoare, mai traditionala as zice, dar foarte gustoasa).

Ieri a fost insa pentru prima data cand am gatit supa crema de ciuperci acasa. Am luat reteta asta de pe youtube:


...dar sigur ca am modificat-o un pic pentru a o face vegana si mai pe gustul meu din punct de vedere al aromelor.
Ce-am schimbat:
- la calitul ciupercilor, in loc de unt am pus ulei de masline special pentru gatit
- in loc de zeama de pui am pus zeama de legume si nu doar 250 ml cum se spune in video, ci vreo 500 ml (si si-asa a iesit destul de groasa)
- am pus doar o crenguta de cimbru (nu un manunchi ca in imagini) si nu am lasat-o pana la finalul fierberii, pentru ca mi s-a parut ca ar da o aroma prea puternica ce ar risca sa o acopere pe cea a ciupercilor; dupa doar vreo 5 minute am scos-o (si ce dreptate am avut!)
- in loc de smantana normala am pus smantana si lapte de soia (in cantitati egale)

Rezultatul a fost unul demn de un bucatar-inventator (asa am gasit tradus chef in romana) - o supa delicioasa, care surprinde!

Culinaria France

M-am gandit sa va mai scriu despre un cadou primit de ziua mea (de aceasta data e de la finii mei - thanx & hugs D&A&T!!!). O super carte despre gastronomia franceza, cu fotografii de-ti lasa gura apa, si retete pe care vrei sa le-ncerci chiar in secunda aia, si descrieri ale minunatiilor culinare traditionale din fiecare zona a tarii, ca de exemplu cate tipuri de paine exista in Franta, si cate feluri de branzeturi de capra, cat despre vinuri ce sa mai vorbim :)...

Sigur, multe dintre retete sunt pentru omnivori (precum Coq Au Vin de Bourgogne sau Bas Rond de Lapin la Gaillarde), dar chiar si ele sunt superb de citit ca poezie gurmanda...

Am aflat ca de fapt cartea face parte dintr-o serie-ntreaga, numita Culinaria, pe care o puteti gasi si chiar comanda si voi aici.