Monoloagele veganului

Mexican Brunch

2010-11-14T14:26:00.006+02:00

Cand spui garbanzo, avocado, tomate, cebolla, queso, crema y tortilla spui TACOS. Vegetarian, por supuesto! Asta am mancat azi la brunch (pentru ca duminica nu reusesc aproape niciodata sa ma trezesc destul de devreme pentru micul dejun, si nici sa astept cuminte ora de pranz).

Tortilla (organica, din faina integrala, geniala) am avut pentru ca mi-am cumparat weekendul trecut cand am fost la Londra, din acelasi loc minunat despre care povesteam aici (daca nu gasiti si pe la noi, puteti face in casa - iata o reteta). 4-5 bucati pentru 2 persoane sunt de ajuns.

Garbanzo inseamna naut - se gasesc mai peste tot conserve cu boabe gata fierte (eu le-am luat de la superketul Nic, din Dorobanti, ca de altfel toate cumparaturile pentru aceasta reteta). Am folosit 1 conserva: am pus tot continutul la incalzit, iar dupa un clocot am luat vasul de pe foc, am scurs zeama si am adaugat peste boabe 1 catel de usturoi tocat, putin ulei de masline si zeama de lamaie.

In rest mai e nevoie de 1 avocado copt (curatat de coaja si taiat cubulete), 1 rosie (si ea taiata in cubulete), 1/3 ceapa (tocata marunt), 1 mana de cascaval ras (Hochland e foarte gustos si natural) si 1 cutiuta smantana (eu am luat bio, din gama aceea verde, Andechser, care se gaseste prin supermarketuri).

Toate ingredientele se pun in tortilla si tacos-ul e gata de infulecat!
Nutrilicios!!!

Special mushroom risotto

2010-10-10T15:46:00.005+03:00

Pentru cina de diseara pe care i-am pregatit-o lui iubitu' (el a fost plecat cateva zile din tara, asa ca trebuia sa fie un strop mai speciala) am ales un risotto de ciuperci.

Aceasta reteta este usoara, sofisticata, delicioasa, merge foarte bine cu vin rosu si deci e perfecta pentru o seara romantica.

Am folosit un mix de ciuperci de padure (se gaseste congelat in multe supermarketuri) si, pentru o nota deosebita, 5 palariute de shiitake mushrooms (sunt considerate o delicatesa - se gasesc pe net; mie mi-au fost aduse tocmai de la Londra de o prietena; sunt uscate, dar le pui in apa calda 20 de minute si devin ca cele proaspete; apa o folosesti apoi la mancare). Am mai folosit 1 ceapa medie tocata, ulei de masline (special pentru gatit, de la Oliviers&Co), 1 pahar de vin rosu, sare si piper, si bineinteles orez (integral, bio).

Am inceput cu ciupercile pe care le-am rumenit in putin ulei. Am adaugat apoi ceapa, am calit-o bine alaturi de ciuperci si am stins totul cu vin rosu (cat mai bun - preferabil acelasi pe care il aveti la masa), lasand sa fiarba putin pana a iesit tot acoolul si a ramas doar aroma. Am adaugat apoi orezul bine spalat, apa de la ciupercile shiitake (trebuie sa fie apa suficienta cat sa fiarba orezul), sare si piper, si am lasat pe foc mic (amestecand din cand in cand) vreo 40 de minute.

Rezultatul este incredibil! Shiitake dau un gust si mai pronuntat de ciuperci, usor afumat, iar alaturi de ceapa calita si restul ciupercilor stinse cu vin fac o mancare cu adevarat deosebita. Intr-o exceptie de veganism si pentru un plus de savoare, voi amesteca in orezul cremos si putin parmezan ras, pe care-l voi presara si deasupra, pentru decor. Abia astept sa ajunga iubitu' acasa :)

Easy peasy minty soup

2010-10-09T14:31:00.002+03:00

Azi am facut cea mai rapida si mai usoara supa crema! In doar 15 minute! De mazare cu menta!

Am folosit 1 ceapa, 1 punga de 450g de mazare congelata (eu le-am avut pe ambele bio), 1 cub de legume (tot bio), frunzele de pe 4 fire de menta, smantana (eu am pus de soia, bio, Provamel), putina sare (himalayana, ca-i mai sanatoasa) si piper. A! si apa - 750 ml.

Am pus apa la incalzit in fierbator (ca sa nu dureze prea mult), timp in care direct in oala de supa am tocat si inabusit ceapa. Peste ceapa am adaugat apoi mazarea, cubul de legume, sarea si apa fiarta. Le-am lasat sa clocoteasca vreo 8 minute. Apoi amestecul l-am pus in blender impreuna cu menta si smantana. Un pic de piper proaspat rasnit peste supa cremoasa si... gata! Nutrilicios!!!

Dip thoughts

2010-09-28T20:51:00.009+03:00

Pentru momentele cand aveti prieteni in vizita si vreti sa insotiti cu ceva nelipsitele beri, sau pentru cand pur si simplu aveti chef sa ciuguliti ceva in fata televizorului, nimic nu e mai potrivit ca un perfect dip - parerea mea...

Dip-urile nu-s deloc greu de facut (daca aveti un aparat bun in casa ca acesta pe care il am eu), sunt foarte gustoase, nepretentioase, iar - cu un pic de atentie la ingrediente - sunt si foarte sanatoase! In plus, ca un little guilty pleasure, ai senzatia la fiecare imbucatura ca... parca intingi in farfurie (ce mi-a zis mama intotdeauna ca nu-i frumos, da' ce eu recunosc ca mai fac uneori, pe ascuns, cand mancarea de acasa e fooooarte buna!)

Duminica trecuta eu asa mi-am petrecut amiaza - cu filme bune si dipping (si, rogu-va, nu va ganditi la prostii :))! Am avut niste zacusca de la Bacania Veche (facuta cu un pic de miere - o minunatie!), si moutabal si guacamole facute de mine in casa.

Moutabal - un fel de salata de vinete orientala - a luat un pic mai mult timp, pentru ca-i facut din vinete coapte, iar coacerea dureaza. Pentru mine si iubitu' n-am folosit decat 2 vinete medii, pe care le-am intepat cu o furculita din loc in loc si le-am lasat pe o plita pusa pe flacara de la aragaz (din cand in cand le-am intors, ca sa se faca bine pe toate partile).

Cat timp vinetele se coceau, mi-am pregatit restul ingredientelor:
- 2 linguri de tahini = pasta de susan cumparata de la Mega Image
- 3 linguri de suc de lamaie
- sare
- 1 catel de usturoi zdrobit bine (pana e aproape pasta)
Cand vinetele au fost coapte si moi le-am curatat de coaja, le-am lasat sa se racoreasca si le-am pus in mixerul meu minunat alaturi de toate celelalte ingrediente. Cateva apasari pe buton si moutabalul a fost gata. L-am servit cu putin ulei de masline si patrunjel deasupra, si l-am mancat cu bucati de paine neagra.

Guacamole e inca si mai simplu de facut - cu conditia sa ai in casa minim 2 avocado bine coapte (eu le cumpar cum le gasesc, adica verzi si tari, si le las la temperatura camerei cateva zile, pana sunt numa' bune).

Am taiat cele 2 avocado in jumatati (grija la samburele urias si tare) si am scos cu o lingura toata pulpa (ca sa scap de coaja). Am zdrobit apoi pulpa cu o furculita, pana a devenit aproape ca un piure (nu trebuie sa fie insa prea fin - e mai gustos sa gasesti din loc in loc bucatele intregi de avocado).

Separat am pus in robotelul meu minune:
- 5 rosii cherry (merge si jumatate de rosie taiata in bucati)
- frunzele de la 1 legatura de patrunjel (puteti pune si un pic de cilantro, daca aveti)
- zeama de la 1 lamaie
- sare si piper
- un pic de ardei iute
...si le-am taiat foarte fin.
Amestecul l-am pus peste pasta de avocado si... guacamolele a fost ready to dip. Incercati cu genialele tortilla chips bio de la Mega Image (multam Oana pentru pont!).
Nutrilicios!!!

Bacania Veche

2010-09-23T22:57:00.007+03:00

Cu mare drag anunt si eu deschiderea oficiala a Bacaniei Vechi a lui Marius Tudosiei!

Am avut bucuria de a merge si la deschiderea neoficiala, mai pentru cei de-ai casei, acum cateva saptamani si va spun cu mana pe inima ca-i un loc special, facut cu mult suflet si daruire, in care merita sa mergeti si sa va faceti cumparaturile. Au tot felul de bunatati de tip slow food (deh, cele mai multe non-vegane! sorici, si carne-n untura, si branzeturi care mai de care) si multa mancare naturala sau bio, toate intr-un decor cu aer un pic magic; despre bacan, ce sa mai vorbim - o placere sa stai la taclale cu el! Te cucereste cu povesti despre fiecare produs pe care-l are-n grija si cu pasiunea sincera care-i vibreaza-n ochi cand iti spune despre cum a gandit fiecare coltisor al locului!

Programul deschiderii oficiale Bacania Veche - de la bacan insusi citire il gasiti aici.

Pofta buna! Adresa Bacaniei Vechi este Str. Barbu Vacarescu nr. 49.

Marele castigator la Antena 1

2010-09-23T22:02:00.006+03:00

In fiecare joi seara la Antena 1 puteti vedea versiunea romaneasca a celebrului show Biggest Loser - Marele Castigator. M-am uitat in seara asta la prima emisiune si am fost socata de cat de mult imbatranesc kilogramele in plus - participantii sunt muuult mai tineri decat arata. O concurenta are doar 21 de ani - i-as fi dat si 40 cu usurinta...

Desi recunosc ca nu-mi prea place cum sunt expusi participantii pentru entertainment-ul general (e clar ca sunt obezi - nu-i prea OK ca-i arata mai non stop "la bustul gol" pe barbati sau "cu vedere la buric" pe doamne), eu una aplaud faptul ca Antena 1 a adus acest format si la noi. Marele Castigator reprezinta o modalitate in plus de a educa masele intru miscare si mancare sanatoasa (tot in grupul lor, pe Euforia, e show-ul lui Dr. Oz).

Bafta tuturor concurentilor! Sa castige cel care pierde cel mai mult!

Eat, Pray, Love

2010-05-26T08:36:00.003+03:00

O, ce veste minunata! Pe 13 august (15 octombrie in Romania) se lanseaza filmul facut dupa "Eat, Pray, Love" a lui Elizabeth Gilbert (cartea mea preferata de-un an incoace). In rolul lui Liz este Julia Roberts, pe Felipe il joaca my all time favorite actor, Javier Bardem, iar unul din producatori este Brad Pitt :)
Trailerul arata amazing! Il puteti vedea si voi aici.
Ura!

7 days DETOX in Bodrum

2010-05-25T08:11:00.009+03:00

Atentie! Postul asta nu este pentru cei sfiosi :)

Cand scriu aceste randuri sunt in Bodrum, la un centru de detoxifiere (nu dezintoxicare:)). Mi-am programat aceasta experienta inca in urma cu cateva luni, cand imi propusesem ca luna mai sa fie una raw vegan - mi s-a parut atunci finalul perfect pentru cele 4 saptamani de provocare. Chiar daca regimul raw nu m-a tinut, la centru tot m-am dus. Si iata-ma, deci, in plina dieta detox!

Ce fac aici? Pai... vreme de 7 zile nu mananc. Nimic. Nici macar fructe, nici macar legume, nici macar o... aluna :)

As zice ca-i ca un post negru, numai ca beau! Mult! Zilnic vreo 4 litri de apa alcalina (cu ph-ul foarte ridicat de cca. 10 - daca va veti uita pe sticlele de apa plata veti vedea ca au in jur de 7), cam 1 litru de supa clara (zeama in care-au fiert legumele, plina de minerale), si vreo 5 sucuri fresh de fructe sau legume (nu va inchipuiti insa vreun smoothie delicios - shake-urile de aici sunt gandite sa fie in primul rand sanatoase, facute din suc foarte mult indoit cu apa, si amestecat fie cu psyllium husk, fie cu bentonite clay, ingrediente menite sa curete organismul).

Iau astfel pauza de digestie, permitandu-i corpului sa se purifice, sa-si intareasca sistemul imunitar, sa se relaxeze in interior... Sunt in a 4-a zi deja si ma simt bine, considering... Dar asta pentru ca am stiut exact la ce sa ma astept si pentru ca am venit pregatita sufleteste. Locul nu e vreun pampering spa - vorbim de un centru de sanatate, nu un resort de lux.

Programul e de-a dreptul militaresc - oamenii de aici se tin scai de tine, asa ca, practic, you can run, but you cannot hide! Sigur, pana la urma nu te poate nimeni obliga sa respecti programul cu strictete, dar daca nu te tii de el... de ce-ai mai venit?! La cat de dificil e, macar sa obtii maximum de eficienta!

Trezirea e la 8 dimineata, iar la fiecare ora si jumatate ai ceva de facut. Nu-i timp de leneveala. Sunt cca. 3 ore de miscare pe zi (spre norocul meu - yoga), exercitii de respiratie, meditatie, sauna vreo 40 de minute, discutii si filme despre nutritie sanatoasa. Din cand in cand mai ai parte de: vitamina C in vena (la propriu - faci perfuzie cu vitamina C), liver flush (o combinatie apoteotica de ghimbir, usturoi, ulei de masline si zeama de lamaie)...

Cea mai frumoasa parte a programului zilnic e masajul - 1 ora de rasfat in care poti opta pentru aromatherapy, Bali, Thai sau masaj medical. Iar in timpul care-ti ramane la dispozitie intre activitatile din program mai poti sta la soare langa piscina, poti merge 10 minute pana la mare, sau trage o fuga in satucul de langa. Iesirile din centru nu sunt insa recomandate - mirosurile de mancare de la tavernele de la mal plutesc prin aer si postul cu sucuri devine si mai chinuitor.

Cel mai ingrozitor moment al zilei este... well... clisma. Nu exista program serios de detox fara macar o clisma zilnic (spun "macar" pentru ca in trecut chiar si la acest centru se faceau 2 pe zi!). Pentru ca lucrurile sa fie si mai interesante, in a 4-a zi de detox - dap, pentru mine chiar azi :( - ai parte de ceea ce se numeste "hydro colon": o curatire mai in forta, foarte eficienta se pare...

Dupa 7 zile te intorci acasa cu organismul purificat, mai sanatos si mai suplu. Detoxifierea are o multime de beneficii pentru intreg corpul - puteti citi mai mult aici.

La fel de benefic insa, odata cu detoxifierea corpului, datorita mediului linistit, simplitatii locului si oamenilor care lucreaza aici si care vibreaza cu energie pozitiva (special thanks for Melek & Mirey), se intampla si un mind detox. Pentru oamenii care vin la centru cu inima deschisa, grijile incep sa paleasca, problemele care mai ieri pareau vitale devin ridicole, valorile se reaseaza pe un fagas mai normal...

La finalul programului realizezi de fapt un lucru foarte important, care apare aproape subliminal in centru, sub forma unei taieturi din ziar prinsa cu piuneze pe-un oarecare panou de pluta:

"It's amazing how full of shit we are..."

P.S. Sunt nenumarate astfel de centre in Europa si in lume; eu sunt aici.

Where I draw the line

2010-05-25T07:31:00.003+03:00

Se apropie sfarsitul lunii mai, luna in care imi propusesem in urma cu ceva timp aici ca voi manca raw vegan. Cum m-am descurcat? Pai hai sa vedem...

N-am inceput chiar pe 1 mai, ca era weekend si sarbatoare. Si nici pe 2 mai, ca pe 3 trebuia sa merg intr-un business trip pan' la Sighisoara unde stiam ca nu voi putea manca raw, deci n-avea niciun sens...

Pe 4 am inceput in forta: salate, smoothies, guacamole, gazpacho, pana si desert (o crema de caju)... Dar m-am oprit sambata pe 8 mai, cand impreuna cu iubitu' am fost parinti de weekend - adica am avut-o 2 zile la noi pe Deea, finutza noastra cuminte, frumoasa si desteapta, care are 5 anisori :)

I-o spune Deea salatei "mancarea printilor" (bravo mamei ei, care o invata sa mananace sanatos inca de mica!), dar cum totusi nu puteam sa pun copilu' la dieta mea raw vegan, am adoptat eu dieta ei. Oricum a fost vegetariana, micuta - carne n-a vazut deloc tot weekendul si nici nu cred ca i-a simtit lipsa.

Din 10 mai tot on&off am fost... Ceea ce se cheama ca de fapt am ramas tot vegan/vegetarian.... Se pare ca asta mi-e limita in materie de nutritie sanatoasa. Iertare Ina (a ei a fost provocarea de 4 saptamani de raw food pe care am acceptat-o in urma cu cateva luni) - am incercat, dar... nu e pentru mine. Sunt totusi prea gurmanda pentru asta ;)

Povestea insa nu se opreste aici. Revin indata cu ceva interesant :)

Jamie Oliver at TED

2010-04-12T00:22:00.003+03:00

Incredibile informatii in discursul lui Jamie la TED. Stiati ca "our children will live lives 10 years shorter than us because of what they eat"?. Sau ca "diet related diseases are the biggest killer right now"?
Please watch Jamie's speech:

New books, new recipes

2010-04-11T22:44:00.008+03:00

Cartile mele de bucataras vegetarian se inmultesc pe zi ce trece :)

De la sorelina mea am primit cea mai tare carte de bucatarie vegetariana - un must have pentru orice veggie cook care se respecta! E plina de retete super yummy insotite de niste poze care te fac sa-ti vina cheful de gatit imediat! O puteti cumpara si voi de pe net, de aici de exemplu.

Pe langa cele peste 300 de idei de bucatarit, cartea explica in ce consta un regim vegetarian sanatos, prezinta toate grupele de alimente din dieta unui vegetarian si da detalii despre efectele benefice ale acestor alimente.

Eu am facut deja din ea reteta de guacamole de la pagina 184. N-am poze pentru ca a iesit asa de buna incat am mancat tot inainte sa apuc sa iau aparatul de fotografiat :)

De la prietenii mei Ioana si Cata am acum o carte numai si numai cu supe... crema :) Mi-au adus-o de la Paris, pentru ca stiu cat de innebunita sunt dupa astfel de supe! Ce-i foarte interesant la cartea asta este ca aproape fiecare supa vine cu o reteta de baza si alte 4 variante.

Eu am gatit de exemplu supa de dovleac (in franceza "veloute de potiron"), care mi-a demonstrat ca poate fi foarte usor modificata la gust (desi ramane la fel de delicioasa) daca-i adaug ori smantana (de soia i-am pus eu - o vedeti mai jos), ori lapte de cocos (pentru o varianta thai), ori avocado, ori scortisoara...

Paste linistit!

2010-04-03T15:58:00.006+03:00

Pentru cei mai multi postul nici n-a existat. Pentru unii el se termina azi. Pentru mine - si vegani in general - mancarea asa-numita "de post" este mancarea normala.

Sigur ca voi sarbatori Pastele, dar desigur ca nu mancand miel (pe el il las sa... pasca linistit). Pregatesc drob de zucchini, salata de vinete, supa crema de dovleac, chiftelute de cartofi si tofu cu salata de spanac si patrunjel, iar ca desert prajitura cu banane. Poate ca nu-i foarte traditional romanesc, dar fara carne de la un animalut sacrificat parca e mult mai in spiritul acestei sarbatori...

Sarbatori cu pace tuturor!

Dieta japoneza sau... dezlegare la peste!

2010-03-28T10:46:00.015+03:00

Cu o bucatarie recunoscuta in intreaga lume ca una dintre cele mai sanatoase, cu folosirea unei mari varietati de ingrediente, dintre care foarte multe aflate pe lista "superfoods" (alimente cu proprietati extraordinare pentru sanatate) si o viata activa cu mers pe bicicleta si multa... munca, japonezii sunt oamenii care traiesc cel mai indelungat si cel mai sanatos din lume. As simple as that.

Japonia este tara in care populatia are cea mai mare speranta de viata (85 de ani la femei). Ceea ce este chiar si mai important - batranii lor traiesc mult mai mult fara sa aiba nevoie de ajutor; 75 de ani este media de la care varstnicii incep sa aiba probleme de sanatate semnificative si eventual nevoie de asistenta. Iar ca si cum n-ar fi de ajuns, japonezii mai au si cel mai mic procent de obezi din lume: 3% (vs. 11% la francezi sau 32% la americani).

Toate aceste lucruri le-am aflat special pentru plecarea mea la Tokyo, Kyoto si Osaka, de la Naomi Moriyama, autoarea cartii "Japanese women don't get old or fat", o replica la mult mai cunoscuta "French women don't get fat" (recent am dat si de un articol foarte interesant pe baza cartii ei - il gasiti aici). Tot asa am aflat si care sunt pilonii dietei japoneze:
- legumele si verdeturile - cu accent extraordinar pe sea vegetables - adica alge
- orez alb - sau mai sanatosul orez brun
- soia - tofu, miso, pastai sau sos
- taitei (noodles) - soba, udon, ramen sau somen
- ceai
- fructe
Faina si painea nu exista pentru japonezi. Carnea de vita sau pui este considerata mai degraba un condiment. Oul nu e folosit decat in anumite mancaruri. Din dieta lactatele lipsesc in totalitate si sunt inlocuite cu minunata soia si incredibila tofu.

Cu toate acestea n-am plecat plina de speranta in Japonia in ce priveste regimul meu de viata vegan. Ba chiar, foarte sincer, nu mi-am facut niciun fel de iluzie ca voi putea fi avea un animal product free diet in cele 10 zile petrecute acolo. Si asta pentru ca daca spui Japonia spui... peste.

Nu doar bucataria, ci intreaga cultura a acestei tari e profund legata de peste. Japonezii sunt o natie insulara (stiati ca Japonia e formata din 6852 de insule?) si, cum citeam mai demult pe site-ul BBC: "of all the island nations on Earth, there is, perhaps, none quite so obsessed by fish as Japan. Whether for food or entertainment, fish are at the very core of Japanese identity".

Pestele este omniprezent in mesele japoneze (pana si in micul dejul!), iar bucatarii adevarati sunt judecati in arta lor cu precadere dupa maiestria pe care o dovedesc in modul de pregatire a... pestelui. Ca vorbim de forma sa cea mai pura sashimi (practic felii de peste crud), de arhi-cunoscutul sushi (orez fiert cu peste) sau de dashi, supa pe care japonezii o folosesc in mai toate mancarurile, chiar si cele aparent vegane, si care contine extras de... peste (bonito), este foarte greu sa te tii departe de acest ingredient.

Obsesia japonezilor are insa si o parte cat se poate de pozitiva: nicaieri nu gasesti peste mai proaspat si mai bun ca in Japonia. Asa ca daca esti vegan ca mine, genul care nu-ti repugna ideea de a manca produse animale ci doar ai ales sa nu le mananci din ratiuni de sanatate, atunci Japonia este cu siguranta tara in care merita sa faci exceptie de la veganism si sa-ti acorzi, asa cum eu insami am facut, "dezlegare la peste".

Posturile despre Japonia sunt abia la inceput, so... stay tuned :) Iertare de pauza lunga; nu-i de la jet lag - nici macar mie nu-mi ia asa mult timp sa-mi revin. E de la multa treaba la birou si evenimente profesionale extraordinare care meritau onorate ca atare.
Dar... I'm back!

Back from Japan

2010-03-16T14:02:00.004+02:00

Uite c-am facut-o si pe asta: calatoria mult visata in Japonia! Multe sunt de povestit - si promit s-o fac deindata ce ma dezmeticesc un pic - intotdeauna sufar teribil din cauza jet lag-ului :(

Pana atunci, cum vreme de 9 zile am mancat numai cu bete, m-am gandit ca ar fi numerit un tutorial despre "how to use chopsticks". Eu am invatat sa le folosesc in Londra, acum vreo 12 ani. De perfectionat am reusit acum vreo 7 ani in Coreea de Sud - o tara unde betele cele mai folosite sunt din inox (adica foarte alunecoase si foarte grele - daca reusesti sa mananci cu ele, cu orice altceva ti se pare floare la ureche). Acum in Japonia am invatat mult despre eticheta ceruta de folosirea betelor...

Iata mai jos cel mai bun tutorial pe care l-am gasit pe net. Pe curand! sau Dewa kore de :)

Chinese:
How To Use Chopsticks

Jamie Oliver's Eat To Save Your Life show

2010-03-04T21:43:00.004+02:00

Plec cateva zile, dar va las pe maini bune: ale lui Jamie. Si cu ceva food for thought. Multam, sorelina, pentru link!

Restul emisiunii il gasiti aici.

Pe curand!

Call to arms

2010-03-02T21:30:00.006+02:00

Cand e vorba de corpul lor, in general femeile sunt obsedate de marimea fundului si celulita de pe coapse. Personal, mie mult mai importante mi se par bratele. Pentru ca sunt mai aproape de nivelul ochilor privitorului, mai usor de observat din cauza gesturilor si mai greu de ascuns in haine. Si astfel tradeaza imediat nivelul tonifierii intregului corp.

Sa aveti bratele frumos definite, cu umeri fermi si spate tonifiat, nu-i treaba usoara (mai ales daca ati depasit anii adolescentei). Cum se apropie vara (mai sunt doar 3 luni!), daca vreti sa purtati rochite cu bretele si bluze fara maneci, ar fi bine sa treceti ca si mine la treaba!

In cautarea retetei perfecte, am gasit azi un articol pe site-ul CNN despre sotia presedintelui SUA, Michelle Obama, ale carei brate tonifiate au devenit trademark si "a source of inspiration". Articolul se numeste "How to get Michelle Obama's toned arms" si il puteti citi si voi aici. Contine sfaturi de la nutritionisti si antrenori personali celebri.

De la iubitu' am insa o solutie mult mai simpla - nimic revolutionar, ci... the good old push-ups: flotarile din scoala generala! El face zilnic 20-30, de vreo 2 ani. Din ianuarie am inceput si eu in fiecare dimineata (imi iau mai putin de 1 minut) si rezultatele clar se vad. In prima saptamana n-am reusit decat 3 flotari pe zi, dar azi am ajuns la 8-10. Uitati mai jos un filmulet despre cum se executa corect flotarile in genunchi (mai potrivite pentru fete). Spor la treaba!

Citatu' saptamanii

2010-03-01T18:48:00.003+02:00

“The animals of the world exist for their own reasons. They were not made for humans any more than black people were made for white, or women created for men.”
Alice Walker

Vino, mama, sa ma vezi...

2010-02-26T18:59:00.003+02:00

...la spitalul de obezi. Asa se intituleaza un articol aparut ieri in presa.

Ca sa citez din introducerea articolului, un reporter al "Jurnalului National" (felicitari Viorel Ilisoi) s-a internat incognito la Institutul National de Endocrinologie "C. I. Parhon" ca sa afle mai multe despre obezitate si sa scrie despre această maladie şi despre victimele ei. Aceasta experienta a reporterului, el insusi obez, s-a materializat într-o marturie - una extrem de sincera si frumos scrisa.

O puteti citi (si chiar va rog sa o faceti) si voi aici. Bravo Jurnalul pentru ca promoveaza astfel de subiecte si altfel de scriitura. Multam Ralu pentru link :)

Citatu' saptamanii

2010-02-25T14:12:00.003+02:00

Dr. Oz show on Euforia TV

2010-02-24T13:34:00.005+02:00

De luni, in fiecare seara de la 10 p.m., pe Euforia TV a inceput difuzarea unui show care in America face senzatie inca din septembrie anul trecut: The Dr. Oz Show.

Doctorul Oz (chiar asa il cheama: Mehmet Oz, fiul unei familii de imigranti turci) este un excelent chirurg cardiovascular american, cu un CV impresionant, care a devenit cunoscut si iubit in lumea intreaga datorita aparitiilor sale in emisiunea celebrei Oprah (al carei show il puteti vedea tot pe Euforia, de la 11 p.m.). El si-a luat pare-se ca misiune educarea natiei americane in ce priveste sanatatea. Tough job, but somebody's gotta do it!

Datorita succesului pe care l-a inregistrat cu aparitiile sale la Oprah, doctorul a reusit sa capete propriul sau show - o decizie foarte inteleapta din partea producatorilor, pentru ca acest om are o abordare foarte proaspata si digerabila, care chiar are sanse sa schimbe ceva in mentalitatea americanului de rand atat de iubitor de junk food. Emisiunea lui Dr. Oz e tot ce ti-ai putea dori de la un show despre sanatate: desi se discuta teme serioase, totul e distractiv si amuzant, informatia e spusa simplu (nu in jargon), scurt si la obiect, sunt date foarte multe sfaturi practice, raspunsuri la intrebari dintre cele mai jenante si cate si mai cate.

Mai sus gasiti o frantura din emisiunea de aseara, in care Dr. Oz il convinge pe un cowboy cat se poate de carnivor sa accepte pentru 28 de zile o dieta vegana! :)

Felicitari Euforia TV pentru aducerea acestui show foarte ultil!

Japan, coming soon on this blog!

2010-02-20T11:55:00.007+02:00

E batut in cuie: in prima jumatate a lunii martie merg in Japonia!!! 8 zile intregi de traveling cu iubitu' in Tokyo, Kyoto si Osaka!!

Ca un (gourmet) traveler care se respecta :), am inceput deja documentarea!

In primul rand am intrebat cunoscutii care au fost deja in aceasta tara si am primit niste sfaturi foarte utile, ca de exemplu cam in ce zona ar trebui sa stam in Tokyo pentru a fi aproape de orice sau cat de important e un ghid de conversatie (arigato gozaimas, Roxana).

Pe youtube am gasit emisiunea lui Anthony Bourdain despre Japonia (o puteti vedea si voi aici); mi-a placut la nebunie ca in calatoria lui l-a avut ca ghid pe Morimoto, unul dintre cei mai faimosi chefs japonezi, a carui carte The New Art of Japanese Cooking o am si eu acasa, primita in dar de la o prietena draga (multam, Ioana). Abia astept sa ma bucur si eu in Tokyo de soba noodles sau (intr-o exceptie de veganism) de sushi la Sukiyabashi Jiro, rumored to have the best sushi in the world. Iar in Kyoto, mi-e pofta deja de cina kaiseki de la Hiiragiya Ryokan (cel mai bun han traditional japonez din Kyoto, unde de altfel a stat si Bourdain).

Din aeroportul de la Bruxelles mi-am cumparat un ghid foarte bun din care am aflat tot felul de reguli de eticheta japoneza, ca de exemplu ca e foarte urat sa-ti sufli nasul cu alti oameni de fata, ca e musai sa te descalti cand intri intr-o casa (sau intr-un ryokan) sau ca trebuie sa fii foarte atent ce anume din mancarea de pe un platou atingi cu betigasele, pentru ca - odata atinsa - mancarea trebuie si mancata :)

Inarmata cu toate aceste informatii, ma simt destul de pregatita de drum! So, Japan, we're coming! :)

Pacat de unul; noroc cu altul!

2010-02-19T11:59:00.005+02:00

Nu mai exista Finesse :( Scriam aici ca este firma mea de catering preferata pentru masa de pranz...
Am crezut initial ca este doar ceva temporar, am continuat sa sper, am injurat criza care face sa moara chiar si initiative de business misto, am ajuns la momentul in care m-am prins ca trebuie sa accept realitatea, am suferit cateva saptamani, am fost intr-o confuzie totala tot incercand sa gasesc un inlocuitor ok...

Dar iata azi pot declara: am gasit!
FruFru este noul meu preferat in materie de vegan/vegetarian lunch box! Ce sa mai zic de faptul ca la ei gasesc Innocent, my favourite smoothies :)

Pofta buna!

Reversed psychology

2010-02-16T10:53:00.001+02:00

Iata ceva ce functioneaza la mine de fiecare data:

Vegan Tagine with Raisin Couscous

2010-02-14T21:39:00.008+02:00

Scriam in postul anterior ca am facut un delicios tagine marocan. Fara alte introduceri, iata reteta :)

Ingredientele folosite...
...pentru tagine (toate cele de la BioGood si Plafar sunt bio):
- 2 linguri ulei masline special de gatit (Oliviers & Co.)
- 1 morcov mare, 1 ardei gras, 1 praz, 2 cartofi medii, toate taiate felii de cca. 5 mm grosime (BioGood)
- 1 ceapa medie taiata in 4 (BioGood)
- 3 linguri pasta de tomate (de la mamica mea)
- zeama de la 1 lamaie (BioGood)
- 1 lingurita rasa de condiment ras el hanout (de la nashu')
- 1 praf sare himalayana
- 1 bucata de cca. 1 cm de ghimbir curatata si tocata (BioGood)
- 3 catei usturori tocati (BioGood)
- 1 zucchini feliat si 5 rosii cherry taiate in jumatati (BioGood)
- o mana de mazare congelata (BioGood)
- 10-12 curmale taiate feliute (Plafar)
- 10-15 migdale crude zdrobite (Carrefour)
- 1 lingura miere (Plafar)
- cateva fire de coriandru si de patrunjel proaspete, tocate (Carrefour)

...pentru couscous:
- 1 cana mare de couscous (bio, de la Carrefour)
- 3 linguri ulei masline bio (Oliviers & Co.)
- o mana stafide (bio, de la Plafar)
- un praf sare himalayana (Plafar)

Timp necesar: 1 ora; portii: 4; dificultate: medie.

Mod de preparare:

In tagine-ul asezat pe aragaz la foc foarte mic se pune uleiul de masline si cand acesta s-a incins se aseaza pe rand feliile de morcov si ardei gras. Se pune capacul si se lasa vreo 5 minute.

In timpul acesta se pregateste un amestec din pasta de tomate, zeama de lamaie, sare, condimente si apa fiarta (cca. 1 cana mare). Se adauga in tagine feliile de cartofi, cele de praz si sferturile de ceapa si se toarna deasupra jumatate din amestecul facut. Se acopera si se lasa iar pe foc cca. 15 minute.

Este randul usturoiului, ghimbirului, feliilor de zucchini si rosiilor sa ajunga in tagine. Peste ele se adauga restul amestecului de condimente, lamaie si pasta de tomate. Totul se acopera si se lasa iar pe foc. Dupa 5-10 minute se adauga si mazarea congelata, feliile de curmale si migdalele si se lasa apoi iar pe foc inca 10-15 minute. Sosul nu trebuie sa scada de tot - e foarte bun cu couscous. Cu 1 minut inainte ca mancarea sa fie gata se adauga o lingurita de miere.

Couscous-ul se prepara foarte repede (cel putin acesta pe care l-am cumparat eu). Trebuie doar sa torni peste el o cantitate egala de apa fiarta in care ai pus un praf de sare si 2 linguri de ulei de masline, sa il amesteci, sa ii pui un capac si sa astepti cca. 5 minute pentru a se umfla. Cand e aproape gata se pune si ultima lingura de ulei, se mai amesteca putin si... gata. Pentru un gust mai interesant eu am adaugat inca de la inceput si stafide.

In farfurie, tagine-ul se serveste peste couscous cu putin patrunjel si coriandru proaspat deasupra.

Pregatiti-va sa va minunati de cat de bun e la fiecare imbucatura! :) Nutrilicios!!!

Surprize marocane de la nashu'

2010-02-14T15:17:00.008+02:00

Sunt norocoasa! N-am nicio urma de indoiala! E drept ca foarte adesea norocul meu e din ala de si-l face omu' cu mana lui, dar tot drept e ca si destinul m-a ajutat scotandu-mi in cale oportunitati interesante si oameni misto.

Uite de exemplu in ce priveste gatitul... Cati au norocul de a-l avea drept nash (nash pe bune - adica omu' care ne-a casatorit pe mine si pe iubitu') pe Crazy Mother Cooker? Va dati seama ca asta vine la pachet cu tot soiul de avantaje, ca de exemplu ca eu m-am bucurat de cateva dintre retetele lui "signature", precum scoicile gratinate despre care povestea aici sau sushi-ul facut in casa a carui reteta o gasiti aici, inca dinainte sa devina publice pe blogul lui :)

Aseara dragul de nashu' alaturi de dragalasha de nasha ne-au facut o vizita si, cum nu ne mai vazusem inca dinainte de ziua mea de nastere, mi-au adus un cadou :) Norocoasa cum sunt, ce credeti ca am primit de la blogger-ul chef specializat in aventuri culinare exotice?

Ei bine, de la Emile Henry, unul dintre cele mai cunoscute branduri de ceramica pentru gatit, am acum un super tagine de culoarea antracitului: un vas din ceramica specific bucatariei traditionale marocane, care poate fi folosit direct pe flacara si are un capac tuguiat ce lasa aburul si caldura sa circule, astfel incat poti gati relativ usor niste mancaruri incredibil de gustoase! Mai mult decat atat, Crazy Mother Cooker mi-a adus si niste super condimente marocane, respectiv celebrul ras el hanout, ca sa pot face un tagine (si de data asta ma refer la un anumit fel de mancare) cat mai autentic!

Tot ce pot sa spun e un mare MULTUMESC nashilor mei inspirati si sa va dezvalui ca am gatit deja un tagine de legume cu ras el hanout la tagine, alaturi de un couscous cu stafide, si a iesit incredibil!!! Pun in curand reteta; pana atunci... o fotografie marturie :)

Creamy Mushroom Soup

2010-02-13T23:42:00.005+02:00

Supa crema de ciuperci este una dintre mancarurile mele preferate. O comand aproape de fiecare data cand o gasesc in meniul unui restaurant bun, iar in Bucuresti, dintre toate cele pe care le-am gustat, le recomand cu maxim de extuziasm pe cea de la Mandragora (unde chef-ul Paul Peter Kopij a inventat o minunatie cu ciuperci shiitake) si pe cea de la French Bakery Le Restaurant (mai putin surprinzatoare, mai traditionala as zice, dar foarte gustoasa).

Ieri a fost insa pentru prima data cand am gatit supa crema de ciuperci acasa. Am luat reteta asta de pe youtube:

...dar sigur ca am modificat-o un pic pentru a o face vegana si mai pe gustul meu din punct de vedere al aromelor.
Ce-am schimbat:
- la calitul ciupercilor, in loc de unt am pus ulei de masline special pentru gatit
- in loc de zeama de pui am pus zeama de legume si nu doar 250 ml cum se spune in video, ci vreo 500 ml (si si-asa a iesit destul de groasa)
- am pus doar o crenguta de cimbru (nu un manunchi ca in imagini) si nu am lasat-o pana la finalul fierberii, pentru ca mi s-a parut ca ar da o aroma prea puternica ce ar risca sa o acopere pe cea a ciupercilor; dupa doar vreo 5 minute am scos-o (si ce dreptate am avut!)
- in loc de smantana normala am pus smantana si lapte de soia (in cantitati egale)

Rezultatul a fost unul demn de un bucatar-inventator (asa am gasit tradus chef in romana) - o supa delicioasa, care surprinde!

Culinaria France

2010-02-13T09:17:00.006+02:00

M-am gandit sa va mai scriu despre un cadou primit de ziua mea (de aceasta data e de la finii mei - thanx & hugs D&A&T!!!). O super carte despre gastronomia franceza, cu fotografii de-ti lasa gura apa, si retete pe care vrei sa le-ncerci chiar in secunda aia, si descrieri ale minunatiilor culinare traditionale din fiecare zona a tarii, ca de exemplu cate tipuri de paine exista in Franta, si cate feluri de branzeturi de capra, cat despre vinuri ce sa mai vorbim :)...

Sigur, multe dintre retete sunt pentru omnivori (precum Coq Au Vin de Bourgogne sau Bas Rond de Lapin la Gaillarde), dar chiar si ele sunt superb de citit ca poezie gurmanda...

Am aflat ca de fapt cartea face parte dintr-o serie-ntreaga, numita Culinaria, pe care o puteti gasi si chiar comanda si voi aici.

Masa de pranz

2010-02-12T07:52:00.005+02:00

Saptamana asta am avut mult de treaba. Prea mult, as zice. Iar asta a venit la pachet ca de obicei cu o portie zdravana de stres si cel putin in cazul meu si cu o pofta de mancare exagerata...

Pe stres l-am diminuat cat am putut cu yoga (cred ca as fi reusit chiar sa-l elimin daca as fi ajuns si pe la sala, la un cardio intensiv, dar cine mai poate cardio dupa 12 ore de birou...). Cu munca si pofta de mancare nu prea am avut ce face - nu scapi de ele decat... muncind/mancand :)

La pranz m-au ajutat La Mama si Snack Attack. De la La Mama se comanda si prin quicky.ro si au un meniu destul de maricel de preparate de post super gustoase. Eu va recomand iahnia de fasole sau tocanita de ciuperci cu mamaliguta, portie mare :) La Snack Attack din pacate trebuie musai sa ajungi, ca nu stiu sa aiba delivery service, dar cel putin in Bucuresti au foarte multe locatii, pozitionate in general pe langa zone cu birouri. Ieri mi-am luat supa crema de telina si fasole batuta si sandwich de humus cu ardei copt - foarte bun!

Daca mai stiti locuri unde poti comanda bun, sanatos si satios pentru pranz (mancare vegana/de post), puneti va rog frumos un comment. Nici saptamana viitoare nu se anunta mai relaxata.

Casa de Tango

2010-02-10T13:30:00.003+02:00

Dragii mei profesori de tango, Andreea si Andrei, tocmai isi deschid un nou studio, cu un nou concept.

Casa de tango, despre care puteti citi mai mult aici, va fi incepand cu 15 februarie locul in care veti putea face cursuri de tango argentinian si de actorie.

Eu va recomand aceasta experienta cu mare entuziasm! Tango-ul este un dans incredibil, iar profesorii mei sunt chiar geniali - foarte buni si... foarte rabdatori :)

Deviza saptamanii

2010-02-09T23:08:00.004+02:00

Am cumparat multa ciocolata din Belgia. Cica pentru prietenii care vin in vizita... Cu ninsorile astea prieteni in vizita n-au prea venit, si totusi azi m-am uitat in ultima cutie si... nada. Oops!

Trufele din Bruxelles

2010-02-07T12:02:00.016+02:00

In micuta si voioasa mea familie de doua persoane s-a impamantenit deja obiceiul de a ne sarbatori aniversarile cu o mini-vacanta. In felul asta stim sigur ca facem ceva special de fiecare data si ca ne oferim un cadou de neuitat: calatoria in sine.

Plecam intotdeauna in ianuarie, de ziua mea, in martie, cand ne aniversam data casatoriei, in iunie, cand ne serbam nunta, si in septembrie, cand e ziua lui iubitu'. Incercam sa mergem in locuri in care macar unul dintre noi n-a mai fost, ca sa avem bucuria descoperirii, sau in orasele preferate de care nu ne saturam niciodata (Paris, Londra, New York - ca pe cutiile de parfum :)) si unde cautam noi lucruri care sa ne surprinda (si - spre cinstea celor 3 orase - reusim de fiecare data).

Weekendul trecut, de ziua mea, am fost la Bruxelles. A fost solutia lui iubitu' dupa ce a picat prima varianta, Istanbulul (unde am aflat ca urmau sa plece prietenii nostri buni, carora n-am vrut sa le transformam weekendul romantic mult-asteptat in vacanta cu gasca). Bruxelles pentru ca nu mai fusesem niciunul dintre noi niciodata, pentru ca sunt niste curse de avion super bune (plecare dimineata devreme si intoarcere seara tarziu, astfel incat poti profita de weekend in intregime) si pentru ca orasul e o excelenta destinatie gourmet perfect potrivita pentru momente aniversare.

Ne-am cazat (si ce mult ne-a placut!) la Be Manos, un design boutique-hotel family owned situat foarte aproape de zonele interesante dpdv turistc din capitala Belgiei. Ne-am amuzat sa vedem ca toata camera noastra era decorata cu fotografiile unui cuplu in care ea era... foarte insarcinata - ne-am intrebat daca nu cumva si aici cineva ne face o aluzie (iubitu' si cu mine n-avem inca porniri parintesti, lucru care ii intriga oarecum pe mai toti prietenii nostri cu copii). In finala Be Manos s-a batut cu Hotel Cafe Pacific, pe care l-am si vazut in preumblarile noastre si e si el foarte bine pozitionat, deci poate fi o alternativa reusita.

Bruxelles ne-a dat pe spate la capitolul restaurante. Am fost in 4 locuri si toate ne-au placut la nebunie (nota: cum acest blog este unul de gourmet travelling, I'm not talking budget restaurants; experienta culinara pe care aceste restaurante o ofera merita insa - dupa parerea noastra de impatimiti aventurieri culinari - toti banii). Ele sunt rezultatul cercetarilor asidue ale lui iubitu' si... doamne, baby, bine le-ai mai gasit!

Primul este rastaurantul hotelului: Be Lella, unde (desi locuiam in hotel) abia am gasit o masa la pranz. Locul e foarte bine cotat si deci o rezervare e binevenita.

Felurile vegetariene sunt clar in minoritate in meniul casei, dar ele exista si sunt minunate. Noi am luat Crusty Brie and caramelised Pears with Balsam Sauce si Pan fried Zucchini stuffed with cheese over diced Tomatoes ca starter, iar la main course am ales ceva din meniul lor special: o reteta cu melanzane eu, si o reteta de paste cu ciuperci si vin iubitu'...

Urmatorul restaurant in care-am mers e ideal pentru o cina romantica. Localul se numeste Bleu de toi (o expresie belgiana de iubire ce inseamna "sunt nebun dupa tine" - foarte lovely, nu?) si este decorat extrem de cochet si intim cu foarte mult... bleu :) Meniul este renumit pentru ca se invarte in jurul a doua mari specialitati: bintjes umpluti si homar. Bintje este un tip de cartof despre care se spune ca ar fi plin de vitamine; se coace la cuptor in propria-i coaja si se serveste umplut cu tot felul de bunatati. Eu am comandat bintje umplut cu 3 feluri de ciuperci, crema de porto si ulei de trufe si a fost incredibil. Iubitu' s-a delectat cu homar. Pont: cand faceti rezervare, cereti cum am facut noi "cea mai romantica masuta din restaurant" sau direct "masa din fata semineului, de la etaj" - cea din foto, adica :)

Chiar de ziua mea, am fost la 2 restaurante apreciate cu stele Michelin.

Pranzul l-am luat la Comme Chez Soi, un local foarte elegant deschis in 1926, decorat in stil art nouveau, ale carui scoruri oscileaza mereu intre 2 si 3 stele Michelin (restaurantele cu 3 stele sunt extrem de rare - mai putin de 30 de localuri din lume s-au calificat pentru aceasta onoare).
Totul a fost pur si simplu... WOW! Super sofisticat si delicat, surprinzator prin alaturarile de arome (fara absolut nicio legatura cu ceva ce ti-ai putea prepara acasa - Comme chez soi insemana "ca acasa" - cu exceptia cazului in care esti la randul tau chef bucatar premiat...) La finalul mesei, pentru ca iubitu' le-a spus ca este ziua mea, mi-au adus un platou intreg de deserturi din partea casei si niste mici artificii in loc de lumanari, si ne-au facut fotografii pe care ni le-au dat la plecare... M-am simtit intr-adevar sarbatorita! :)

Pentru cina de ziua mea iubitu' m-a dus intr-un restaurant rar, special si fin ca o trufa, si el detinator de stele Michelin. Este vorba despre localul detinut de Luigi Ciciriello - un adevarat personaj, un italian cu o figura plina de personalitate care aduce oarecum cu Dustin Hoffman, supranumit the godfather of Truffles si care ne-a facut onoarea de a ne gati la masa aperitivele. Restaurantul se numeste - cum altfel - La Truffe Noir si este bineinteles specializat in trufe. Eram pregatita sa scriu in detaliu despre acest loc incredibil, dar am gasit intamplator recenzia facuta de Peter Imre si la cat de superb de bine i-a iesit nu pot decat sa ma inclin si sa va las sa o cititi aici.

Inchei spunandu-va ca de ziua mea am inchinat un pahar de vin pentru voi toti: un vin bun, din '76, anul nasterii mele :) Multa sanatate si fericire tuturor!

My new favorite thing

2010-02-06T23:08:00.001+02:00

Am primit de ziua mea de la iubitu' cel mai tare cadou: o super biblioteca! E foarte incapatoare si poate cuprinde pana la 1500 de carti, dar in acelasi timp e practica si deloc voluminoasa. Si pentru ca nu-i frumos sa dai cuiva ceva lipsit de continut, si biblioteca mea a venit cu o carte inauntru: The New Oxford American Dictionary, ca sa pot cauta rapid orice cuvant sau sens special.

Ce-mi mai place la biblioteca mea: o pot lua cu mine tot timpul fara sa ma deranjeze la carat, imi citeste daca uneori am chef doar sa ascult, imi pastreaza si un carnetel cu notite si cu citatele preferate, tine minte la ce pagina am ramas, imi aduce aproape orice carte sau revista scrisa in Engleza in cca. 60 de secunde si alte super chestii...

Fara alte introduceri, imi face o deosebita onoare sa va prezint: Kindle.

I like this week's scoop from goop

2010-02-06T22:12:00.002+02:00

Gwyneth Paltrow ii da cuvantul lui Paul McCartney pentru a vorbi despre campania sa Meet Free Monday si impactul pe care cresterea animalelor o are asupra mediului - scriam si eu despre campanie aici la finalul anului trecut.
Get the scoop here.

In weekend e ziua mea :)

2010-01-28T23:22:00.005+02:00

Pe bune! Asa ca de vineri pana duminica iubitu' ma duce intr-o mini-vacanta (la Bruxelles - ca nu fusesem niciodata pana acum), sa ma serbeze.
Povestesc cand ma-ntorc!

Supa verde

2010-01-28T22:35:00.004+02:00

In Argentina, la Casimirio Bigua, am mancat o delicioasa supa verde. Asa ca m-am gandit sa scornesc si eu una, cat de cat asemanatoare :)

Ca ingrediente am folosit (pentru 4 portii mari de supa):
- 1 praz taiat rondele
- 1 catel usturoi tocat marunt
- 3 cartofi medii curatati de coaja si taiati cubulete
- 1 l supa de legume (din apa fiarta si 2 cuburi de legume)
- coaja rasa de la o lamaie
...toate bio, de la BioGood;
- 3 linguri ulei de masline special pentru gatit (Oliviers & Co.)
- 1 punguta chives, una de menta proaspata si 1/3 punguta de coriandru (Carrefour), toate tocate
- 1 punga si jumatate de spanac = 150 g (Carrefour)
- 1/2 lingurita boia ardei dulce
- sare himalayana si piper, dupa gust

Am inceput prin a cali prazul si usturoiul in 2 linguri de ulei de masline, timp de 2-3 minute, direct in oala de supa. Am adaugat cuburile de cartofi si le-am calit si pe ele 1-2 minute. Au urmat sarea, piperul si supa de legume, apoi am lasat totul sa fiarba timp de cca. 15 minute (sau pana cand cartofii au fost moi). Am pus in oala 1 punga de spanac (100 g), menta (pastrati cateva fire pentru ornat), coriandrul, firele de chives si coaja rasa de lamaie si le-am fiert si pe ele cca. 3 minute.

Am luat oala de pe foc si am lasat-o la racit vreo 5 minute. Am turnat apoi continutul in blender impreuna cu restul de jumatate de punga de spanac si le-am transformat in crema. Ca intotdeauna la supa, crema se toarna din nou in oala si se mai aduce inca o data, pentru cateva secunde, la fierbere.

Separat intr-un ibric mic se toarna lingura ramasa de ulei si praful boia si se amesteca usor pe foc mic, pana ce sosul se omogenizeaza.

In farfurie, peste supa verde se stropeste putin ulei cu boia, iar pentru un efect vizual de restaurant elegant se orneaza cu un fir de menta proaspata.

Nutrilicios!

Citatu' saptamanii

2010-01-27T22:42:00.002+02:00

Supa thai de morcovi - a MUST TRY!!!

2010-01-27T21:18:00.008+02:00

Am ajuns sa gatesc aceasta supa pentru ca asta aveam in frigider - morcovi! Imi cumparasem o punga intreaga, cu gandul ca o sa-mi fac suc dimineata, inainte sa plec la treaba... Suc n-am apucat sa fac, asa ca stateam cu punga plina-n frigider!

Am zis sa fie thailandeza tot din cauza de ingrediente - aveam in casa lapte de cocos, lemongrass, ghimbir si coriandru, elemente foarte des intalnite in bucataria din Asia de sud-est.

Ce-a iesit este... o capodopera! :p
Acum, sincer de tot: my very best soup yet! O reteta ce chiar merita incercata!
Timp de preparare: 40 minute.

Ce va trebuie (pentru 4 portii de supa):
- morcovi, desigur! vreo 5 marisori (de la BioGood, deci... bio), taiati rondele nu foarte groase (cca. 5 mm) - eu am folosit celebra razatoare Borner (perfecta in astfel de situatii)
- 1 ceapa si 3 catei usturoi tocati marunt (BioGood)
- 1 bucata ghimbir de cca. 1 cm taiata marunt (BioGood)
- 1 lingura lemongrass (am avut din cel murat, la borcanas, de la Mega Image)
- ulei de masline special pentru gatit (Oliviers & Co.)
- 1 l supa legume (facuta din apa fiarta si 2 cuburi de legume de la BioGood)
- praf de cayenne pepper, sare himalayana si chimen - dupa gust (de la Plafar)
- 250 ml lapte cocos (Mega Image)
- 1 lingura sos soia (nu mai stiu de unde...)
- suc de la jumatate de lamaie (BioGood)
- coriandru si busuioc proaspete (de la Carrefour) tocate marunt

Incepeti punand la calit ceapa, usturoiul, ghimbirul si lemongrass-ul cu putin ulei de masline, direct in oala de supa. Cand ceapa devine transparenta (1-2 minute), adaugati supa de legume, condimentele si morcovii si lasati totul la fiert cca. 15 minute, pana cand morcovii devin moi. Adaugati laptele de cocos si amestecati 1 minut. Luati oala de pe foc, lasati-o sa se racoreasca vreo 5 minute si apoi turnati continutul in blender pentru a-l transforma in crema. Turnati crema inapoi in oala de supa, adaugati sosul de soia si sucul de lamaie, asteptati pana ce da in clocot si... gata! Puteti manca incredibila supa thailandeza de morcovi, cu putin coriandru si busuioc deasupra :)

Veeeery nutrilicios!

P.S. La capitolul retete o sa urmeze multe supe-creme si alte mancaruri la fel de moi in urmatoarea perioada pentru ca... a venit randul dintisorilor de jos sa-si primeasca aparatul dentar si iar nu mai pot mesteca deloc :( Noroc ca mie imi plac supitele, cremitele si spumitele :)

Perfect vegan dip

2010-01-24T19:41:00.005+02:00

Azi am incercat o reteta inedita: maioneza de avocado. Am gasit-o aici (multam, Ina, si... bravo!).
Rezultatul il puteti vedea in fotografie, iar despre gust pot sa spun cu toata sinceritatea ca e incredibil de bun si atat de asemanator cu maioneza incat data viitoare voi incerca aceasta crema in combinatie cu legume taiate pentru o salata de boeuf vegana.

Going raw - the ultimate frontier

2010-01-24T11:08:00.006+02:00

Una din deciziile pentru anul asta e sa mananc timp de o luna intreaga, candva prin primavara-vara (probabil in mai), o dieta raw vegan. Am inceput deja sa ma documentez despre asta - azi am descoperit ca exista chiar si un film care se numeste Raw for 30 Days (filmul arata povestea unor bolnavi de diabet considerati de medici ca "incurabili" care dupa dieta raw tinuta vreme de o luna au scapat de insulina).

Pe youtube am gasit si un scurt interviu cu Woody Harrelson despre beneficiile raw diet - si el a avut la un anumit moment aceeasi new year's resolution:

Despre mancatul raw, retete etc. se poate citi si pe blogul Inei de retete vegane. Ea a lansat si o provocare de a manca raw timp de 4 saptamani pe care, iata, o accept! :)

Eating Animals

2010-01-24T10:38:00.003+02:00

Inca n-am apucat sa citesc cartea Eating Animals. Mi-am propus sa o iau ca lectura pentru vacanta, dar nu s-a intamplat. Iar de cand am inceput anul, n-am prea avut timp din pacate pentru much reading.

Dar iata ca prin bunavointa cuiva drag (multam, Cristi!) am dat de un articol din The New Yorker care ia in discutie cartea lui Jonathan Safran Foer. Il puteti citi si voi aici.

Citind comentariul de doar cateva pagini asupra cartii in loc de cartea propriu zisa cu sute de file m-am simtit cam ca-n scoala primara, cand pacaleam profesorii... Dar articolul e el insusi good reading, asa ca merita!

Millions of Americans are turning vegan

2010-01-24T10:13:00.001+02:00

Foarte interesant:

Astea doua si gata :)

2010-01-23T12:32:00.014+02:00

Mai sunt doar 2 localuri despre care trebuie sa povestesc pentru a considera inchis subiectul Argentina, cel putin din punct de vedere gastronomic.

Primul este BIO - SOLO ORGANICO un "Restaurant, Almacén y Servicio de Catering" care este singurul loc din Buenos Aires unde, asa cum ii spune si numele, se gateste exclusiv cu ingrediente organice. Situat in Palermo, cel mai cool cartier din Buenos Aires, dar din pacate in zona neatractiva (Calle Humboldt 2199), Bio ne-a surprins cu niste feluri creative si absolut nutrilicious si cu o atmosfera foarte primitoare. Pentru vegani si/sau vegetarieni, este un must try!

Pentru un final glorios, am lasat la urma (si in vacanta - pentru ca am mancat aici in ultima seara, si acum pe blog) TOMO 1, un restaurant cu un pedigree impresionant de aproape 40 de ani, considerat ca punand in evidenta cel mai bine specificul bucatariei din Buenos Aires: "porteña gourmet". Situat la o aruncatura de bat de Obeliscul din Buenos Aires, nu trebuie ratat de cei ce cauta experiente culinare desavarsite.

Buenos Aires a la milaneze

2010-01-23T10:37:00.023+02:00

Sa fii vegetarian in Argentina nu-i treaba usoara (iar sa fii vegan e practic imposibil daca esti turist), de vreme ce cele mai multe restaurante sunt de fapt "parilla", localuri specializate in carne la gratar (o curiozitate: parilla inseamna si o forma de tortura, cum am aflat de aici).

Salvarea vine insa din faptul ca argentinienii sunt un popor de imigranti, majoritatea (peste 80%) din Europa, si foarte multi dintre acestia din Italia. Asa ca, dupa restaurantele de carne, bucataria intalnita cel mai des in Argentina este cea cu specific italienesc - iar ea e foarte prietenoasa cu vegetarienii.

In Buenos Aires am gasit doua restaurante italienesti excelente - nu doar prin mancare, ci si prin pozitionare.

Primul este in cartierul Recoleta, cel mai elegant si mai scump cartier din Buenos Aires, unde sunt hotelurile vechi si luxoase, mai toate magazinele de top, foarte multe centre culturale si unde traieste the upper class in capitala Argentinei.

Restaurantul se numeste San Babila, un foarte simpatic local cu terasa situat pe strada R. M. Ortiz 1815. Il recomand cu culdura pentru un pranz gustos si un vin alb tinut la rece inainte de a vizita obiectivul turistic aflat chiar peste drum: La Recoleta, cimitirul cel mai luxos si mai important din intreaga America Latina, datorita personalitatilor care se odihnesc aici (printre care si Eva Peron), precum si mormintelor (absolut spectaculoase prin grandoarea lor).

Cel de-al doilea resturant este in boemul San Telmo, cartierul care a devenit de-a lungul anilor aproape sinonim cu Tango-ul si unde e foarte pitoresc de venit duminica dimineata, pentru ca se transforma intr-un imens targ in aer liber, asemanator cu Portobello din Londra sau poate mai degraba cu El Rastro din Madrid.

Amici Miei, cel mai romantic loc'sor din Buenos Aires, este pozitionat chiar in Plaza Dorrego, inima San Telmo, pe strada Defensa 1072. Intrarea este ingusta si daca nu esti atent poti sa n-o vezi, iar restaurantul este la etaj, motiv pentru care oaspetii au un view excelent asupra intregii piete si personajelor care isi fac veacul aici.

Pe langa bunatatile pe care le au in meniu, punctul cu adevarat forte al restaurantului sunt cele 4 masute de cate 2 persoane situate in miculete balconase ale cladirii - o poezie! Ne-a placut asa de mult incat am fost la Amici Miei chiar si o a doua data :)

Unde se mananca bine in Patagonia

2010-01-15T21:48:00.029+02:00

Sa incep cu El Calafate (desi a fost cel de-al treilea popas in calatoria sud-americana), pentru a continua ce incepusem in postul anterior...

Pai in afara de Casimirio Bigua (toate cele 3 localuri), noi am fost foarte incantati chiar de ce am gasit in hotelul nostru Esplen dor (pe care il recomandam cu maaare caldura).

Restaurantul are un view superb la lacul Argentino, un meniu sofisticat desi nu foarte mare, o lista foarte buna de vinuri, precum si ospatari care se pricep sa recomande feluri care sa se potriveasca de minune. In barul montagnard chic ne-am relaxat langa o ceasca de ceai fierbinte, dupa o zi intreaga de ghetari si frig patagonian.

Am fi vrut, dar nu am ajuns la Pura Vida (Av. del Libertador 1876), singurul restaurant din zona despre care se spunea ca ar fi foarte vegetarian friendly. Din pacate programul acestui local (19.30-23.00) este aproape imposibil pentru turistul flamand dupa o zi intreaga de calatorii. La ora 7.30 noi de regula terminam deja cina...

Ne-a mai placut insa la bistro-ul La Cucina (Av. del Libertador 1245), un restaurant foarte simpatic (din pacate n-am poze de aici) un am mancat clatite frantuzesti sarate si paste cu spanac, amandoua foarte gustoase.

Pentru o ceasca de ciocolata calda adevarata (adica pe bune chiar ciocolata) sau un drink, plin de farmec este Libro Bar. Situat la etajul unei cladiri aflate tot pe strada principala, de la geamurile lui poti vedea de sus Av. del Libertador.

Trecand la Ushuaia (cel mai sudic oras de pe glob sau orasul de la capatul pamantului), trebuie sa remarc un lucru amuzant: mai toate restaurantele se numesc un fel de "La Tanti Cutarica" sau "LaMatusa Xuleasca". De altfel cele doua cele mai recomandate restaurante cu bucatarie locala sunt Tante Nina si Tia Elvira.

Noi am fost doar la primul dintre ele, unde iubitu' a mancat Centolla - faimosul King Crab pescuit proaspat chiar de-acolo, din apele pure de la capatul lumii care se vedeau de la geam.
Cina de Craciun am luat-o la restaurantul hotelului nostru Los Yamanas (pe care l-am iubit pentru atmosfera si pentru view-ul incredibil - pe geam vedeam... Chile).
Numele hotelului vine de la poporul bastinas - oameni care traiau cu intreaga familie pe apa si care se incalzeau la focul pe care-l faceau chiar acolo, in barci. Ei si flacarile lor l-au inspirat pe Magellan sa denumeasca insula de la capatul pamantului Tierra del Fuego. Puteti citi mai multe despre los yamanas la rubrica "history" de pe site-ul hotelului.

Singurul porc de la masa noastra de Craciun a fost o figurina aflata pe tejgheaua localului... Iubitul a incercat miel patagonian si a calificat experienta drept memorabila, iar eu am mancat supa traditionala de dovleac si ravioli cu legume si am fost foarte fericita.

Un alt restaurant care merita vizitat este Gustino, un restaurant sofisticat, cu un meniu pe care se vedea amprenta unui chef bun. De incercat musai aici si-un desert!

Si pentru ca nu poti veni pana in Argentina fara sa incerci un mate, ne-am dus la cel mai plin de personalitate loc din Ushuaia, Ramos Generales - El Almacen: un bistro foarte cool situat intr-o cladire veche din 1906.

Am fost curajosi si am incercat un mate asa cum il beau oamenii locului: amargo, fara pic de zahar.

A fost cumplit. Ca si cum ai bea un ceai din scrum de tigara... Brrr... Vom persevera insa - nu ne speriem noi asa, cu una cu doua! Ne-am luat acasa cani speciale si iarba mate si o sa incercam din nou - cu un pic de sirop de agave de data asta...

Ce-am furat din Argentina

2010-01-15T19:40:00.014+02:00

Sunt o mare hoata de retete! Cu antecedente printr-o multime de restaurante din Bucuresti (preferatele mele, inainte sa fiu vegana, erau reteta de pui cu sos de smantana si rosii uscate de la Up Town si salata calda cu fromage bleu si ficatei de la Barka), dar chiar si prin restaurante din lumea larga (vezi salata furata de la NY despre care vorbeam aici, sau reteta - faimoasa printre prietenii mei - de tagliatelle cu creveti, mascarpone si marar, pe care am sterpelit-o de la Viena).

Bineinteles ca si din Argentina am furat nitel :) O supica de ici, niste paste de colo...

Astazi dau in vileag fapta pe care am savarsit-o in Patagonia, El Calafate, in poate cel mai bun restaurant din Argentina (cel putin dupa parerea mea si... le-am cam incercat pe mai toate cele recomandate de criticii din domeniu, nu doar in El Calafate, ci si in Buenos Aires si Ushuaia). Localul se numeste Casimirio Bigua, Restaurant & Wine Bar (important de tinut minte cu totul, pentru ca mai exista si un Casimirio Bigua Trattoria si unul Parrilla & Asador, chiar pe aceeasi strada - cea principala din micutul, dar foarte cochetul El Calafate).

Am mancat aici un delicios meniu format din bruschette cu rucola si rosii urcate, supa de spanac si menta, rizotto cu manatarci si vin, si gnocchi cu pesto de fistic. Toate insotite de cel mai bun vin rosu pe care l-am baut in Argentina, un Trapiche Iscay din 2002 despre care poate va va scrie mai mult (cand o sa aiba un strop de ragaz) iubitu' pe blogul lui...

Din elegantul restaurant din oraselul ghetarilor mi-am insusit - si sunt tare mandra de asta - o noua reteta de salata :) Spectaculoasa, desi foarte simplu de facut, mi-a placut inca de la denumire: Passion Salad!

Ca sa o reconstitui, am avut nevoie de:
- salata verde si rucola (cam o mana din fiecare)
- 1/2 mar si 1/2 para taiate julienne
- 1 kiwi taiat in bucati neregulate
- cateva fire de chives taiate marunt
- sare himalayana, 1 lingura ulei de masline si zeama de la 1/2 lamaie
- 1 passion fruit (sau maracuja)
Ca de obicei, toate ingredientele (mai putin maracuja si chives, de la Carrefour) au fost bio, de la Biogood.

Timp de preparare - 5 minute. Modalitate: copilaresc de simpla :) Se amesteca intr-un bol salata, firele de chives, marul, para si kiwi-ul; separat se prepara un dressing din ulei, lamaie, putina sare si miezul fructului pasiunii; se toarna dressing-ul peste salata si... gata!Rezultatul mie mi-a cam furat inima :) Sunt sanse sa v-o faca si voua!

Shoe heaven

2010-01-12T13:38:00.011+02:00

Recunosc, sunt that kind of girl. Care, atunci cand se decide sa mearga la sala, face in primul rand o tura de shopping prin magazine, dupa ultimul tip de echipament. Care, cand vrea sa invete sa mearga pe bicicleta, mai intai isi comanda cea mai simpatica bicicleta, cat si vreo 2-3 cosuri de nuiele ca accesoriu...

Asa ca bineinteles ca atunci cand mi-am pus in minte sa invat tango argentinian primul gand a fost ca trebuie sa-mi cumpar... pantofi! Si nu orice pantofi, ci Comme Il Faut - the world's most highly coveted tango shoes! Sa fiu sincera pana la capat, mi-as fi cumparat o pereche si daca n-as fi vrut sa invat tango. As fi gasit cu usurinta alt pretext, ca de exemplu ca... sunt the ultimate Buenos Aires souvenir :) Dar de data asta am avut si scuza perfecta: tango-ul, dansul cunoscut in intreaga lume ca fiind all about the shoes!

Exclusivistul Comme Il Faut se afla in cartierul cel mai luxos din Buenos Aires, Recoleta, pe Calle Arenales. Aici, la numarul 1239, e o intrare numita Rue des artisans, pe care daca o iei, mai in spate, pe stanga, la etaj, dai de apartamentul in care e ascuns showroom-ul celor mai celebri designer tango shoes.

Am sunat la usa si mi-a raspuns o doamna de 50 de ani, blonda, frumoasa si cu trasaturi foarte puternice, care semana cu Marisa Paredes in Todo sobre mi madre al lui Almodovar. Stia de ce sunt acolo, asa ca fara alte introduceri m-a invitat inauntru. M-a rugat sa ma asez, mi-a verificat marimea, a decretat ca nu pot proba decat pantofi cu deschiderea mai mica in fata, si apoi mi-a adus cutii, multe cutii, nesfarsite cutii de pantofi ASA CUM TREBUIE.

Nu am avut voie sa fac fotografii (imaginile alaturate sunt cele de pe site-ul lor) ca sa va pot arata, asa ca tot ce pot face e sa va spun cum m-am simtit: murisem si ajunsesem in raiul pantofilor!!! Am avut la Comme Il Faut cea mai frumoasa experienta de shopping, pornind de la modelele probate - cele mai girlish si mai sexi si mai creative pe care vi le puteti imagina (mult peste orice pereche de Monolos sau Louboutins pe care le-am vazut), la ambianta - scaune Louis XV cu un animal print twist si oglinzi uriase aurii in care sa te fandosesti cu pantofii-n picioare, si pana la prezenta doamnei blonde de 50 de ani (si 7 ani de munca la Comme Il Faut) care stia mai bine decat mine care anume tip de pantof e cel potrivit pentru piciorul meu. Cireasa de pe tort: la final am avut ocazia sa o cunosc si pe Alicia Muniz, the designer herself (care semana si ea izbitor cu cineva: cu Donatella Versace :).

Am plecat de pe Rue des Artisans cu nu mai putin de 4 perechi de pantofi de tango, cu zambetul mai mare decat fata, si cu promisiunea ca voi reveni pentru cele cateva alte 3-4 perechi pe care nu le-am putut cumpara de data asta...

PS: pantofii de tango sunt mai usori si mai flexibili decat pantofii normali, avand o talpa speciala care faciliteaza pivotarea - aceasta talpa se strica usor pe asfalt si de aceea ei nu sunt recomandati ca pantofi de strada.

Argentina: veni, vidi, vici!

2010-01-11T23:15:00.009+02:00

Vacanta asta a fost - de departe - cea mai dorita dintre toate. Iubitu' o viseaza de-o viata, iar eu am invatat sa o astept alaturi de el de cand suntem impreuna...

Argentina are un sunet aventuros aparte: de la America de Sud, de la Patagonia, de la Tara de Foc si Ushuaia si Fin del Mundo , de la tango si milonga, si vinul rosu de Mendoza (asupra caruia nu voi insista, pentru ca sunt convinsa ca iubitu' va scrie o poveste intreaga pe blogul lui)... Dar pentru tanara vegana din mine si un suntet strident, de alarma, de la legendara beef steak.

Am planificat vacanta asta cu multe luni in urma, cand a fi vegan era ceva de domeniul fanteziei pentru mine, iar la auzul cuvintelor lomo de bife jugoso (muschi de vita in sange) imi lasa gura apa instantaneu. Argentina imi parea atunci - si culinar vorbind - taramul fagaduintei: tara fripturii perfecte!

Intre timp insa, iata-ma, vegana! Deci ce-i de facut?
Ce altceva decat sa fac apel la cele 5 procente in care, potrivit propriilor mele reguli, mi-am ingaduit sa fiu... omnivora! :) Ce altceva decat sa onorez cultura gastronomica argentiniana si sa dau curs viselor carnivore din trecut! Ce altceva decat sa merg si sa ma infrupt din cea mai buna friptura din lume!

In "Eat, pray, love" Elizabeth Gilbert aflata in Italia face un rationament simpatic: daca te gandesti ca cea mai buna pizza din lume se mananca in Italia, si cea mai buna pizza din Italia se mananca la Napoli, si cea mai buna pizza din Napoli se mananca la Pizzeria da Michele, si cea mai buna pizza de aici este Pizza Margherita cu mozzarella, inseamna ca aceasta pizza este... well... cea mai buna pizza din lume :)

Pe acelasi rationament mi-am cautat si eu festinul: cea mai buna friptura de vita din lume e in Argentina, cea mai buna din Argentina la Buenos Aires, cea mai buna de aici la celebra parrilla Cabana Las Lilas, iar cea mai laudata din meniu (their signature cut) "ojo de bife". Asa ca Ojo de Bife sa fie - in cinstea Argentinei!

Riscul (si-asa am inteles de ce amica mea vegana din Londra se amuza scriindu-mi beef stake) era ca ar fi putut sa-mi placa atat de tare incat sa-mi zdruncine toate convingerile vegane. Asa ca am asteptat-o emotionata dar si speriata de reintalnirea cu gustul atat de prieten odata, dornica dar si tematoare in acelasi timp sa aud cantandu-mi in cap "corul de ingeri", care n-apare decat cand savoarea atinge excelenta...

Dar n-a cantat. Oricum nu corul de ingeri. Mai degraba un cor de copii...
Cum nu ma indoiesc ca ojo de bife de la Cabana Las Lilas era intocmai pe cat de bun se presupunea ca trebuie sa fie (dupa plescaiturile pofticioase si satisfacute ale celor de la mesele vecine), nu pot decat sa concluzionez ca mi s-au schimbat gusturile, asa cum am fost avertizata ca se va intampla! Din toata minunatia de mancaruri aduse pe masa, eu m-am delectat cel mai tare cu savuroasele legume la gratar din garnitura...Asa ca, Argentina, cu tot respectul: veni, vidi, vici! Cu V de la vegan :)

La multi ani!

2010-01-11T21:46:00.008+02:00

M-am intors! Acu' o saptamana ca sa fiu sincera, dar dupa o plecare lunga, si re-acomodarea ia ceva timp...

Inainte de orice: LA MULTI ANI!!! Sa aveti un an exact cum vi l-ati pus in minte si chiar mai bun decat atat! Sa va tineti de toate schimbarile si inceputurile pe care cu siguranta v-ati promis ca le faceti si sa va minunati la-nceputul anului viitor cat de eficace a fost 2010!

La mine 2010 din punctul asta de vedere a-nceput mult peste asteptari. Ca-n fiecare an, New Year's Resolution a fost destul de lunguta, cu o sumedenie de dorinte, de decizii pentru toate fatetele vietii mele... Ei, bine, doua dintre ele - dintre cele mai "grele" - au dat deja cele dintai semne chiar in prima si a doua zi din an.

Mi-am propus sa incep sa calaresc si... in cealalta jumatate de planeta, in Argentina, la cca. 80 de kilometri de Buenos Aires, in Estancia Santa Susana, am petrecut aproape o ora intreaga din 1 ianuarie calare!

Mi-am mai dorit ca eu si iubitu' sa invatam sa dansam tango argentinian si pe 2 ianuarie am luat prima noastra lectie privata la tangueria La Ventana, una dintre casele de tango cele mai faimoase din capitala Argentinei. Ne-a fost profesor Ramiro, unul dintre senzationalii dansatori pe care ii admirasem in spectacolul de revelion...
Daca o tin tot anul asa... o sa iubesc 2010! :)

Mosule ce darnic esti

2009-12-25T16:06:00.004+02:00

Pentru ca am fost foarte cuminti tot anul, Mosu' ne-a gasit pe mine si pe iubitu' chiar si la capatul pamantului (cel mai sudic oras de pe glob - Ushuaia, Tierra del Fuego, Patagonia, Argentina) si ne-a adus un nou obiectiv pentru camera noastra foto, ca sa facem fotografii senzationale, asa cum merita locul asta incredibil in care ne aflam:

Un Craciun plin de surprize frumoase tuturor!!!

Vegan Christmas

2009-12-18T15:52:00.007+02:00

Daca n-as fi tanjit dupa calatorii vacanta asta, as fi facut acasa un Craciun delicios vegano-vegetarian (amicii mei - spirituali cum ii stiu - m-ar corecta cu "delicios desi vegano-vegetarian", dar eu sunt consecventa cu ideea ca cele doua lucruri nu ar trebui sa fie contradictorii).

Mi-as fi cumparat un brad in ghiveci de aici (pe care l-as fi plantat in curte dupa aceea) sau unul artificial de aici, ca sa nu mai alerg dupa braduti in fiecare iarna...
L-as fi impodobit cam asa cu decoratiuni facute din plus, sfoara si paie:
...decoratiuni pe care, daca nu le-as fi avut deja, le-as fi cautat pe la Bam boo...
Mi-as fi pus un fes rosu in cap si cam asa as fi ars-o prin casa toata perioada; as fi pus un fes rosu si papusilor, sa se bucure si ele de Craciun:
Mi-as fi facut un cozonac dupa reteta asta, tarta de pere la care visez de ceva vreme si poate si-o placinta cu mere si scortisoara... Le-as fi macat pe toate cu ceai cald sau vin rosu fiert... Si in dimineata de Craciun as fi facut si-un eggnog, egg free sau chiar si traditional, ca doar o data pe an sunt sarbatorile...

As fi pregatit o masa gustoasa de pranz, cu bucate cat mai traditionale: aperitive reci drob si fasole batuta, aperitiv cald ciuperci umplute, iar ca fel principal bineinteles sarmale :) N-as fi suspinat prea tare dupa vreun vegetarian roast, desi recunosc ca nu mi-ar parea rau sa inceapa sa aduca si pe la noi...

Dar, cum mie mi-a trebuit o ditai calatoria, va urez tuturor de pe-acum sarbatori fericite, cumpatare la mancare, si sa ne re-ntalnim sanatosi si plini de energie! Iar daca gatiti de Craciun bucate vegane delicioase, lasati un mesaj ca sa stim de ele :) O masa romaneasca buna tot imi fac cand m-oi intoarce :)
Vacanta minunata!

The Excuse-Busting Workout

2009-12-16T09:20:00.004+02:00

Doar 20 de minute.

Atat si tot e bine cand vorbim de stropul de sport pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l faca zilnic. Atat e tot ce-mi pot acorda si eu zilele astea cand, fiind ultima saptamana de munca inainte de vacanta, am de facut o multime de lucruri.

Asa ca am gasit un workout complet (implica mai toate grupele musculare) de doar 20 de minute. Tocmai l-am incercat in dimineata asta si e chiar foarte bun! Incercati-l si voi aici.

Spor la sport!

Paul McCartney Discusses His Vegetarian Lifestyle

2009-12-15T20:20:00.003+02:00

Discutam astazi cu un prieten care abia s-a intors de la Paris unde l-a vazut in concert pe Paul McCartney. Povestea cat de bine se tine seniorul la cei 67 de ani ai sai, cata energie degaja, cat de "in forta" a concertat vreme de aproape 3 ore.
Asa ca m-am gandit ca e momentul oportun sa vedem ce spune Sir McCartney despre stilul lui de viata:

De unde mancam azi

2009-12-15T13:50:00.013+02:00

Iubitu' si-a comandat ieri la pranz de la un libanez foarte bun, specializat in catering. I-a placut, asa ca m-am gandit sa ii urmez si eu exemplul.

Azi mancam mezze (reprezinta multitudinea de feluri de mancare de la inceputul oricarei mese traditionale cu specific libanez) de la... Mezze :)

Citatu' saptamanii

2009-12-14T23:37:00.005+02:00

Supa crema de sparanghel cu busuioc

2009-12-14T22:13:00.004+02:00

Dupa abaterea din weekend, astazi am simtit nevoia sa fiu foaaaarte riguroasa cu dieta mea. Asa ca la pranz am mancat salata cu legume, iar acum, seara, am gatit supa de... legume :)

Pentru ca-mi doream ceva deosebit, am ales sparanghelul - o leguma pretentioasa, considerata o delicatesa (asa cum am aflat aici). Legatura de sparanghel (vreo 15 tulpini) am luat-o de la supermarket-ul Nic din Piata Dorobanti (acolo au mai mereu tot felul de legume deosebite, pe care nu le vezi atat de des in alte magazine). Pentru supa mi-au mai trebuit:
- 3 tulpini de telina (de la Carrefour)
- 2 cartofi si jumatate de ceapa bio (BioGood)
- 3 cani mari de supa facute din apa si 1 cub de "vegetable bouillon" organic (BioGood)
- 1/2 cana de smanatana de soia si 1/2 cana de lapte de soia, ambele bio, de la Ki-life (se poate si doar cu 2 cani de lapte, dar atunci trebuie sa adaugati 1 lingurita de faina)
- 1 varf de lingurita de busuioc uscat bio (Plafar) - nu mai mult, ca sa nu umbreasca gustul fin al sparanghelului
- 1 lingurita ulei de masline special pentru gatit (Oliviers & Co.)
- sare si piper, dupa gust

Procesul de preparare a fost foarte simplu si a durat doar 30 de minute.
Am taiat in cubulete sparanghelul, telina si cartoful si le-am pus pe toate la fiert in cele 3 cani de supa. Separat am tocat ceapa, am calit-o in ulei de masline si am adaugat-o peste restul legumelor.
Dupa 25 de minute fiertura a fost gata, asa ca am luat-o de pe foc, am lasat-o sa isi astampere un pic caldura si apoi am pasat-o in blender exact cat sa devina o crema groasa.
Am pus crema astfel obtinuta inapoi in oala de supa, am adaugat si restul ingredientelor si am lasat totul pe foc inca 2 minute, pana a inceput sa clocoteasca.

Eu am servit supa ornata cu cateva fire de chives (inteleg ca traducerea e arpagic). Va recomand sa o mancati dupa ce se racoreste, ca sa ii puteti simti savoarea tuturor ingredientelor.
Nutrilicios!

Cum am dat-o in bara la Viena

2009-12-14T01:19:00.004+02:00

De joi pana sambata seara am fost la Viena, intr-o calatorie de 3 zile cu motiv profesional: participarea la o gala de premiere a unei competitii europene importante din domeniul in care lucrez. Desi nu am stiut atunci cand am plecat, calatoria s-a dovedit a fi o grea competitie si din punct de vedere personal: o intrecere intre vegana din mine si cateva dintre senzatiile cele mai aprige.

Ca si la competitia profesionala, si la cea personala am plecat plina de speranta: ca o sa fiu o vegana desavarsita, ca nimic n-o sa ma abata din drumul meu, ca o sa ma intorc acasa victorioasa. Dar iata cum au stat de fapt lucrurile:

Mai intai, la gala de premiere, m-au incoltit emotiile; dupa cateva zeci de minute de zbatere am cedat: 3 tigari trase in graba in incetosatul, dar altfel frumosul salon destinat fumatorilor amenajat in Hofburg Palace. Am incercat sa ma pacalesc ca tutunul e vegetal, si deci se poate inscrie intr-o dieta vegana. N-a mers. M-am simtit atat de vinovata incat toata seara n-am mancat decat firava garnitura a minunatelor feluri care ni se serveau la masa.

Am crezut ca m-am lecuit, dar n-a fost asa. Mai multe ispite au venit a doua zi, in timp ce ma preumblam prin aparent inocentul targ de Craciun (Christkindlmarkt) din fata primariei Vienei (RATHAUSPLATZ). Printre adorabile ornamente de brad, globulete de cristal in care zapada apare la comanda si jucarii care ma faceau sa-mi doresc sa am iar 6 ani (chiar daca asta insemna sa incep din nou scoala la toamna), au inceput sa se insinueze cu dibacie, tinandu-se de mana, pofta si frigul.

Frigul mi-a intrat in oase si apoi mi-a scos in cale zeci de casute in care ma astepta vin fiert cu mult alcool si zahar. N-am opus nici cea mai mica rezistenta.
Pofta a venit la lupta cu magazine pline cu… carnati (sau WURST, daca vrem sa sune mai autentic, mai “vienez”) a caror aroma invada aerul. La astia trebuie sa recunosc ca am rezistat din rasputeri – o pravalie, doua pravalii, trei pravalii… pana m-am pravalit rapusa de atata lupta in fata celei mai teribile instigari pentru gurmanda (si adormita omnivora) din mine – KÄSEWURST, carnatii cu branza perpeliti pe gratar si serviti cu mustar delicios si paine neagra. Tot ce am putut face a fost sa limitez dezastrul la doar 4 felii din grozavul wurst – 4 felii al caror gust strasnic ma va bantui ceva vreme de acum inainte…

Oricat de cuminte am fost in rest (cu mic dejunuri cu salate si fructe si pranzuri cu paste cu verdeturi si legume la gratar) si chiar daca propria-mi regula (70% vegana, 25% vegetariana si 5% omnivora) imi permite sa mananc orice din cand in cand, trebuie sa recunosc ca… am cam dat-o in bara la Viena. N-am mancat carne pentru ca asa mi-am propus, ci pentru ca m-am lasat prada poftei nebune de moment (ceea ce dovedeste ca de fapt sunt si eu om, cum m-a incurajat iubitu’ cand i-am povestit).

Intoarsa acasa nu pot sa spun decat atat: e clar, in competitii e musai sa fac mai bine data viitoare!

Ajutoare de la Mos Craciun

2009-12-14T00:47:00.006+02:00

Pentru ca de Craciun voi fi la capatul pamantului (fara nicio exagerare :) o sa povestesc in curand despre asta), Mosu' s-a gandit sa vina la mine mai devreme anul asta. Si pentru ca eu deja imi cumparasem un foarte simpatic si util tocator (Chop2Pot, the original folding chopping board) pe care il puteti achizitiona si voi de aici...
...el a decis ca imi trebuie si un chef's knife adevarat si mi-a adus in dar o bijuterie de la ZWILLING J.A. Henckels, gama Professional "S": un cutit de 20 de cm insotit de o teaca pe masura, un ascutitor potrivit si - bonus - un mic cutitas pentru fructe. L-am convins pe Mosu' sa-mi spuna de unde a facut cumparaturile. Mi-a dezvaluit bucuros, pentru ca i-a placut asa de tare locul incat a considerat ca merita promovat! Magazinul se numeste Kitchen Shop, a fost creat din "pasiune pentru gatit" si il gasiti in complexul Feeria (vis a vis de Carrefour), centrul comercial Baneasa. Acolo un specialist a avut rabdare cu el si i-a explicat pe indelete cum sa-mi aleaga cutitul ideal si ce accesorii s-ar potrivi. Kitchen Shop are si magazin on-line.

Multam Mosu'!

Un atlet vegan: Carl Lewis

2009-12-09T22:51:00.003+02:00

Ca sa incheiem "ziua sportului" in forta (azi am scris numai despre sport pentru ca mi-am dat seama ca aveam doar 1 singur post cu acest subiect si asta nu reflecta corect rolul pe care miscarea o are in viata mea), iata opinia unui medaliat olimpic despre dieta vegana. Este doar un mit ca atletii trebuie sa manance carne pentr a avea performanta. Proteinele necesare sunt foarte usor de obtinut si din vegetale (in general, mai toate boabele si semintele contin proteine).

Cum sa faci sport cu antrenorul personal al Madonnei sau al lui Gwyneth

2009-12-09T19:35:00.001+02:00

Dintre toate metodele de fitness pe care le-am vazut sau despre care am auzit, de departe cea mai tare pare sa fie cea a lui Tracy Anderson - o micuta femeie de 1.50 m si 43 de kg care se ocupa de trupurile unora dintre cele mai mari vedete ale lumii: Gwyneth Paltrow & Madonna.

Am citit prima data despre Tracy anul asta, intr-un articol din Harper's Bazaar pe care il puteti vedea aici. Mi-a atras privirea modul in care arata - supla, fina, ca o balerina, foarte tonifiata, dar deloc "bulky", deloc masculina asa cum se intampla cel mai adesea cu femeile care fac foarte mult sport. Imi plac foarte mult povestea ei, modul in care si-a dezvoltat metoda (bazata pe trezirea muschilor auxiliari), si cel mai mult promisiunea ei: anume ca m-ar putea face si pe mine sa arat la fel ca ea, tini tiny, cu muschi micuti, dar fermi.

Puteti citi totul despre Tracy direct de la ea aici, ii puteti downloada programele speciale aici (sunt pe format compatibil cu iPod-ul, asa ca le puteti lua cu voi oriunde), sau puteti exersa free of charge dand click aici.

Eu mi-am cumparat chiar si 2 din cele 3 DVD-uri ale ei, respectiv Dance Cardio si Mat Workout, dar nu vi-l recomand decat pe ultimul (pentru primul parerea mea e ca trebuie sa ai ceva background de dansator, altfel programul e foarte greu de invatat).

Spor la sport!

Sport - metoda si-si-si :)

2009-12-09T15:40:00.006+02:00

De cateva luni, sportul a redevenit o constanta in viata mea. Si chiar se vede. Alaturi de dieta vegetariana, m-a ajutat sa slabesc rapid vreo 4 kg, sa-mi tonific corpul, sa-mi rearanjez postura si sa-mi cresc nivelul de energie.

Nu-mi este usor sa ma tin de promisiunea pe care mi-am facut-o, aceea de a nu trece nici macar o zi fara cateva zeci de minute de miscare. Imi este chiar foarte greu: pentru ca am un program foarte complicat si imprevizibil, cu multe necunoscute care fac uneori zadarnica planificarea, pentru ca - la fel ca mai toata lumea - si eu pic de oboseala dupa multele ore de munca, pentru ca in timpul liber as prefera adesea sa stau cu iubitu' meu, sa vad vreun film, sa ma intalnesc cu prietenii sau pur si simplu sa dorm, decat sa fac sport...
Dar mi-am dat seama ca este foarte important sa fac si din sport si sanatate o prioritate si am gasit o metoda care deocamdata da rezultate.

Solutia a fost ca, in loc de ori-ori-ori, sa adopt metoda si-si-si. Mai precis, in loc sa ma gandesc ce sa aleg: sa merg la sala de fitness sau la orele de aerobic sau sa fac yoga acasa sau sa imi cumpar un DVD cu un guru intr-ale sportului, am decis sa fac cate putin din toate, dupa cum am chef sau cum apuc :)

Asa ca acum merg ori de cate ori pot la gym la World Class, la clasele de aerobic. Daca am intarziat la o clasa si nu mai pot intra, urc la sala de fitness si combin aparatele cardio cu greutatile.

Daca nu am chef sa merg la gym, dar ma simt totusi destul de energica, fac acasa niste aerobic dupa DVD-uri (oferta pe Amazon e uriasa) sau, chiar mai simplu & free, dupa link-uri de pe YouTube (din 9730 de rezultate la cautarea "aerobic exercise", sigur sunt cateva zeci interesante pentru fiecare). Unele dintre preferatele mele sunt cele cu New York City Ballet Workout...

Iar atunci cand vin acasa franta de oboseala, yoga este solutia - imi exerseaza corpul in timp ce mi-l detensioneaza. Iata un program foarte simplu, pe care eu l-am facut chiar si la miezul noptii (se incheie cu cateva minute de relaxare care te ajuta sa dormi foarte bine dupa):

My favourite salad, Mad Men style

2009-12-08T14:32:00.013+02:00

Madison Avenue, New York. Simbol pentru industria advertising-ului din America, (inca) gazda a birourilor unora dintre cele mai mari agentii de publicitate, readusa in atentia lumii intregi de serialul MAD MEN si, nu in ultimul rand, unul dintre cele mai "upscale" locuri de shopping de pe glob.

Printre magazine precum Gucci, Hermes, Prada sau Chanel, la 655 Madison Avenue se afla magazinul DKNY, unul din brandurile mele preferate de haine casual (cat si numele parfumului cu care m-am dat ani de zile). Hainele si accesoriile sunt foarte cool si destul de accesibile, au chiar si o linie de produse din fibre organice, dar nu despre asta povestim acum...

Surprinzator, la etajul 1 al magazinului exista locul unde gasesti - fara nicio exagerare - cea mai buna salata din lume! De 3 ani de cand merg la NY, acelasi baiat de la healthy bar-ul din DKNY, mi-o pregateste sub ochii mei, amestecand cat se poate de simplu, fara nicio metoda savanta, niste ingrediente la fel de simple, pentru o salata absolut delicioasa.

Aseara mi s-a facut un dor nebun de ea si am incercat sa o recreez: pentru mine, pentru voi si special pentru iubitu' meu advertiser :). Nu este o salata vegana, ci una vegetariana - contine si branza de capra (care este buna, asa de buna, incat una din colegele mele, care din nu stiu ce motiv nu vrusese nici macar sa o guste ani de zile, exclama zilele trecute "Nu stiu cum am putut trai fara goat cheese atat vreme!").

Ingredientele de care am avut nevoie sunt:
- rucola, baby spinach, rosii cerry, castravete (de la BioGood), ceapa verde (din piata)
- stafide, muguri de pin, miez de seminte de floarea soarelui, seminte de dovleac (eu le-am luat de la Plafar)
- sirop de artar, ulei de masline, otet de mere, sare himalayana (tot Plafar)
- branza de capra (tip camembert, de la Carrefour)

Ca si la locul minune de pe Madison Avenue, eu am servit-o infasurata in wraps de faina de orz (nu se gasesc la noi; le-am luat de la Londra de la Planet Organic); dar tot ca acolo, puteti sa o mancati si simpla…

Nutrilicios!

Citatu' saptamanii

2009-12-08T11:58:00.002+02:00

Ca tot vine Craciunul...

Alicia Silverstone on being a vegan

2009-12-08T11:36:00.004+02:00

Alicia este si ea un entuziast ambasador al veganismului. Eu am fost uimita sa aud asta, pentru ca mi se parea THE American Girl, foarte rock'n roll, mult mai into meat, decat into healthy eating.
In interviul dat pentru VegTV (si astfel am aflat ca exista o televiziune pentru vegani si vegetarieni!!!) vorbeste pe scurt despre beneficiile acestui stil de viata. Si e foarte sincera - eu insami am simtit pe propria-mi piele toate efectele despre care aminteste...

BIO Cleaning

2009-12-07T20:52:00.008+02:00

Sunt foarte fericita sa am cel de-al doilea guest writer pe blog - primul a fost iubitu' pe post de sommelier al casei aici. Si de aceasta data e vorba tot de un mebru al familiei (family first! asa-i frumos!) - I give you SORELINA. Pe ea am rugat-o sa scrie un post despre cum e cu produsele de curatat ecologice.

So... de la sorelina citire:

Sunt iremediabil atinsa de virusul BIO. Venind din familie, dinspre sor’mea, evident ca l-am luat foarte repede (si - culmea - nici nu ma deranjeaza, dimpotriva: tnx sis!). Ei bine, odata ce am impartasit si eu principiile acestui nou stil de viata, m-am si pus pe treaba, pe research pe net si cumparaturi.

Am inceput cu alimentele: curatenie generala pe rafturile din camara si frigider. Am aruncat tot ce nu era bio/integral/organic si am inlocuit cu variantele sanatoase (magazinele cu produse organice se gasesc deja si pe strada si pe net - trebuie doar sa deschidem ochii). Mi-am achizitionat chiar si un aparat de facut paine in casa cu care fac o paine integrala organica absolut minunata...

Si nu m-am oprit aici. In research-ul meu, mi-am dat seama cat de important este ca si produsele de curatat care vin in contact cu pielea noastra sa nu aiba chimicale. Stiti, de exemplu, cat detergent de vase mancam intr-o viata? Cam cateva sticle... Si asta pentru ca nu reusim intotdeauna sa clatim indeajuns de bine vesela astfel incat sa nu mai ramana nicio urma de detergent. Asa ca m-am gandit: daca tot "ciugulim" detergent, ar fi bine sa fie unul cat mai sanatos. Si am trecut la nivelul urmator: inlocuirea tuturor produselor de curetenie din casa cu unele organice.

Am cautat pe net si am gasit un site foarte util pe care il puteti vedea aici de unde mi-am comandat o multime de produse pentru curatenia casei: de la detergent de vase, detergent de rufe, inalbitor & parfumant de rufe, la tot felul de solutii de curatat, igienizat si dezinfectat, toate fabricate in Germania, cu certificate bio, organic si vegan (voi puteti sa nu faceti ca mine :) e in regula si sa le luati pe rand :)). Pe acelasi site gasiti si cometice bio, foarte importante si ele, precum si... lenjerie de pat, hainute de casa si prosoape din bumbac... evident tot organic. Ce am mai gasit interesant pe net ar fi aici, aici si aici.

Saptamana asta voi incerca toate produsele cumparate si va voi tine la curent. Ce am inteles citind pe forumuri e ca voi avea nevoie de o perioada de obisnuire cu ele, pentru ca nu reactioneaza cand le folosesti la fel ca si cele cu chimicale (de exemplu, unele nu fac spuma). M-am bucurat insa sa aflu ca ar fi la fel de eficiente.

Oricum abia astept!

Fast food vs. Slow food

2009-12-07T15:08:00.006+02:00

Carturesti gazduieste maine seara o dezbatere pe problema slow food - fast food, "pornind de la exemple din piaţa şi publicitatea produselor alimentare din ţara noastră. Discuţia va începe prin repertorierea clipurilor şi afişelor publicitare care marketizează tradiţiile culinare, precum şi pe observaţii directe de la Târgul Ţăranului din Bucureşti, continuînd cu restaurante cu specific tradiţional şi mergînd până în supermaketuri.

Invitaţii acestei ediţii vor fi: Vintilă Mihăilescu, director al Muzeului Ţăranului Român şi profesor la SNSPA, Violeta Dincă, proprietara restaurantului Violeta’s Vintage Kitchen, şi autoarea meniului slow-food al restaurantului, Florin Dumitrescu, freelancer în publicitate şi colaborator al revistelor Dilema Veche şi IQads, Emil Florescu invitat permanent al Târgului Ţăranului, producator de ţuică din Judeţul Argeş..."
Eu as trece...

Luni fara carne

2009-12-07T14:36:00.008+02:00

Foarte multa lume stie ca Paul McCartney este vegetarian. Unul dintre cei mai militanti adepti al acestui regim de viata, el apare deseori ca purtator de cuvant al PeTA, pledand pentru drepturile animalelor si implicatiile dietei omnivore asupra mediului.

Ultima initiativa a lui McCartney (multam Claudiei pentru link) este de a cere in Parlamentul European stabilirea unei zile pe saptamana (luni) in care sa nu se consume carne. Reactiile au fost... cele de asteptat...

Gasiti toata stirea aici.

Vegan lunch box

2009-12-07T13:31:00.007+02:00

Bine, bine - imi spun prietenii - am inteles: acasa gatesti, cand iesi in oras iti alegi restaurante vegan friendly, dar la birou? Ce poti sa-ti comanzi de mancare la pranz? Doar salata?

Am o rezolvare simpla, pe langa clasicele salate: garniturile :) De aproape oriunde comanda colegii mei de mancare (de exemplu, de la BunBun) pot comanda si eu, doar ca aleg de obicei din meniul de garnituri: orez, legume la gratar, cartofi aromati la cuptor, spanac sote... Daca am noroc (si, uite, acum ca e post chiar am!) gasesc preparate vegane si in restul meniului: ciuperci umplute, zacusca, ghiveci de legume, fasole verde, supe de legume delicioase...

Totusi firma mea de catering preferata, pe care o recomand cu mare caldura este Finesse. Imi place totul aici - de la concept ("daca iti pasa ce mananci"), la ingrediente (folosesc pe cat posibil legume si fructe din serele proprii sau eco) si pana la retete (azi, de exemplu, tocmai am comandat tagliatele bio integrale cu broccoli, ciuperci, ulei extravirgin de masline si condimente).

Despre misiunea lor, ce sa mai vorbesc, este intocmai ca a mea: "Vrem să demonstrăm că mancarea sanatoasa poate fi şi foarte gustoasă!" :)

Pofta buna!

Moby on being a vegan

2009-12-06T14:59:00.001+02:00

Nu vei mai privi niciodata la fel in farfurie

2009-12-06T14:11:00.006+02:00

Food Inc. este inca un documentar care va poate schimba felul in care va ganditi la alimentatie. Desi prezinta situatia din SUA, iar in Europa lucrurile stau destul de diferit, foarte multe fapte descrise in film raman in picioare si la noi.
Pe mine m-a convins de tot sa trec la produse organice, chiar daca sunt mai scumpe (By the way - chiar nu sunt mult mai scumpe! Decat cele din piata - poate... Dar decat cele din supermarket-uri, sincer nu!).
Vizionare utila!

Curry thailandez cu cartofi dulci + bonus!!!

2009-12-05T22:03:00.019+02:00

Incurajata de aventurile culinare ale lui Crazy Mother Cooker si cu dor de mancarea asiatica pe care o savuram nu mai departe de acum cateva zile, azi m-am hotarat sa gatesc thai. Ca de obicei, nu am urmat o reteta anume, ci m-am documentat, am citit mai multe, si apoi am facut reteta mea.

Rezultatul a fost incredibil, o bogatie de arome tipic thailandeza, care l-a innebunit in sensul cel mai bun pe iubitu', iar pe mine m-a facut sa ma simt tare mandra de abilitatile mele de chef :)

Reteta este foarte usor de facut si nu mi-a luat decat 30 de minute. Pentru o cina in doi am folosit:
- 250 g de orez integral bio (de la BioGood)
- 1 cartof dulce destul de mare (cumparat chiar azi de la supermarketul Nic din piata Dorobanti), curatat de coaja si taiat cuburi de cca. 1 cm; probabil ar merge si cartof obisnuit sau dovleac
- 1 catel usturoi si 1 ceapa medie (bio, de la BioGood) taiate marunt
- 2 lingurite de ulei de cocos (de la Ki-life din piata Amzei)
- 1 lingura zdravana de pasta red curry
- 250 ml de lapte de cocos
- 2 linguri sos de soia
- un varf de lingura de ghimbir (toate de la Mega Image)
- un praf de chimion
- sare himalayana (ambele de la Plafar)

Pentru ca dureaza cel mai mult, am inceput cu orezul. L-am spalat putin, iar apoi l-am prajit vreme de 3 minute intr-o lingurita de ulei de cocos. Cand a inceput sa pocneasca usor, l-am inecat cu apa fiarta (in cantitate cam de 2 ori cat orezul) in care-am pus un varf de lingurita de sare si l-am lasat sa fiarba la foc domol.

Trecand la curry, am calit ceapa si usturoiul in uleiul de cocos ramas. Cand au devenit stravezii, am adaugat pasta red curry si am amestecat pe foc inca 2-3 minute. A venit apoi randul cuburilor de cartofi sa ajunga-n oala - le-am tavalit prin pasta picata pret de 4 minute bune. Au urmat un praf de sare, unui de chimion, ghimbirul, una din cele 2 linguri de sos soia si - per il gran finale - laptele de cocos. Totul a fost lasat sa fiarba sub atenta-mi supraveghere pana ce cartofii au devenit fragezi, dar nu sfaramiciosi, si sosul a scazut si s-a ingrosat un pic.

Intre timp am mai aruncat un ochi si peste orez, iar cand apa a scazut mult am adaugat lingura de sos soia pastrata si am amestecat bine ca sa se transforme intr-un sticky rice delicios.

In farfuria incalzita, am servit sweet potato thai curry-ul alaturi de delusoare de orez si patrunjel proaspat. Nu-tri-li-cios!

Nou! SENZATIONAL!!!
Azi, in premiera si in exclusivitate pentru Monoloagele Veganului, iubitu' recomanda vinul! :)
So... de la iubitu' = "sommelier-ul casei" citire:
Aromele exotice, un pic dulci dar savuroase asiatice (mai ales cand au rasfatat un risotto) fac o pereche minunata cu un vin alb, fresh, cu note de pere sau pepene galben. Sunt cateva vinuri chiliene sau frantuzesti care raspund perfect unei asemenea chemari (de la Semillon la Chardonnay sau Blanc de blancs). Noi l-am scos de la rece pe ultimul, de la J.P. Chenet.

Ceva dulce

2009-12-05T19:22:00.006+02:00

Azi i-am descoperit pe JamJam - a surprisingly delicious combination of crispy biscuits with gorgeous fresh fruity filling. Sunt organici, facuti din faina integrala si fara zahar - adica si foarte sanatosi. Eu am dat deja iama si sunt excelenti!
I-am cumparat din piata Dorobanti, de la supermarket-ul Nic (care, by the way, este foarte vegan friendly si are si cateva standuri cu produse bio).

Amici grijulii

2009-12-04T23:21:00.006+02:00

Azi, pentru prima data de cand sunt vegana, am fost la restaurant cu un grup maricel de omnivori. Tineri, cu IQ foarte ridicat, simpatici, dar necrutatori cand vine vorba de misto-uri.

Iata cateva dintre reactiile experimentate:
- Cand am ajuns la restaurant (nu printre primii) am aflat ca s-a aflat. "Pai ce faci, fata? Vegana? De cand? Si... de ce???"
- Dupa ce-am detaliat un pic motivele mele si dorinta de o sanatate mai buna, s-a concluzionat ferm "Aha! Deci tu vrei sa mori sanatoasa!" :))) (spirituali - I have to give them that!)
- Gazda restaurantului (o foooarte simpatica italianca, sosia perfecta a Lizei Minelli, care concepe, gateste si serveste minunatiile locului) m-a privit cu dragalasa compasiune toata seara si s-a straduit din rasputeri sa gaseasca ceva gustos si pentru mine. Si, Doamne, ce-a mai reusit (sote de legume, risotto cu dovlecei si paste cu ciuperci porcini, toate delicioase!!!)
- O amica ajunsa mai tarziu a venit si mi-a spus ca "Am auzit ca esti... altfel!" :)
- Ca nu mananc carne a parut sa inteleaga mai toata lumea. Dar ca am renuntat si la oua si lactate pare sa fie total de neconceput...

M-a amuzat sa vad ca, in timp ce se infruptau din incredibile retete savuroase fie inecate in sosuri onctuoase, fie debordand de cascavaluri topite, fie abundand de carnuri impanate, amicii mei se aratau foarte circumspecti, daca nu ingrijorati de-a dreptul, fata de cat de sanatoasa e dieta mea cu legume, cereale si fructe...

Ai voie inghetata?

2009-12-04T23:00:00.003+02:00

...Ma intreaba cunoscutii (prieteni, colegi, parteneri de business) cu care se intampla sa ma aflu la masa. "Am voie orice", raspund eu cu rabdare.

Cel mai bun lucru al acestui regim de viata auto-impus este ca eu decid ce am voie. Cum spuneam: my diet, my rules. Nu ma opreste nimeni sa mananc ce vreau. Nu e o cura de slabire, nu ma cearta niciun nutritionist la vizita saptamanala, nu dau peste cap nicio combinatie savanta de substante menite sa ma faca top model in 2 saptamani... Si gandul asta - ca am voie orice - ma face parca si mai hotarata in ce priveste ce anume aleg.

Am voie inghetata dar aleg sa nu o mananc pentru ca ea contine lapte, si oua... Simplu.

O sa savurez un sorbet in loc :)

My diet, my rules

2009-12-02T22:27:00.009+02:00

Orice dieta presupune niste reguli. Asa ca si eu mi-am setat propriul set pentru my healthy eating:

1. Nu carne (de niciun tip) - daca e musai o exceptie, atunci peste sau fructe de mare
2. Nu oua si lactate - cand trebuie, atunci preferabil lactate de capra
3. Cat mai multe vegetale (legume, verdeturi si fructe), cat mai variate
4. Preferabil legume, fructe si verdeturi crude
5. Preferabil legume gatite fara ulei (adica la cuptor, sau la aburi, sau fierte)
6. Zilnic o mana de seminte/fructe oleaginoase cat mai variate, crude (neprajite si fara sare)
7. Cereale (de la fulgi pentru micul dejun, pana la faina, paste, orez etc.) doar integrale
8. Zahar - de evitat si inlocuit cu sirop de agave, artar sau miere; cand nu poate fi evitat, zahar brun
9. Sare - himalayana (e roz si se gaseste si la noi in multe magazine)
10. Ulei - de masline extravirgin la salate; de cocos sau de masline special la gatit; pe cat posibil, foarte putin ulei
11. Otet - preferabil de mere
12. Nu alcool - doar vin rosu, maxim 2 pahare/saptamana
13. Nu cofeina - deci fara cafea si ceai negru
14. Apa plata cu ph cat mai ridicat
15. Sucuri 100% naturale si ceaiuri de plante
Si foarte important: pe cat posibil produse bio/organice, fara conservanti/aditivi si cat mai putin/deloc procesate!

In spatele fiecarei alegeri sunt foarte multe informatii (din carti, de pe net, de la experti, din documentare). O sa incerc sa le impartasesc in timp pe toate...

Cat respect aceste reguli? Cat pot de mult! Fara habotnicie, insa...
Mi-am setat aceste norme pentru a avea reperul corect, idealul, si nu pentru a ma impiedica din cauza lor sa traiesc frumos, sa ma bucur de viata.

De fapt... tot ce fac e tocmai ca sa ma pot bucura mai mult (adica mai tare si timp mai indelungat) de viata!

Marea confruntare

2009-12-02T17:01:00.004+02:00

Azi dimineata am infruntat plina de curaj... cantarul. Dupa escapada culinara la Londra cu cate 3 mese zdravene pe zi (cand in mod normal abia daca mananc doua) si, in plus, si cateva mici exceptii de la propriile-mi reguli, imi era sincer groaza...
Aveam si de ce - am nenumarate exemple din trecutul meu recent de omnivora cand un mini-break de cateva zile m-a "costat" kilograme in plus (chiar si 4 kg - no kidding: 4 kilos in less than one week!).
Ei bine azi cantarul a aratat... 0,1 kg in MINUS! Ura!
Multumesc noului meu stil de viata: dietei mele vegane, celor 15-30 de minute de sport zilnic, celor 3 litri de apa plata... :)

Citatu' saptamanii

2009-12-01T23:03:00.004+02:00

Pentru ca nu e bine sa ne luam pe noi insine prea in serios, iata si un citat care ia vegetarienii "la misto". Mor de ras! :))

Exceptii

2009-12-01T22:09:00.005+02:00

...sigur ca am facut! Ca doar a fost vacanta :)
Am baut un chai latte si un eggnog latte la Starbucks (doua mari exceptii, dat fiind ca dieta mea vegana sanatoasa din ultimele luni nu include nicio bautura cu cofeina, deci nici cafea, nici ceai negru sau verde) si am mancat 2 creveti din supa Thom Ka Goong...
Dar atat! Cred ca-i destul de decent pentru 5 zile la Londra... :)

Experienta asiatica la Londra

2009-12-01T20:12:00.010+02:00

Pentru un vegan/vegetarian, oriunde ar calatori in lumea civilizata, bucataria orientala (de la Orientul apropiat si pana la cel mai indepartat) este o adevarata plasa de salvare gastronomica. Nu se poate sa intri intr-un restaurant - fie el arabesc, chinezesc, japonez, indian sau thailandez - si sa nu gasesti feluri absolut savuroase preparate numai si numai din vegetale.

La Londra, de aceasta data am apucat sa incerc 3 astfel de restaurante: un indian si doua thailandeze (mancarea thailandeza, cu bogatia ei de arome exotice, mie mi se pare cea mai buna din lume). Am fost si la un japonez - Yo! Sushi (cel din Selfridges) - dar fiind mai mult un fel de fast food, nu se pune (cu tot dragul pentru lantul cu pricina).

Indianul se numeste Chutney Mary si este unul dintre cele mai bune restaurante cu acest specific din UK. Nu tocmai central pozitionat, a meritat sa mergem pana acolo. Locul arata absolut superb (au si o gradina acoperita, unde te relaxezi intre perne), iar mancarea este de vis (dupa cum se vede in fotografia facuta chiar acolo). Am luat supa traditionala mulligatawny delicios de spicy, curry cu chiftelute de ciuperci, cartofi picanti rumeniti in cuptor, orez aromat si naan (un tip de paine indiana). De baut am cerut un ceai de menta si mult m-am bucurat sa primesc o infuzie de menta proaspata...

Primul thailandez la care am mers e Mango Tree, un restaurant multi-premiat, catalogat pe unele site-uri chiar ca No. 1 Thai in London, unde mancarea a fost incredibil de buna, iar atmosfera incredibil de... absenta. Nu va luati dupa fotografia zen alaturata (desi este cat se poate de reala, facuta cu manuta mea) - inauntru la Mango Tree e lumina ca ziua-n amiaza mare si zgomot ca la pub (desi decorul este foarte stilish, modern si sofisticat, iar lumea buna si eleganta). Daca mergi acolo pentru o cina romantica (asa cum am facut eu) asta te poate dezamagi, dar daca te duci cu grupul de prieteni (asa cum erau mai toti mesenii) s-ar putea sa fie exact ce trebuie!
Sigur EXACT CE TREBUIE e mancarea de la Mango Tree. Eu am luat o supa Thom Ka cremoasa, fina, ireala, un Gaeng Kiew Wan Pak (adica green curry with pea aubergines and mixed vegetable) cu jasmine organic brown rice si desertul din foto: spicy mango sorbet on coconut rice. Totul a fost o nebunie pentru papilele gustative - o dovada clara ca mancarea vegana poate fi geniala!

Benja (din pacate nu au site), ultimul local vizitat, este the tiniest lovely thai restaurant. Perfect situat in Soho, fix in capatul faimoasei Carnaby (17 Beak Street), Benja are numai 8 mese si poate gazdui maxim 16 oameni. Fata de Mango Tree, aici atmosfera este super romantica - se mananca la lumina lumanarilor, oamenii vorbesc in soapta, se aude in surdina asian-flavoured lounge music...
Mancarea este foarte buna, dar trebuie sa recunosc ca, in comparatie cu cea de la Mango Tree, nu e la fel de senzationala.
Oricum merita vizitat, pentru un moment de rasfat thailandez, la final de shopping turbat pe Oxford, Regent si Carnaby...

Clar o sa-mi fie dor de Londra...

Hai ca se poate!

2009-12-01T20:03:00.003+02:00

Povesteam zilele trecute despre prima mea (non)experienta de vegan in avion. Ei bine azi, la zborul de intoarcere, Tarom si-a luat revansa: un "VGML" ma astepta cald si bun (penne cu legume si sos de rosii cu busuioc si o salata de fructe), servit inaintea celorlalti pasageri (asa cum se face cu meniurile speciale), cu numele meu scris pe cutie. Asa da!

Sambata mea perfecta la Londra

2009-11-29T12:16:00.019+02:00

Alarma a sunat tarziu dupa ora de acasa, dar devreme inca aici. Aveam intalnire cu amica mea care locuieste la Londra si care a fost poate cea mai influenta persoana in ce priveste noul meu stil de viata. M-am vazut cu ea in Chelsea, la o clasa de yoga (oare cand o sa imi pot da si in Bucuresti intalniri cu prietenele la sala, in loc de obisnuitele cafenele pline de fum) si am mai stat un pic la povesti zen si o cana de ceai de iasomie...

Am luat-o apoi spre Portobello market (de neratat in Londra sambata)– de data asta m-au interesat insa mai putin tarabele cu accesorii vintage, si mai mult cele cu fructe si legume proaspete (mentionate in unul dintre filmele mele preferate, Notting Hill, deci… célèbre ☺).
Am stat aici cu orele, fascinata de spectacolul strazii (ok, recunosc, si de obiectele vintage). Am rezistat cu greu, dar cu succes tentatiilor culinare al caror miros ademenitor umplea aerul, pregatite sub ochii trecatorilor (cel mai greu a fost la paella valenciana, placintele tipic englezesti umplute cu carne si clatitele felurite dulci si sarate). Mi-am alungat poftele fredonand, uneori chiar si cu voce tare, pe muzica Rat Pack ce rasuna de la taraba cu CD-uri ce cred ca a prins radacini la intersectia cu Westbourne Grove… Unde mi-am dat “romantic randez-vous” cu iubitu' meu (fara de care n-ar fi putut fi sambata perfecta! din pacate el n-a putut pleca odata cu mine din tara, si a venit la o zi distanta – dar asta ne-a dat ocazia unei intalniri in Notting Hill) si impreuna am pornit in cautarea restaurantului perfect pentru intalnirea noastra perfecta.

N-am mers mai mult de 5 minute (cum sa n-o adori pe Londra!). Se numeste Daylesford Organic si este un loc plin de farmec si caracter de pe Westbourne, genul ala de spatiu unde, desi este totul sofisticat, te simti ca acasa, si unde fiecare detaliu iti umple inima de bucurie…
Nu e doar restaurant, ci si magazin (un soi de Delicateria mai mare, muuult mai frumoasa si mai organica)– mesele sunt cumva asezate printre rafturile cu produse, care ofera astfel un décor ingenios si apetisant. Uneori, ca sa ajungi la nu stiu ce dulceata de masline delicioasa depozitata pe-o policioara, undeva, trebuie sa-ti faca loc omul de la masa de langa… Noi l-am gasit adorabil (si probabil la fel in gaseste foarte multa lume – nu era nicio masa libera si ne-au facut rezervare peste 45 min.).

In timpul ramas am dat peste alt loc minunat – Planet Organic, un supermarket care vinde doar produse organice si “food to go… or to stay”. Mi-am cumparat de aici goji berries (da, sorelina, ti-am luat si tie ☺!), un produs de negasit la noi despre care am auzit ca are foarte multi anti-oxidanti.

Reveniti la Daylesford Organic, descoperim ca in bucatarie se gateste absolut delicios numai si numai cu produse organice! Nu este un local vegetarian (de altfel iubitul meu a mancat o super aspectuoasa friptura de vita), dar au cateva feluri speciale pentru diverse diete. Eu am luat o salata si un spicy pad thai (destul de asemanatoare ca aspect, dar foarte diferite ca gust) insotite de un vin rosu (pinot noir de Chile).

Totul a fost senzational, dar… la Daylesford Organic, cand spun “slow food” chiar vorbesc serios in toate privintele☺ Servirea e destul de lenta si am stat in restaurant pana s-a facut seara. Locul este insa very lovely si a meritat!

Ziua s-a incheiat apoteotic cu o plimbare prin Notting Hill si apoi un shopping mic la Harrods, etajul cu echipamente sportive. E acolo un brand foarte simpatic, Sweaty Betty , care face haine foarte dragute pentru yoga (de departe sportul meu favorit - de ce nu exista si in Bucuresti mai multe gym-uri unde se practica hatha yoga n-o sa inteleg niciodata). Mi-am luat si eu o pereche de panataloni si cea mai buna saltea de yoga posibila! Inchei aici cu scrisul, ca sa ma duc sa-ncerc cateva serii pe noua mea saltea…

Un smoothie cu bungalouri, anyone?

2009-11-29T12:00:00.007+02:00

Vineri la Londra a fost cu alergatura (cum mereu incerc sa imbin utilul cu placutul, am venit aici si cu putina treaba legata de job) – n-am avut timp sa fac cine stie ce sau sa mananc cine stie pe unde; mi-am rezolvat treburile si m-am multumit bucuroasa cu 2 smoothies Innocent, un sandvis vegan de la Starbucks si seara 2 salate mici de fructe (pe care, din fericire, aici le gasesti la orice mini-market de cartier).
You got to love Innocent drinks! Cele mai bune smoothies (daca n-ar fi si pasteurizate, ar fi de-a dreptul per-fec-te!), cele mai amuzante etichete (singurele etichete din lume pe care sa mor sa le citesc in intregime), cel mai simpatic brand.
Mi-a placut ca au reusit sa ma surprinda si de data asta: sticlutele aratau absolut adorabil cu niste caciulite tricotate colorate (un proiect caritabil genial, creativ si eficient – Marea Tricoteala). In plus, am mai observat ceva senzational: au inceput sa puna ingrediente “la misto” pe eticheta. De exemplu: ½ banana, 1 mar, ½ mango, 0 bungalouri din anii ’50… Absolutely hilarious!!!

Gust amar

2009-11-29T11:52:00.002+02:00

In mini-vacanta de 1 decembrie am decis sa merg la Londra, unul din orasele pe care le iubesc cel mai tare. Sunt aici, in South Kensington, cand scriu aceste randuri. Afara ploua marunt, “England style” cum ar zice lumea, dar mie nu mi se pare normal – Londra mi-e buna amica si ma trateaza cu soare cam de fiecare daca cand vin…

Soare era si vineri, cand am aterizat. Si asta mi-a pus imediat un zambet pe fata, dupa dezamagirea pe care am avut-o pe zbor.

Am ales Tarom-ul, o linie aeriana pe care eu o apreciez (ca mai toti romanii) si cu care calatoresc destul de des. A fost insa pentru prima data cand am zburat in noua mea ipostaza de vegana declarata - eram chiar usor entuziasmata de asta, foarte curioasa cum o sa fie… Am comandat cuminte meniu vegan inca de cand mi-am cumparat biletul si am reamintit asta cand mi-am facut check-in-ul.
Din pacate insa cei de la Tarom au uitat de mine. Mai intai mi s-a spus ca – dat fiind ca am meniu special – trebuie sa astept pana termina de servit restul pasagerilor (sincer, eu am vazut ca la alte linii aeriene se face taman invers). Apoi o stewardesa simpatica, dar vadit depasita de situatie, m-a anuntat ca s-a petrecut o incurcatura si mancarea mea vegana lipseste. M-a asigurat ca vor gasi o solutie si a avut dreptate: a revenit in cca. 5 minute cu o chifla, margarina, un mar si piure pentru bebelusi (nu glumesc – chiar pentru bebelusi, ambalat in borcanasele acelea mici).
Am mancat mar si am baut ceai pana la Londra si am ramas cu un gust amar. Nu de la ceai, ci de la experienta ratata. Noroc cu soarele de la sosire la Londra…

Supa crema de praz si dovlecei

2009-11-26T20:00:00.012+02:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt foooarte prietena cu supa crema. Si pentru ca azi aveam prin casa dovlecei (vreo 3, marisori) si praz (tot 3, sa nu ma acuze apoi de favoritisme), bio amandoua bineinteles (de la BioGood), si pentru ca ardeam sa incerc noua mea smanatana de soia despre care povesteam aici, iata ca m-am apucat de treaba! Am ales sa experimentez din nou - deci e vorba iar de o reteta originala. Pregatitul mi-a luat cu totul cam jumatate de ora si mi-au iesit vreo 6 portii sanatoase de supa.

Ce-am mai folosit:
- 3 catei de usturoi bio
- ulei de masline special pentru gatit (Olivier's & Co)
- 1/2 legatura marar (de la mama din gradina)
- legume si verdeturi pentru zeama (eu am pus niste ardei gras, un morcov, 2 tulpini de telina si o mana de valeriana, dar se poate folosi cam orice: radacinoase, ceapa, orice tip de verdeata sau salata, chiar si cartof)
- curry dulce (cam 1/2 lingurita), piper negru macinat si sare himalayana, toate certificate ecologic (Plafar)

Mai intai am pus la fiert legumele si verdeturile in 1.5 l apa cu un pic de sare, ca sa faca o zeama buna de folosit mai tarziu la supa mea crema. 10 minute de cand incepe sa clocoteasca apa sunt suficiente pentru un "vegetable broth" gustos si sanatos (ceea ce nu stiu cat se poate spune despre cuburile sau concentratele pe care le gasim in magazine).

Intre timp, direct in oala de supa, am calit la foc mic, in putin ulei de masline, prazul taiat felii. Cand feliile au inceput sa devina sticloase (5-7 minute), am adaugat dovleceii taiati cubulete, mararul tocat, usturoiul maruntit bine, sare, piper si praf de curry. Pe toate le-am lasat la calit inca 5-7 minute.
Cand credeau ca am uitat de ele, le-am surprins cu zeama de legume strecurata si le-am tinut sa fiarba bine pret de 5 minute.

Inainte de marele final, i-am ingaduit supei sa se racoreasca putin, asa ca am luat-o de pe foc vreo 10 minute. Apoi am pus-o in blender si am pasat-o pana a devenit cremoasa.

Reintoarsa in oala, dar acum intr-o noua textura mult mai fina, i-am adaugat supei cateva linguri de smanatana de soia si am avut rabdare pana - la foc foarte mic - a clocotit din nou pentru a atinge perfectiunea :)
In farfurie am servit-o cu o crenguta de marar si un strop de ulei de masline.
Nutrilicios!

Ki-life

2009-11-26T17:13:00.007+02:00

Astazi am dat din intamplare de un nou (pentru mine, ca el inteleg ca nu-i deschis recent) magazin de produse naturiste. Ki-life (nu are site) e in Piata Amzei nr. 17 si m-a surprins placut prin diversitate. Nu au alimente proaspete (adica fructe sau legume, ca BioGood), dar am gasit aici o multime de produse bio si preparate naturale foarte greu de gasit in alte locuri (de exemplu o multime de ingrediente pentru mancare asiatica, pe care nu le-am vazut nici macar la Mega Image sau Metro).
Mi-am cumparat de la ei Soya Cuisine bio - adica un fel de smantana lichida din soia, pentru gatit, pe care n-am mai vazut-o nicaieri pana acum.

Cum fotografiem mancarea

2009-11-26T16:40:00.008+02:00

Reteta de Pasta Primavera e facuta de mine - nu am reprodus o reteta existenta, ci am luat bits and pieces de la diverse retete pe care le-am mai tot vazut, pentru o combinatie noua, speciala - a mea :)

Bineinteles, si fotografia de la Pasta Primavera e facuta de mine! Cu un Cannon EOS 400D, la lumina naturala plus lumina calda de bec, FARA blitz! Nu m-a invatat nimeni, dar se pare ca m-am priceput un pic! Azi am citit in Decat o revista (pag. 24 si 26, sus) un foarte mic dar util articolas despre "Cum sa-ti fotografiezi mancarea mai bine" si am descoperit ca am respectat cateva reguli.

Data viitoare o sa fotografiez insa exact ca la carte (sau ca la revista) si sper ca de-acum inainte sa surprind cu imagini chiar si mai mouth-watering...

Pasta primavera

2009-11-25T14:18:00.009+02:00

Se fac in cca. 15 minute. Sunt absolut delicioase!

Ingrediente pentru 2 portii sanatoase (si la propriu si la figurat):
- 1/2 punga (125g) de tagliatelle integrale bio, sare himalayana (Plafar)
- 1 zucchini sau dovlecel bio, 1 pahar mazare congelata bio, 8-10 rosii cerry bio, 4 catei de usturoi bio, ulei masline bio, 1/2 lamaie bio (BioGood)
- ulei de masline special pentru gatit (Oliviers)
- 1 punga baby spinach, 3 fire de menta proaspata, verdeturi italiene, piper mozaic macinat si chili iute (Carrefour)

Tagliatellele se pun la fiert in 3 l apa cocotita cu 1/2 lingutita de sare.
Zucchini se decojeste si se taie in betisoare de lungime si grosimea unui deget de doamna fina.
Cu 4-5 minute inainte ca pastele sa fie "al dente", in apa se adauga betisoarele de zucchini si mazarea congelata si se lasa la fiert impreuna. Cand sunt gata, se scurge apa, se adauga 2 linguri mari de ulei de masline bio, putina sare, piper, verdeturi si chili, coaja rasa si zeama de la lamaie si usturoiul taiat marunt.

Separat, in putin (foooarte putin) ulei de masline special pentru gatit, se caleste la foc mic spanacul. Apoi se adauga peste paste si totul se amesteca bine (cu grija insa, sa nu se striveasca betisoarele din zucchini).

In tigaia in care a fost calit spanacul, se pun jumatatile de rosii cu pulpa in jos si se lasa cateva minute la foc mai iute sa se rumeneasca. Se pun si ele apoi peste paste si se amesteca usor.

In farfurie, tagliatellele primavera se servesc cu putina menta proaspata tocata deasupra.
Va garantez - totul este nutrilicious!!!

Slabanoaga afurisita

2009-11-25T11:32:00.010+02:00

... sau Skinny Bitch este o carte absolut amuzanta, dar care iti poate zdruncina serios (daca nu chiar schimba definitiv) opiniile despre modul in care te alimentezi. Am gasit in ea bucatile cele mai interesante din multe alte carti pe care le-am citit, precum si o lunga si consistenta lista de lecturi recomandate la final, ceea ce o transfoma intr-un instrument foarte util. In plus, maniera foarte directa, chiar ireverentioasa de adresare, o face usor si placut de citit pentru oamenii tineri care apreciaza stilul "no bullshit, no sugar-coating".

Exista si in limba romana, scoasa de editura All . Eu mi-am cumparat-o de la Diverta (magazinul de pe Magheru). Din pacate insa traducerea este slaba, iar daca esti vorbitor cat de cat bun de limba engleza vei tanji dupa original... Titlul variantei romanesti a fost pastrat in engleza - Skinny Bitch - si bine au facut, pentru ca traducerea din textul cartii este... bestie slabanoaga!? Sunt o multime de perle in textul romanesc - iaca inca un exemplu: "don't be a pussy" tradus cu "nu fii mitza" (cu iertare pentru "tz", dar "nu fii mata" este asa de interpretabil... ce bine-ar fi uneori sa am diacritce!).

Din cuprinsul cartii: adevarul despre carbohidrati, dieta cu carne moarta, alterata, descompusa, dezastrul lactatelor, minciunile despre proteine... Adica orice trebuie sa stii ca sa nu devii sau sa nu mai fii "o scroafa grasa, balonata si nefericita" :)

Provoc fiecare om care nu crede in dieta vegetariana sa citeasca aceasta carte (subtirica - doar 170 pagini) cu o minte deschisa. A! si inca ceva: cele doua autoare au creat si pentru barbati o carte, care se numeste - cum altfel :) - Skinny Bastard!

Ajutor de nadejde

2009-11-24T14:08:00.005+02:00

E foarte greu sa fii vegan. Fara un ajutor serios in bucatarie :)
Iar eu l-am gasit: un robot de la Philips, care face foarte multe chestii - ceea ce inseamna ca nu am nevoie de mai multe aparate, ci doar de unul singur.
Configuraţia 3-în-1 permite montarea storcătorului de fructe, blenderului sau vasului pe aceeasi unitate centrala, astfel încât e nevoie de un minim de spaţiu.
Cum se vede si-n imagine, arata foarte contemporan (e din Aluminium Collection), deci nu-i nevoie sa-l ascund prin vreun dulap - il tin la vedere si la-ndemana, chiar pe blatul de lucru.
Cu el ma ajut la facut sucuri de fructe si legume (are un super storcator, care lasa pulpa foarte uscata), smoothies si supe creme, salate de orice fel, sau granola delicioasa...

Thanks!

2009-11-24T10:32:00.010+02:00

Se cuvine sa-i multumesc celui care mi-a furnizat inspiratia pentru numele acestui blog. Ben Shaberman este eseist umoristic, iar cartea lui, The Vegan Monologues - pe care inca n-am citit-o :(, se aude c-ar fi un succes.

Le multumesc si celor care-au creat G-girl, nume cu care semnez acest blog (fara sa-mi arog vreo asemanare cu personajul - nu's nici wonder woman, nici maniaco-posesiva). De ce un pseudonim? Pentru a sublinia ca acest blog nu are legatura cu job-ul meu de toate zilele.

Citatu' saptamanii

2009-11-24T10:09:00.004+02:00

Razbunarea animalelor

2009-11-24T09:23:00.016+02:00

Decizia de a nu mai manca niciun tip de carne la mine nu a venit din dragoste pentru animale.

Desi am vazut in ultimul timp foarte multe filme care dezbat tema cruzimii fata de conlocuitorii planetei noastre (Earthling este poate cel mai emotionant si il recomand), desi am avut animale (de companie) si-mi sunt dragi toate sufletele astea, din pacate - recunosc - nu compasiunea fata de ele ma tine departe de carnea lor.

Frica pentru mine a fost un factor infinit mai motivant.
Frica de ce? I se spune "razbunarea animalelor". Este vorba despre modul lent dar sigur prin care animalele pe care noi le omoram pentru a le manca ne omoara la randul lor. Este vorba despre efectele super nocive (pana la cancer, diabet, probleme cardiace etc.) pe care le are asupra sanatatii noastre asa-numita dieta cu lesuri (ca sa citez dintr-o carte despre care voi scrie in curand). Pentru ca, daca stai sa te gandesti, oricum ne-ar placea sa-i spunem fripturii, tot cadavru de animal/pasare/peste e (si cand spui cadavru, sincer nu mai conteaza cat e de "proaspat")... Un cadavru care - daca nu iei carnea de la ce creste bunica prin curte sau nu pescuiesti pestele din apa curata - mai e si plin de chimicale, substante toxice si alte cele...

Asa ca... buna dimineata! Sa-ncepem ziua cu un smoothy de fructe, zic!

In loc de "salut"

2009-11-22T21:32:00.004+02:00

Imi place carnea! Foarte mult! De toate felurile: peste, fructe de mare, pui, vita, porc, vanat si ce-o mai fi.
Si chiar si mai tare-mi plac lactatele, cu branzeturile frantuzesti (cu cat mai cremoase si puturoase cu atat mai bine) sau celebra romaneasca de burduf in coaja de brad, sau cu laptele batut spumos si chefirul caucazian acidulat...
De oua ce sa mai spun - stiu sa prepar nenumarate retete, de la ochiuri romanesti delicioase pana la eggs benedict sofisticate (pentru care am de altfel si dispozitiv special de preparare!).

Mancarea nu mi-e deloc indiferenta. Dimpotriva. Sunt genul care calatoreste pentru explorari culinare - aleg destinatii ofertante gastronomic, imi caut cu grija pe net restaurante cu stele Michelin inainte sa plec, nu ma dau in laturi de la un "menu degustation" cu 5-7 feluri recomandate de chef...

Nu zic ca n-o sa mai mananc produse animale deloc, niciodata, vreodata, nicicand, in veci. Dar, uite, de 8 saptamani traiesc minunat fara ele! Da, de 2 luni sunt aproape vegana (cu 3 foarte mici exceptii cand am fost doar vegetariana) si destul de mandra de reusita asta!

Totul a-nceput neasteptat - mi-am pus aparat dentar (ce sa-i faci - mai bine mai tarziu decat deloc) si din cauza asta n-am mai putut mesteca vreo 2 saptamani. Asa ca am tinut-o pe supe creme de legume si smoothies de fructe...
Apoi intamplarea (sau norocul - am o meserie care ma ajuta sa cunosc mereu oameni interesanti si la curent cu tot ce-i nou sau pe val) a facut sa intalnesc cativa vegani convingatori care sa-mi spuna lucruri, sa-mi recomande filme, carti... Restul e evident.

Pentru viitor mi-am setat un obiectiv realist cred eu - 70% din timp vegana, 25% vegetariana, si 5% omnivora. 100% sanatoasa :)

Aici pe blog vreau sa vorbesc despre calatoria asta a mea - cu suisuri si coborasuri, cu bucurii si frustrari - de la omnivora mancacioasa la vegana cumpatata, de la sportiva de ocazie la activa constanta, practic de la un stil de viata comod la unul cu adevarat sanatos.

Sunt la inceput de drum - "vegana aspiranta" adica :) Sigur o sa am multe zile bune, dar si zile in care mai bine o sa trandavesc la un film prost decat sa ma duc la sala, sau o sa dau orice pe-un burger maison cu branza de capra de la French Bakery Le Restaurant si poate chiar o sa ma duc sa-l infulec - si voi vorbi deschis despre toate aceste momente.

O sa impartasesc ponturi - tot ce stiu sau ce descopar: restaurante unde se poate manca sanatos si totodata foarte gustos, retete geniale, ingrediente bio, magazine de unde ma aprovizionez, carti, filme, site-uri...

Sper astfel sa-mi exorcizez dorinta asta navalnica de a impartasi ceea ce aflu (ca sa nu-mi innebunesc prietenii cu subiectul asta) si, de ce nu, sa inspir pe cineva sa faca alegeri mai sanatoase...